Salarizarea - dreptul la salariu si drepturile salariale

Catalogand termenii utilizati pentru a identifica salariul, atat in limbajul juridic, cat si in vorbirea curenta, constatam o mare varietate. Astfel, intalnim: remuneratie, retributie, indemnizatie sau pur si simplu salariu (Potrivit DEX 1998 - salariu - suma de bani pe care o primeste o persoana pentru munca depusa intr-o perioada de timp (saptamana, luna); leafa. Din fr. salaire, lat.; salarium desemna initial ratia de sare acordata unui soldat roman, pentru ca ulte­rior sa reprezinte pretul platit cetatenilor liberi care prestau diverse activitati in favoarea unor alte persoane).

Indiferent de denumirea utilizata, salariul, in conformitate cu prevederile art. 1 din Conventia nr. 95 din 1949 asupra protectiei salariului a Orga­nizatiei Internationale a Muncii reprezinta suma de bani data de patron salariatului in temeiul unui contract individual de munca pentru munca ce trebuie efectuata ori pentru serviciile indeplinite sau ce trebuie indeplinite'.

Potrivit art. 154 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii, „salariul repre­zinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului indivi­dual de munca'. Iata deci ca salariul reprezinta obiect si cauza a contrac­tului individual de munca. Exprimand contraprestatia muncii depuse de salariat, salariul este obiect al contractului de munca, dar este si cauza a contractului, deoarece in vederea obtinerii lui angajatul a incheiat con­tractul individual de munca. Salariul este pretul muncii prestate si se ex­prima si plateste in bani (Vezi art. 161 alin. (1) C. muncii).

Dreptul la salariu - corelativ obligatiei de a munci - constituie o pre­rogativa fundamentala a individului, afirmata si de Declaratia Universala a Drepturilor Omului potrivit careia: „oricine munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei sale, o exis­tenta conforma cu demnitatea umana' (Art. 23 alin. (3) Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 decembrie 1948).

Potrivit Legii nr. 53/2003, art. 154 alin. (2) pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani. Potrivit acestui act normativ salariul cuprinde:

- salariul de baza;

- indemnizatiile;

- sporurile; -alte adaosuri.

Drepturile salariale constituie un element important al contractului individual de munca si se stabilesc prin negocieri individuale sau/si colec­tive intre angajator si salariati sau reprezentanti ai acestora.

Sistemul de salarizare al personalului din unitatile bugetare este regle­mentat prin lege, dupa consultarea prealabila a sindicatelor sau, dupa caz, a reprezentantilor personalului. Astfel pentru anul 2003 functionarii publici din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau partial de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale au fost salarizati potrivit Ordonantei de Urgenta nr. 192/2002 (O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natura salariala ale functionarilor publici publicata in M. Of. nr. 949/24.12.2002).

Intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repa­rarea prejudiciului produs salariatului.

Asupra salariului nu poate fi operata nici o retinere, cu exceptia cazu­rilor expres prevazute de lege.

Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi realizate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si este constatata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

Drepturile salariale si drepturile cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in tot sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor sunt drepturi de creanta si dreptului la actiune in aceste situatii i se aplica termenul general de prescriptie al drepturilor de creanta.

Termenul de prescriptie poate fi intrerupt in cazul in care intervine o recunoastere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau cele care deriva din plata salariului.

Daca exista o pluralitate de creditori ai salariatului, se va respecta ur­matoarea ordine de preferinta:

- obligatiile de intretinere - potrivit Codului familiei;

- contributiile si impozitele datorate catre stat;

- daunele cauzate proprietatii publice prin fapte ilicite;

- acoperirea altor datorii.

Analiza: Studiu de caz asupra familiei - chestionare si raspunsuri pentru parinti si copii Referat: Cand intervine Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului?

Retinerile din salariu, cumulate, nu pot depasi in fiecare luna, jumatate din salariul net. (Art. 164 alin. (4) C. muncii)

Legiuitorul a statuat garantarea platii drepturilor salariale, astfel ca Legea nr. 53/2003 - Codul muncii reglementeaza constituirea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale.

Fiecare angajator are obligatia de a contribui la constituirea acestui fond potrivit creantelor salariale care rezulta din contractele individuale de munca.

Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale se va constitui potrivit urmatoarelor principii:

a) patrimoniul institutiilor de administrare a fondurilor trebuie sa fie independent de capitalul de exploatare al unitatilor si trebuie sa fie consti­tuit astfel incat asupra acestuia sa nu poata fi pus sechestru in cursul pro­cedurii in caz de insolvabilitate;

b) angajatorii trebuie sa contribuie la finantare in masura in care aceasta nu este acoperita integral de catre autoritatile publice;

c) obligatia de plata a institutiilor de administrare a fondurilor va exis­ta independent de indeplinirea obligatiei de contributie la finantare.

La baza sistemului de salarizare regasim principiile propagate de drep­tul social comunitar. Aceste principii se interconditioneaza si se coreleaza atat intre ele, cat si cu principiile dreptului muncii in general.

1. Principiile salarizarii

Din analiza textelor normative care vizeaza salarizarea si sistemul de salarizare regasim urmatoarele principii:

- principiul egalitatii de tratament si eliminarii oricarei discriminari;

- principiul asigurarii salariului minim garantat;

- principiul liberei negocieri a salariului;

- principiul caracterului confidential al salariului.

1.1. Principiul egalitatii de tratament si eliminarii oricarei discriminari

Prevazut de art. 154 alin. (3) C. muncii acest principiu este astfel explicitat: „La stabilirea si acordarea salariului este interzisa orice discri­minare pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta sau activitate sindicala'. Aceasta prevedere legala se inscrie in procesul de armonizare a legislatiei interne cu legislatia comunitara si cu legislatia muncii in general. Astfel, acest principiu este prevazut in Declaratia Uni­versala a Drepturilor Omului, in Pactul International cu privire la drep­turile economice, sociale si culturale (Ratificat de Romania inca din 1974. Ratificata de Romania in 1977), in Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala, dar si in Tratatul de la Roma al Comunitatii Economice Europene (Care stipuleaza obligatia fiecarui stat membru de a asigura si aplica prin­cipiul egalitatii de remuneratie intre angajatii barbati si femei pentru aceeasi mun­ca sau pentru o munca de aceeasi valoare) si ulterior in Carta comu­nitara a drepturilor sociale fundamentale, care in continutul art. 16 pro­clama egalitatea de tratament intre barbati si femei si o serie de directive si decizii referitoare la egalitatea de tratament. (Directiva nr. 75/117/CEE/10.02.1975 cu privire la apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalitatii de remunerare intre lucratorii barbati si lucratoarele femei)

Constitutia Romaniei prevede cu valoare de principiu eliminarea ori­carei discriminari si egalitatea in fata legii si autoritatilor publice (Potrivit art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.').

1.2. Principiul asigurarii salariului minim garantat

Organizatia Internationala a Muncii a stabilit, inca de la constituire, ca unul din scopurile sale este asigurarea unor conditii de viata decente pentru toti lucratorii. La Philadelphia, cu ocazia Conferintei din 1944, s-a instituit conceptul de salariu minim vital, concept ce avea sa fie definit prin Raportul reuniunii expertilor convocati de Consiliul de administratie al Organizatiei Internationale a Muncii la cea de-a 168-a sesiune, la Geneva, 1967. Astfel, salariul minim ar reprezenta nivelul de remuneratie sub care nu va putea cobori sub nici o forma, avand in fiecare tara forta legii si fiind aplicabil la nevoie prin forta de constrangere a statului. Salariul minim este salariul considerat ca suficient pentru satisfacerea necesitatilor vitale de alimente, imbracaminte, educatie etc. ale salariatilor tinand cont de dezvoltarea economica si culturala a fiecarei tari. (Sanda Ghimpu, A. Ticlea, Dreptul muncii, Casa de editura si presa „Sansa' SRL, Bucuresti, 1995, p. 301)

Articolul 159 C. muncii prevede ca salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, corespunzator programului normal de munca, se stabileste prin hotarare a guvernului, cu consultarea sindicatelor si patronatelor.

Angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza sub salariul de baza minim brut orar pe tara. Textul normativ stipuleaza imperativ: „An­gajatorul este obligat sa garanteze in plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara.'

Este important de subliniat ca indiferent daca angajatii primesc de la angajator hrana, cazare sau alte facilitati, suma in bani cuvenita pentru munca prestata nu poate fi mai mica decat salariul minim brut pe tara prevazut de lege. (Art. 160 C. muncii - Legea nr. 53/2003, publicata in M. Of. nr. 72/5.02.2003)

In cazul unui program de munca normal mai mic de 8 ore zilnic, sa­lariul de baza minim brut orar se calculeaza prin raportarea salariului de baza minim brut pe tara la numarul mediu de ore lunar, conform progra­mului legal de lucru aprobat.

Principiul liberei negocieri a salariului

Salariile se stabilesc prin negocieri individuale si/sau colective. La stabilirea salariului este firesc sa se tina seama de conditiile in care se presteaza munca, de nivelul de pregatire al angajatului, de cerintele pe care angajatorul le pune in fata salariatului.

Contractul de munca avand caracter consensual este firesc ca fiecare element al contractului sa fie negociat, mai ales cand este in discutie obiectul insusi al contractului - salariul.

Principiul caracterului confidential al salariului

Articolul 158 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii statueaza princi­piul confidentialitatii: „Salariul este confidential, angajatorul avand obli­gatia de a lua masurile necesare pentru asigurarea confidentialitatii.'

Principiul confidentialitatii nu trebuie sa reprezinte o piedica in apa­rarea si promovarea intereselor si drepturile salariatilor, astfel ca nu se poate opune confidentialitatea in raporturile cu sindicatele sau reprezen­tantii salariatilor in stricta legatura cu interesele salariatilor si in relatia lor directa cu angajatorul.