Transportul naval - impactul social

Transportul naval - Impactul social 

Desfasurarea oricarei activitati economice, precum si cresterea eficientei sale, implica nu numai aspectele tehnico-economice, dar si pe cele sociale, culturale, politice, religioase etc., toate acestea devenind premise esentiale ale dezvoltarii de ansamblu a societatii.

Orice activitate economica se desfasoara cu ajutorul omului si pentru om.

1.Componenta sociala a activitatii economice

Economicul implica socialul pentru ca in orice activitate participa omul prin munca, iar pentru a munci trebuie sa se asigure conditiile existentei normale a omului nu numai in cadrul muncii ci si in afara ei.

In sens restrans, socialul include conditiile care se refera la dezvoltarea intelectuala, morala si materiala a indivizilor

In sens larg, abordarea sociala a problemelor priveste studiul "conditiilor de viata ale indivizilor si ale grupurilor, precum si a raporturilor pe care le intretin"1 1 Fournier si Questiaux, preluat din Dictionar economic si social, J. Bremond) In acest sens se poate vorbi de impactul  social

Latura sociala apare si se manifesta in toate sferele vietii umane: in familie, in grupul de munca, grupul de prieteni, in activitatea economica, religioasa, culturala, la nivelul societatii globale, etc. si presupune un sistem de

comportamente, de actiuni, astfel organizat si orientat incat sa realizeze o finalitate la nivel social.

In cadrul oricarei activitati  economice , o importanta tot mai mare il au functiile sociale si umane.

Factorul uman este foarte important, pentru ca aduce o contributie esentiala la cresterea eficientei de ansamblu a economiei, iar daca este neglijat poate deveni o frana in calea dezvoltarii si progresului economic si social. Evident

ca, intre functiile economice si cele sociale trebuie sa exista o relatie de interdependenta, insa fara a accentua importanta uneia mai mult decat a celeilalte.

Participarea individului la activitatea economica are influente profunde asupra participarii la celelalte sfere ale vietii sociale si mai mult ii asigura protectie si securitate sociala

In orice activitate economica se intrepatrund doua sisteme: unul tehnic si unul social. Sistemul tehnic reprezinta procesul de productie prin care se produc bunuri si servicii, iar sistemul social reprezinta oamenii si relatiile dintre oameni, care dau viata sistemului tehnic. Astfel, intre cele doua sisteme se creeaza o relatie de interdependenta, iar aceasta este subliniata de utilizarea termenului de dezvoltare economico-sociala.

Sistemul social este foarte complex si poate fi influentat de o serie de factori biologici si psihologici, de posibilitatile lor naturale si culturale de actiune si de aspiratiile si exigentele lor. Omul are o particularitate distinctiva fata de

ceilalti factori ai productiei prin faptul ca poate sa faca parte in mod simultan din mai multe sisteme sociale (membru al unei familii, al unui grup de munca, membru al unei organizatii etc.), iar fiecare sistem din care iese isi pune amprenta asupra personalitatii si modului de viata al fiecaruia, vine din celelalte sisteme cu o anumita pregatire profesionala, cu o anumita cultura, cu anumite interese si exigente, aspiratii si valori. In acest sens, omul insusi este un sistem, cu propriile sale necesitati si aspiratii care incearca sa se adapteze mediului economic, dar si acesta trebuie sa ia in consideratie nevoile si aspiratiile sale, realizandu-se o modelare reciproca.

Sistemul economic trebuie sa acorde fiecarui individ, atat sansa de a se adapta, cat si cea de a promova, in functie de posibilitatile si aspiratiile fiecaruia, in vederea obtinerii progresului economic dar si social.

Factorul uman reprezinta o sursa foarte importanta de crestere a productivitatii muncii. O serie de caracteristici ale activitatii economice sunt in functie de starea sistemului social: productivitatea muncii, flexibilitatea si creativitatea intreprinderii in ansamblul ei, capacitatea de a se adapta la noile conditii de mediu economic si tehnologic, etc. Procese precum: ridicarea nivelului de trai al populatiei, ridicarea nivelului profesional si cultural, modificari in sistemul de valori au avut ca rezultat o crestere rapida a exigentelor oamenilor fata de munca lor, de conditiile acesteia, de locul si rolul sau in organizatii.

1.1.Nivelul de trai si bunastarea

Analiza: Metoda valorii - ingineria valorii Document online: Forme de comunicare in negocierile internaționale

Nivelul de trai si bunastarea sunt doua notiuni care se interfereaza si se interconditioneaza reciproc. Conceptul de bunastare implica un standard de viata decent (nivel de trai), normal atat la nivel individual cat si la nivelul intregii societati. Asigurarea unui nivel de trai decent presupune atingerea unui standard de viata compatibil cu demnitatea umana, care se masoara prin bunurile si serviciile de care populatia dispune si conditiile in care traiesc oamenii. Cercetarea si cunoasterea nivelului de trai porneste de la o serie de principii:

- nivelul de trai nu trebuie apreciat doar prin masuratori ale veniturilor, beneficiilor sociale, bunurilor de capital, ci se urmaresc indicatorii de educatie, de ocupare a fortei de munca,ai duratei muncii, ai mediului de munca, cei ai conditiilor de locuit, de transport si telecomunicatii etc.;

- trebuie comparate conditiile de viata ale diferitelor grupuri de populatie;

- nivelul de trai trebuie descris ca un tot unitar, specificandu-se raporturile dintre diferite segmente ale lui ce caracterizeaza domenii diverse.

Sistemul indicatorilor de apreciere a nivelului de trai se bazeaza pe trei elemente de comparabilitate: conceptual (masuratorile se refera al acelasi concept); statistic (presupune utilizarea acelorasi metode de inregistrare si de cuantificare); interpretativ (se foloseste acelasi sistem de valorizare).

De asemenea, si bunastarea depinde de o multitudine de factori sau coordonate: de venituri, de mediu de lucru, de mediul inconjurator, de gradul de usurinta al accesului la cultura, invatamant, de gradul de dezvoltare al tarii in cauza, etc., iar datorita acestora, bunastarea poate fi perceputa diferit de la o societate la alta, de la o clasa sociala la alta, de la o persoana la alta etc.

Bunastarea este o componenta esentiala a situatiei umane, ea reflecta un sistem de nevoi, corelat cu contextul economico-social in care se integreaza fiecare om, din perspectiva proprietatii, nivelului de consum, starii material-financiare, ierarhiei sociale si culturale. Astfel, bunastarea apare ca o stare optima la care aspira individul, prin modul lui de a produce, economisi si consuma. Bunastarea sociala incepand cu secolul XX a devenit criteriul fundamental de apreciere a eficientei functionalitatii oricarui sistem social . Crearea bunastarii sociale este un scop important al economiei  de piata, deoarece aceasta reprezinta premisa existentei unei ordini economico-sociale echitabile si durabile.

Bunastarea sociala sau colectiva reprezinta acel "tip de bunastare inteleasa in sensul ca toti membrii colectivitatii trebuie sa dispuna de un stoc minim de bunuri economice considerat a fi decent, normal" 1.

Se impune o diferentiere intre bunastarea individuala si bunastarea colectiva.

Bunastarea individuala - modelare a sistemului de nevoi propriu fiecarui individ potrivit cadrului social-economic in care este integrat.

Bunastarea economica - acea bunastare ce se poate exprima prin bunuri consumabile exprimate in termeni monetari

Conceptul de bunastare se fundamenteaza pe conceptul de standard de viata normal, decent, la nivelul unei colectivitati. De aici decurg doua precizari:

. Conceptul de standard de viata al unei colectivitati se refera la o stare a aspiratiilor respectivei colectivitati, modelate in mod special de disponibilitatile interne, dar si de cele externe, de sistemul de valori al acesteia.

. Conceptul de bunastare colectiva implica un anumit tip de egalitate: toti membrii colectivitatii trebuie sa dispuna de un volum minim de bunuri si servicii considerat a fi decent, normal, minimal.

Bunastarea este suma satisfactiilor individuale produse de un anumit system economic, iar sporirea ei se face prin maximizarea acestei sume.

Prin aprecierea bunastarii se creeaza o imagine a raportului dintre nevoile oamenilor si gradul de satisfacere a acestora avand in vedere constrangerea bugetara, resursele limitate de care dispun, modul rational de alocare a resurselor in vederea satisfacerii cat mai bine a nevoilor, nivelul de aspiratii, dorinte, nivel de educatie, pregatire profesionala, etc. Toate acestea dau bunastarii o conotatie subiectiva si rationala pe plan individual, ceea ce nu mai este valabil si la nivel social. In acest sens, bunastarea sociala nu coincide cu suma bunastarii indivizilor din societate.

1.2. Nivelul de trai - expresie a calitatii vietii

Conditia umana, stilul de viata, pozitia sociala, cultura, valorile si aspiratiile se cer abordate in contextul conceptului de nivel de trai.

Nivelul de trai reprezinta ansamblul conditiilor economice si noneconomice, sociale, culturale si politice pe care societatea le creeaza membrilor sai, dar si capacitatea, aptitudinile indivizilor de a-si satisface cat mai bine nevoile

cu venitul lor. Aspectele definitorii ale nivelului de trai sunt legate de: nivelul si evolutia veniturilor; nivelul si evolutia preturilor bunurilor si serviciilor ce alcatuiesc consumul populatiei; nivelul si structura consumului de bunuri si servicii; conditii de munca si petrecerea timpului liber; conditii de locuit; starea de sanatate si acces la serviciile de asigurare; educatie si accesul la cultura si arta etc.

Nivelul de trai are un caracter obiectiv, pentru ca, se poate realiza numai in anumiti parametrii. Pe masura ce a evoluat stiinta si tehnica, parametrii luati in considerare (mediul natural, cadrul social, educatie, sanatate, cadrul politic, economic etc.) au suferit o serie de modificari, conferindu-i in acest sens conceptului de nivelului de trai un caracter social-istoric. Astfel, odata cu evolutia umanitatii s-au modificat conditiile de viata, aspiratiile si nevoile oamenilor. Daca acum cateva decenii, anumite conditii erau considerate ca fiind normale, s-ar putea ca astazi, aceleasi conditii sa nu mai poata fi considerate normale. Astfel, nivelul de trai poate fi apreciat in contexte socio-economice, istorice si politice diferite, atat de la o etapa la alta, cat si de la o tara la alta.

Astfel, denumirea de nivel de trai, ne sugereaza ca suntem in fata unui concept evolutiv si care se refera la evaluarea unor conditii, care pot fi bune sau mai putin bune pentru om, sau pot fi considerate suficiente pentru a atinge o anumita stare considerata normala.

Nivelul de trai poate fi apreciat pe baza a doua elemente distincte:

1. Starea vietii oamenilor asa cum este ea la un moment dat.

2. Existenta unui set de criterii (valori) in raport cu care starea vietii este evaluata ca fiind buna sau mai putin buna.

Starea vietii este expresia globala a tuturor conditiilor si activitatilor din care viata se compune: calitatea mediului natural, calitatea habitatului, calitateamuncii, calitatea vietii de familie, calitatea timpului liber, calitatea educatiei, calitatea sanatatii, calitatea participarii la viata sociala, calitatea serviciiloreconomice si sociale, calitatea mediului social etc. Acestea, se refera, pe de o parte, la conditiile naturale, economice, social-politice,culturale etc. care afecteaza omul, iar pe de alta parte, la activitatile umane, incepand cu cele biologiceelementare, legate de hrana, adapost, odihna si sfarsind cu activitatile legate de viata de familie, de munca, de participare la cultura, cunoastere, etc.

In analiza starii vietii apare o dificultate si anume determinarea granitelor acesteia: Ce conditii afecteaza sau nu viata unei persoane si in ce masura? Sau pana la ce grad o conditie poate fi considerata normala si care sunt cotele normale admise?

Calitatea mediului natural este o conditie foarte importanta a dezvoltarii  fiintei umane. Ea poate afecta diferite sfere ale vietii umane, incepand cu procesele biologice si sfarsind cu activitatile de ordin recreativ-estetic.

In ceea ce priveste munca, in literatura de specialitate sunt utilizati termenii

Calitatea umana a muncii". Aici, sunt incluse, atat conditiile fizice de munca, de transport la si de la locul de munca, diferitele avantaje personale care sunt derivate din procesul muncii (remuneratii, pozitie sociala, functii etc.), cat si activitatea propriu-zisa de munca

Conditia de viata a indivizilor depinde si de cadrul macro-social, adica de starea societatii careia fiecare ii apartine si de starea intregii societati la nivel international.

Din punct de vedere cultural, fata de perioada comunista gradul de dezvoltare culturala a colectivitatii a inregistrat un trend pozitiv datorita diversificarii metodelor de informare si documentare, dar fiind intr-o perioada de tranzitie sectorul cultural a avut de suferit, pentru ca posibilitatile oamenilor de acces la aceste valori s-au redus, neavand resurse suficiente nici macar pentru satisfacerea nevoilor fiziologice la un nivel considerat decent.

Cadrul uman-colectiv vizeaza relatiile dintre membrii societatii, dar si participarea la realizarea diferitelor obiective sociale.

In cadrul uman-individual este analizat individul din punct de vedere fizic, biologic, psihologic cat si din punct de vedere al capacitatilor intelectuale si morale. Aici intra starea de sanatate, frumusetea fizica, gradul de inteligenta,

tonusul vital, capacitatea de a te bucura de viata, de a stabili relatii cu semenii tai, etc. Toate acestea depind de mediul familial (educatie, posibilitati de stimulare a unor aptitudini, cultura etc.), dar si de mediul social (scoala, profesia, prieteni,institutii etc.) fiind intr-o relatie de interdependenta.

Toate aceste cadre pot afecta pozitiv sau negativ viata. Pentru buna desfasurare a vietii avem nevoie de resurse, adica totalitatea elementelor care se folosesc la producerea bunurilor materiale si spirituale, pe care

individul le gaseste in mediul sau de viata si pe care le poate folosi in constructia propriei sale vieti.

Cu ajutorul criteriilor de evaluare, putem aprecia pozitiv sau negative calitatea vietii unei persoane sau colectivitati. Numai ca, in aceasta apreciere apar o serie de dificultati, deoarece criteriile de evaluare au largi variatii, atat de la un individ la altul, cat si de la o societate la alta, in functie de o serie de factori:educatie, scoala pe care o urmeaza, profesie si grad de pregatire, calificare, nivelul venitului, statutul social, nivel de aspiratii, clasa sociala din care face parte etc.