Dilema morala a bacsisului - o analiza a argumentelor pro si anti bacsis

In continuare am realizat cateva interviuri focusate pe ideea argumentarii practicii bacsisului. Ghidul de interviu folosit poate fi consultat in cadrul Anexei 2.

Primul lucru pe care l-am remarcat a fost faptul ca termenul de "bacsis" a fost inteles ca sinonim al cuvintelor "spaga, "mita" si ca fiind o practica negativa care se petrece in domeniul administratiei publice sau in domeniul serviciilor de sanatate ca asigurare a calitatii serviciului. Studenta "anti-bacsis" aduce un argument factual in ideea ca serviciul este inclus in pret si unul normativ prin faptul ca o rasplata suplimentara trebuie sa fie sub o forma non-baneasca. Pe aceeasi linie continua si angajatul "anti-bacsis" formuland mai degraba un argument evaluativ in ceea ce priveste scaderea calitatii serviciilor prin aceasta practica:

Studenta anti-bacsis: "Omul ala are oricum un salariu, stii..Daca-i mai dai bacsis.. Eventual vrei sa-i dai o mica atentie, poti sa-i cumperi un buchet de flori. Pentru ca s-a purtat frumos cu tine poti sa-i cumperi ceva, nu sa-i dai bani."

Salariatul anti-bacsis: "Bacsisul in esenta  distruge sau corupe, daca vrei, viciaza ideea standardului de calitate din servicii publice. L-as defini ca fiind suma foloaselor necuvenite le-as spune, in sensul ca nu sunt stipulate printr-un contract sau printr-o intelegere pe care cel care ofera serviciile le primeste Bacsisul reprezinta acele foloase necuvenite conditioneaza un anumit serviciu"

Cerandu-le respondentilor sa restranga un pic sfera serviciilor si sa se refere la serviciile de restaurant , acestia aveau o parere diferita, cu totii acceptand practica bacsisului insa in diverse grade:

Studenta anti-bacsis: "In restaurante, asa nu am lasat mai niciodata bacsis, de obicei cand suntem cu fetele lasam, trebuie sa platim 9 lei si ii dam 10 lei, nu stam dupa rest cana. Asa da, dar nu-l numesc p-asta bacsis, cand dai in plus, pui in plus, pe langa, daca ar fi 10 lei si tu i-ai da 12 lei".

Angajatul anti-bacsis: "Fireste am lasat bacsis la restaurant. N-as vrea sa par un capcaun, sunt si momente cand pot lasa mai mult atunci cand fac o anumita plata, dar depinde foarte mult de conditii. Inteleg bacsisul ca pe o forma de recompensa pentru un om care si-a depasit fisa postului. Daca sunt intr-un restaurant si mi-am murdarit camasa si sunt intr-o situatie delicata si ospatarul ma ajuta. In momentul ala inteleg sa-i las la final ceva.

Angajata pro-bacsis: "O suma de bani, oferita in urma satisfactiei, niciodata pentru insatisfactie. Normal, s-a intamplat ca serviciile sa fie precare si normal ca n-am lasat nimic, pana la ultimul leu, chiar si monezi am folosit?".

Studenta pro-bacsis: "Prin bacsis inteleg spaga, insa ce se da la chelneri nu consider spaga, o atentie, in functie de cum te-au servit poti sa-i lasi mai mult sau mai putin".

Se poate constata ca pozitiile celor patru respodenti nu sunt radicale. Putem distinge de la inceput cateva argumente. Primul care se desprinde este unul de natura factuala si anume ca marimea bacsisului necesita o evaluare personala atenta, un altul tot de natura factuala este ca bacsisul este o plata pentru extraservicii. Gandind in termeni de cost-beneficiu, bacsisul este vazut ca fiind pretul pe care iti permiti sa-l platesti pentru a nu fi considerat zgarcit.

Respondentii recunosc ca la sfarsit dupa ce dau bacsisul se intampla ca chelnerul sa observe si sa-i arunce o privire dezaprobatoare. Oamenii pot evita aceasta consecinta prin doua actiuni: 1. lasa un bacsis inscris de norma de 10% sau 2. in momentul platii evita sau fac in asa fel incat chelnerul sa nu apuce sa vada cat i-a fost lasat si sa apuce sa-i "sanctioneze".

Studenta pro-bacsis: "mi s-a intamplat de multe ori sa se poarte in sictir si imediat dupa ce pleca imi spuneam, ba frate, eu nu-i las astuia nimic, cum e posibil, eu sunt clientul. Clientul nostru, stapanul nostru. Oricum lasam cel putin o mica atentie dar nu chiar cei 10 sau 20%."

Analiza: Diferenta dintre management si leadership Referat: Managerul de proiect

Un alt argument factual identificat: "Clientul nostru - stapanul nostru", indica faptul ca pretentiile clientului sunt justificate si putem spune ca este o modalitate de acoperire, pentru diverse motive clientul poate alege sa nu dea bacsis la sfarsit. Studenta anti-bacsis isi motiveaza pozitia si prin faptul ca nu are bani, pozitionandu-se social mai jos decat chelnerul:

Studenta anti-bacsis: "Eu sunt studenta. Omul ala are bani. Eu macar n-am salariu, de ce sa-i dau bacsis? [ . ] La urma urmei ti-ai ales o profesie si trebuie sa stii cum sa te porti cu ea".

Practic daca ne gandim la ce are de castigat clientul cand lasa bacsis, una din nevoile acoperite este cea de aprobare sociala, mai ales cand se afla intr-un grup. Pe de alta parte, respondentii au evidentiat ideea de libertate: "Sa nu te oblige, sa vina de la mine" , pozitia de evaluare fiind una superioara, care corespunde nevoii de putere. "Sa-i ajutam pe cei saraci", din aceeasi nevoie de putere, iata un alt avantaj. Tot aici poate fi inclusa si ideea ca

In situatia in care nu dau bacsis, cei anti pun problema resurselor si intereselor personale limitate de aceste resurse financiare. In acelasi timp, consecinta de a fi prins se produce destul de greu, intrucat bacsisul nu se inmaneaza la vedere iar interactiunea se termina in acel moment. Teama de a fi considerat zgarcit e unul dintre costurile principale, dar este un cost scazut, probabilitatea de a fi "prins fiind destul de mica".

Din punctul meu de vedere, a da bacsis inseamna a te pozitona mai sus in relatia cu ospatarul, ceea ce reprezinta un avantaj. Daca trebuie sa gasesc un dezavantaj ar putea fi faptul ca sprijina economia informala, ceea ce face ca mai putine impozite sa fie colectate, care ar putea sa revitalizeze ecnomomia nationala. Vorbind despre chelneri, angajatul anti-bacsis spune: "Le plangem de mila, pe de alta parte le dam un statut de neplatitor de taxe". Se reclama astfel o injustete sociala. Aceeasi persoana mai adauga: "Uite ca si ospatarii sunt baieti saraci Nu eu am fost in locul lor in liceu, nu eu am ales profesia, nu eu am refuzat sa ma duc la facultate". Distingem de-aici abordarea libertariana conform careia omul este total raspunzator de faptele sale.

Pe de alta parte ideea ca bacsisul este o forma de ajutor pentru cei cu venituri mici ne aduce in prim plan aborarea socialista. Daca ar fi sa gandim functionalist, bacsisul ar trebui sa fie un element de echilibrare a sistemului de salaziare. Studenta anti-bacsis spune: "Cunosc niste fete care lucreaza la o pizzerie, au minim pe economie si castiga vreo douazeci si ceva de milioane pe luna"

Entitatile morale principale sunt chelnerii care sunt vazuti din doua unghiuri principale: "Cine pe post de chelner vine mai mult pentru bacsis nu pentru salariu. Nu-i intereseaza salariul, doar sa fie pe cartea de munca" Acestia sunt vazuti ca niste rechini care inoata in jurul pradei pentru a-si obtine banii sau ca niste oameni exploatati: "ospatarii erau indieni, acolo vrei sa-i ajuti ca sunt foarte saraci, ajungi sa fii prieten cu ei, in engleza, nu o duc deloc bine, dar patronul, iarasi, stie toata lumea, aproape ca-i dezbraca, nu stiu ce le face, toti banii raman in bar". 

De obicei in discutie, nu apar patronii de restaurant, care isi asigura un mecansim de control al calitatii prin aceasta practica. Ei ar fi entitatile secundare, aflate in umbra, care au de castigat de pe urma acestei practici. Ca sa formulez un punct de vedere in ceea ce priveste perspectiva mea pot spune ca "tot ceea ce face omul, isi face cu mana lui", prin urmare sunt mai aproape de libertarianism, totusi, bacsisul pentru chelneri mi se pare ca se regleaza functional la nivel social prin schimbul de resurse dintre client si ospatar.

Continuand cu argumentele pe care le putem extrage din discursul respodentilor, putem afirma ca exista o componenta normativa puternica, data in prima faza printr-un argument factual legat de raportul dintre nota de pata si suma,  urmat de ideea de muncii prestate in acest sens.

Studenta pro-bacsis: "E scris in codul bunelor maniere ca trebuie sa lasi 10-20% din nota de plata, sa lasi chelenerului pentru ca el a facut o munca, ti-a adus, te-a servit".

Respondentii anti-bacsis cred cu tarie ca serviciul este inclus in pret si ca asa zisul bacsis ar trebui sa fie dat pentru extraservicii. Totusi, dezirabilitatea sociala a acestui fenomen s-a extins: " Las bacsis sa nu lezez pe nimeni, e the safe way, imi permit sa nu las bacsis pentru ca asta imi reflecta ideile mele, dar cand nu eu sunt cel care plateste, las si eu cei 10%."

Cei care se declara anti-bacsis spun ca sunt aceasta forma din sfera serviciilor de restaurant este una mai putin daunatoare, fata de spaga din sistemul medical administratie publica, si afirma ca o acorda in cazuri exceptionale: "Bacsisul din restaurant e benign in raport cu administratie publica".

Spre deosebire de acestia, cei pro-bacsis vad in acesta o forma de recompensa sociala si o vad total diferita de spaga: "Eu insist sa se lase cam 20%, cand iesim mai multi, fiind studenti, ba n-am de unde sa-i dau, sa ma mai scuteasca, dar atunci cand se poate eu zic sa dau. Fiecare isi plateste partea, deci practic lasa cat vrea.

In ceea ce priveste solutiile alternative identificate de mine: acestea ar putea fi: interzicerea bacsisului - desi insitutional se aplica extrem de greu, sau includerea acestuai in nota de plata.

Unul dintre respondentii pro mi-a spus ca exista deja unele restaurante care au aceasta practica si in care efectul se vede clar: "La restaurantul asta din Cismigiu, bacsisul e inclus pe nota de plata, si servirea e execrabila, chiar nu merita, prima data cand am fost calculam, eram cu niste fete care erau pretentioase sa cei 10% si calculam 10% din totatul care continea deja 10%"

Respodentul anti mentioneaza faptul ca i s-ar parea o masura potrivita, justa, intrucat astfel ar putea fi controlat fenomenul mai bine: "As fi de acord sa fie pe nota de plata. Cand e pus, e oarecum institutionalizam, e ca prostitutia, e o taxa, bacsisul sunt black money, daca e maxim 10%, se poate tine."

Oamenii sunt dispusi sa plateasca pentru extraserviciu, acest argument factual a fost general acceptat atat de cei pro cat si de cei contra. Pe de alta parte, diferenta principala sta in gradul de empatie, iata ce spune studenta pro: ""Stiu cum este sa ai multe cap, o mie de comenzi, te duci in toate partile, nu poti, adica e si el om pana la urma"

Un alt argument descriptiv este acela ca bacsisul rascumpara intr-un fel conditiile grele de munca:"Nu stiu care sunt salariile lor, cred ca au nevoie, unii stau pana la 1 noaptea, poate au nevoie de un taxi sa-i duca acasa, in fiecare zi 20 de lei pe taxi, cat se duce din salariu..?"

In acelasi timp o forma de rezolvare a conflictului interior petrecut la cei pro atunci cand nu lasa bacsis este sa aduca argumentul factual, sau chiar mai degraba evaluativ: "E foarta multa lume, nu mai stau ei sa se uite, ala mi-a lasat, ala nu mi-a lasat" Prea multe fete pe care ar trebui sa se tina minte. Nu face o contalibilizare"

Perspectiva etica a bacșișului se dezvolta din ce in ce mai mult, pe langa discuțiile dintre prieteni la masa, și prezentarea argumentelor privind salariile mici asumate de chelneri, tocmai pentru ca știu ca vor caștiga din bacșiș incepe sa capete proporții. Am gasit diverse dezbateri online, bloguri ale chelnerilor dedicate "educarii" clienților pentru a da bacșișuri mai mari dar și forumuri de dezbatere anti-bacșiș. Unele restaurante incep sa impuna o politica anti-bacșiș prin oferirea unui standard de serviciu ridicat, insa schimbarea normei va fi foarte dificila, inerția indivizilor in aceasta privința fiind foarte mare.