Impletituri din nuiele

Impletituri din nuiele

Din nuiele de salcie lungi, subtiri si elastice se pot confectiona cosuri, cu impletitura simpla sau complexa, cu capac sau fara. Aceste cosuri pot fi: rotunde, ovale, conice, dreptunghiulare, etc.

Materiale necesare: lastari de un an (pentru o impletire marunta si eleganta); nuiele de doi ani (pentru scheletul cosului); un razuitor special.

Nuielele folosite trebuie sa aiba suprafata neteda si curata (dupa desprinderea cojii de pe ea), lungimea de cel putin 60-70 cm si diametrul in locul unde au fost taiate, de 5-10 mm. O nuia buna pentru impletituri are miezul, in locul unde a fost taiata, foarte mic, abia distingandu-se.

Mod de lucru

pregatirea nuielelor: Daca nuielele au fost recoltate primavara, coaja se desprinde usor, fara o prelucrare prealabila. In celelalte anotimpuri, pentru a desprinde usor coaja, nuielele trebuie tinute la muiat timp de o saptamana sau chiar doua, intr-un vas mare; apa schimbandu-se in fiecare zi. Termenul de prelucrare se reduce mult daca ele sunt puse la foc mic si lasate sa fiarba timp de o ora sau doua. Dupa ce se racesc, se trece la indepartarea cojii, folosind un razuitor special. Coaja se elimina punand nuiaua cu capatul mai gros in razuitor si tragand de ea cu mana dreapta, mana stanga apasand pe nuia. In cazul in care nu se obtine o indepartare totala a cojii, se repeta operatia.

confectionarea razuitorului: acesta se compune din doua tije metalice, cu marginile ascutite si de aceeasi lungime. Tijele se bat-concomitent- cu un ciocan in baza de lemn a unei banci masive, mese sau bustean (daca e la indemana), se infasoara apoi cu o sarma pe o inaltime de 5-7 cm, iar capetele se indeparteaza.

operatia de impletire: exista mai multe feluri de impletiri. Cea mai raspandita este impletirea simpla, in care pot fi executate cate 2-3 randuri. O varietate a acestei impletituri este impletitura in randuri oblice, la care, alternand nuiele colorate diferit, se obtine o expresie decorativa deosebita. Impletitura tip sfoara se foloseste cand cosurile obtinute trebuie sa fie foarte rezistente.

Bordura, care confera cosului o nota estetica si ii asigura in acelasi timp trainicia, se realizeaza cu mare atentie si tinand cont de aceste caracteristici.

La confectionarea unui cos din nuiele se incepe cu realizarea scheletului fundului acestuia. Se iau trei nuiele de cate 8 mm grosime si cu o lungime egala cu lungimea viitorului cos. La o distanta de fiecare capat egala cu jumatate din latimea fundului cosului, cele trei nuiele se leaga la ambele capete cu ajutorul unei nuiele subtiri.

Cu lama unui cutit ascutit se despica partea din mijloc a nuielelor legate si se trec prin taietura obtinuta elementele transversale (lungimea lor trebuie sa corespunda latimii fundului cosului), care se fixeaza tot cu ajutorul unor nuiele subtiri.

Se desfac intr-un evantai capetele a doua elemente transversale si a doua elemente transversale si se incepe impletirea fundului cosului pe scheletul obtinut.

Impletitura de mijloc a scheletului va fi impletitura simpla, iar cea de pe margini, care trebuie sa fie mai rezistenta, o impletitura tip sfoara. In marginile fundului cosului se fixeaza apoi alte nuiele, care se indoaie pentru a forma un unghi drept cu el si se trece in continuare la impletirea acestora, executand o impletitura tip sfoara.

Odata bordura terminata, se confectioneaza manerul cosului. Elementul lui de baza este o nuia de salcie cu grosimea de 8-10 mm, careia i se da forma de arc.

Capetele nuielei se ascut si se trec prin bordura cosului. Se verifica daca ocupa cea mai buna pozitie ca maner si, in caz afirmativ, se procedeaza la infasurarea ei. Se iau impreuna 2-3 nuiele, se trec (dintr-o parte) prin bordura cosului, dupa care, in randuri uniforme, se infasoara in intregime baza manerului. Terminand infasurarea, capetele nuielelor se leaga de bordura la celalalt capat al manerului.                                                               Spor la lucru.