Avarii și contribuții

Avarii și contribuții

In transportul pe mare, pierderile reprezinta pagube materiale și pecuniare și pot fi atat totale cat și parțiale.

Pierderile parțiale sau avariile reprezinta cheltuielile extraordinare facute pentru vas și pentru marfa, pentru amandoua impreuna sau pentru fiecare in parte și toate pagubele ce se intampla vasului de la incarcare și plecare pana la intoarcere și descarcare (art.654 al.1 Cod Comercial).

Avariile se impart in doua categorii

i. avarii particulare

ii. avarii comune

Avaria particulara se caracterizeaza prin aceea ca reprezinta o pierdere partiala cauzata accidental sau fortuit prin efectul unor riscuri produse independent de vointa umana.

Cel mai adesea, avariile particulare sunt cauzate de forta majora, greselile in navigatie si administrarea navei si viciile marfii.

Avaria comuna semnifica o pierdere partiala constand in sacrificiul sau cheltuielile extraordinare facute de caraus, in mod intentionat si rational, pentru salvarea comuna a navelor si a marfurilor de la un pericol care le ameninta in expeditia maritima.

Avaria comuna a facut obiect de reglementare a diferitelor coduri comerciale, ceea ce a determinat existenta unor diferente intre legile diferitelor state. Deosebirile de reglementare au dus la conflicte de legi, solutionate in prezent in mare parte prin unificarea regulilor referitoare la noua practica maritima.

Principiul de baza al avariei comune consta in regula ca o persoana a carei proprietate este sacrificata in folosul general, trebuie sa-si recupereze pierderea prin contributia celor care au beneficiat de sacrificiul facut. In conformitate cu dispozitiile din Codul Comercial, cheltuielile cu avaria comuna se suporta proportional din marfa si jumatate din valoarea navei si a navlului. Marfa salvata contribuie la avaria comuna cu valoarea pe care o are in portul de destinatie. Marfa contribuie cu valoarea din portul de destinatie sau cu valoarea la care ar putea fi vanduta.

In ceea ce priveste navlul datorat in caz de avarie comuna, Codul Comercial dispune ca armatorul are dreptul la navlu si pentru marfurile sacrificate dar acesta contribuie la avaria comuna. Armatorul poate pierde dreptul la navlu numai in situatiile expres prevazute in art.587 din Codul Comercial, respectiv „Nu se datoreste navlu pentru lucrurile pierdute prin naufragiu, rapite de pirati sau luate de inamici, si capitanul e dator sa restituie navlul ce i se va fi platit inainte, daca nu exista conventie contrarie”.

In scopul de a evita pierderea navlului, se obisnuieste inserarea in contractele de navlosire a unei clauze de genul „navlul roman castigat chiar daca nava sau incarcatura s-au pierdut sau nu”. Efectul acestei clauze consta in faptul ca armatorul nu va contribui cu navlul astfel castigat in caz de avarie comuna , deoarece navlul a fost castigat inainte de actul de sacrificiu si nu este supus riscului.

Dispozitiile referitoare la avaria comuna prevazute in Codul Comercial, nu se vor aplica daca partile au prevazut in mod expres aplicabilitatea altor reguli. In acest sens, art.654 al.4 prevede ca „In lipsa de conventie speciala intre parti, avariile sunt reglementate dupa urmatoarele dispozitii”.

Regulile uniforme de reglementare a avariei comune incluse de cele mai multe ori in contractele de navlosire si in conosamente, cunoscute sub denumirea Regulile York-Anvers, cuprind un ansamblu de norme care reglementeaza conditiile si principiile avariei comune, precum si cheltuielile in caz de avarie comuna. In baza regulilor York-Anvers sunt admise in categoria de avarie comuna numai pierderile sau cheltuielile consecinta directa a actului de avarie comuna, nefiind incluse in aceasta categorie cheltuielile referitoare la poluarea mediului marin, la pierderea pietii sau orice alta pierdere indirecta cauzata unuia dintre participantii la expeditia marina.

Pentru acoperirea prejudiciului rezultat din avarie comuna, partea care a suferit o pierdere este indreptatita la o contributie din partea celorlalte parti interesate. Partile interesate vor contribui la avaria comuna proportional cu valoarea interesului salvat (nava, marfa sau navlul), valoarea contributiva urmand a fi stabilita conform regulilor York-Anvers.

De regula, contributia la avaria comuna se stabileste in portul de descarcare prin indeplinirea unor formalitati cunoscute sub denumirea de Regulamentul avariei comune sau Dispasa (documentul de lichidare al avariei comune care cuprinde masa activa si masa pasiva). Masa activa este formata din valorile contributive, respectiv valoarea navei, valoarea marfii si cuantumul navlului, in sarcina destinatarului. Masa pasiva cuprinde pierderile si avariile pentru care cei interesati sunt indreptatiti la despagubire. Dispasa se intocmeste de un specialist in domeniu, numit dispasor, caruia ii sunt puse la dispozitie toate documentele necesare si care va stabili sumele care urmeaza a fi incluse in avaria comuna, precum si contributia partilor interesate la acoperirea acestor cheltuieli.

Regulile York-Anvers sunt aplicabile in stabilirea si lichidarea avariilor comune, numai daca sunt prevazute in contractul de navlosire sau in conosament. In caz contrar, dispasa se va intocmi in conformitate cu legislatia portului de descarcare sau a portului in care expeditia maritima a luat sfarsit.

In situatia in care legea aplicabila este legea romana, procedura se va desfasura in conformitate cu dispozitiile din Codul Comercial si din OG 42/1997. In conformitate cu dispozitiile din Codul Comercial, daca in cursul voiajului se ivesc evenimente extraordinare care intereseaza nava, marfa sau persoanele, comandantul este obligat sa intocmeasca un raport care va cuprinde toate evenimentele importante ale calatoriei. De asemenea, comandantul are obligatia de a intocmi un proces verbal care cuprinde toate operatiunile de salvare, mentioneaza lucrurile aruncate sau avariate. In acelasi sens, OG 42/1997 prevede ca obligatia comandantului indiferent de pavilionul pe care il arboreaza atunci cand nava se afla in stationare sau navigheaza in apele nationale ale Romaniei, navigheaza in apele interioare nationale navigabile ale altor state sau in marea libera si urmeaza sa faca escala intr-un port romanesc, de a intocmi un raport scris despre orice eveniment petrecut pe nava, cum ar fi: abordaj, avarie, incendiu, acte de indisciplina s.a. .

Raportul comandantului se depune :

La capitania de port in a carei jurisdictie se afla nava in timpul producerii incidentului;

La capitania primului port romanesc in care va sosi nava, daca in momentul evenimentului nava se afla in mars in apele nationale navigabile ale Romaniei, in marea libera sau daca evenimentul s-a produs pe caile navigabile interioare, intre ultimul port strain si primul port din apele nationale ale Romaniei.

In cazul in care navele care arboreaza pavilion roman se afla in afara apelor nationale navigabile ale Romaniei, raportul se depune in primul rand la autoritate competenta in domeniul navigatiei, daca evenimentul s-a produs in apele apartinand altui stat, sau la autoritatea locala competenta in domeniul navigatiei din primul port de escala al navei, daca evenimentul s-a produs in marea libera. In ambele situatii raprotul va fi trimis si la misiunile diplomatice ale Romaniei.

Raportul se depune in termen de 24 de ore de la producerea evenimentului sau de la sosire anavei in port. Daca raportul se depune dupa acest termen, comandantul raspunde de eventuala disparitie a probelor sau de imposibilitatea conservarii acestora.

In cazul in care evenimentul se produce in timpul operatiei de incarcare sau descarcare, comandantul este obligat sa anunte producerea evenimentului si la operatorul portuar.