Nevoile si resursele - principalele caracteristici ale nevoilor

Nevoile reprezinta totalitatea trebuintelor, asteptarilor, cerintelor, dorintelor care se manifesta la nivelul unui individ, unui grup sau la nivelul scietatii.

Nevoi care se manifesta la nivelul unui individ – nevoia de realizare profesionala se manifesta

diferit de la o persoana la alta, unii doresc sa devina medici, altii doresc sa devina avocati etc.

Nevoi care se manifesta la nivelul unui grup – echipele de sport au nevoie de antrenor, de

echipament, de antrenament, de suporteri

Nevoie care se manifesta la nivelul societatii – nevoia de reducere a criminalitatii, nevoia de

protectie, nevoia de locuri de munca etc.

Principalele caracteristici ale nevoilor:

Dinamice si nelimitate , adica niciodata nu vom putea spune ca ne-am satisfacut toate

nevoile

Nevoile au caracter concurential , adica satisfacereaunei nevoi presupune sacrificarea alteia.

De exemplu cu o suma de bani vom putea cumpara doar o parte din produsele de care avem nevoie.

Nevoile sunt limitate in volum , satisfacerea lor se realzeaza prin consumul unei cantitati

date, limitate dintr-un bun. De exemplu, daca ne este sete, vom bea un pahar, doua de apa dupa care ne vom opri deoarece, se va stinge sete.

Nevoile au caracter regenerabil, se sting pe moment, dar reapar dupa o anumita perioada

de timp. Dupa ce am baut apa se va stinge setea, dar dupa o anumita perioada de timp ni se va face sete din nou, deci nevoia va reaparea.

Nevoile sunt complementare, adica satisfacerea unei nevoi implica si acoperirea altora. De

exemplu daca avem un automobil si dorim sa ne deplasam, vom avea nevoie, de asemenea, si de combustibil.

Prin resurse economice intelegem totalitatea elementelor utilizate pentru producerea si obtinerea bunurilor si serviciilor necesare satisfacerii trebuintelor.

Caracteristica fundamentala a tuturor resurselor economice este caracterul lor limitat, adica insuficienta in raport cu nevoile.

Bunurile

Se consuma bunuri:

direct din natura

care se produc din activitati economice

Bunurile libere sunt acele bunuri oferite de natura, la care avem acces dupa nevoie, in mod gratuit, si sunt virtual nelimitate. De exemplu caldura de la soare, apa de ploaie.

Bunurile economice reprezinta acele bunuri insuficiente in raport cu nevoile, la care avem acces cu un anumite efort.

Bunurile economice sunt de doua feluri:

bunuri economice marfare care – care ajung de la producator la consumator

prin vanzare-cumparare.

Bunuri economice nonmarfare care ajung de la producator la consumator in

mod gratuit.

Sistemul economic romanesc

Economia de piata

Economia naturala este aceea in care satisfacerea nevoilor avea loc prin consumul de bunuri si servicii din activitatea economica proprie, fara a se apela la schimb.

Economia de schimb este aceea in care satisfacerea nevoilor are loc prin consumul de bunuri obtinute in cea mai mare parte cu ajutorul schimbului.

Economia de schimb „imbraca” doua forme:

Economia planificata – inainte de 1989

Economia de piata – dupa 1989 pana in prezent

Referat: Institutii cu atributii in prevenirea violentei in familie in Romania Document online: Ludoterapia

Economia de piata este acel tip de economie in care alocarea resurselor se face prin intermediul

pietei.

Trasaturi importante ale economiei de piata:

Proprietatea privata dominanta

Relatiile economice de pe piata sunt, in principal, relatii de concurenta

Preturi libere

Tranzactiile economice se fac cu ajutorul banilor

Interventia limitata a statului in economie

Agentii economici dintr-o economie de piata:

Societati comerciale nefinanciare – produc bunuri si servicii pentru populatie

Societati comerciale financiare - finanteaza activitatile economice

Societati de asigurare – recompeseaza asiguratul in cazul in care se indeplineste o clauza din

contract

Administratiile publice – produc servicii pentru populatie, percep impozite si taxe potrivit

reglementarilor legale, redistribuie fondurile stranse de la populatie.

Administratiile private – produc servicii pentru populatie, veniturile necesare functionarii sunt obtinute prin contributii voluntare.

Proprietatea si libera initiativa

Atribute ale dreptului de proprietate:

Dreptul de dispozitie – proprietarul are puterea de a decide ce face cu bunul economic: il foloseste, il vinde, face cadou etc.

Dreptul de posesiune – proprietarul stapaneste bunul economic

Dreptul de uzufruct – proprietarul beneficiaza de veniturile aduse de bunul economic

Dreptul de utilizare – proprietarul poate sa foloseasca bunul economic

Libera initiativa se refera la faptul ca un individ are dreptul sa desfasoare orice activitate

economica, cu conditia sa respecte legile juridice

Consumatorul

Utilitatea bunurilor economice

Satisfactia pe care o resimtim atunci cand consumam o anumita cantitate dintr-un bun economic, in anumite conditii de loc si timp, poarta denumirea de utilitate economica.

Utilitatea marginala reprezinta satisfactia suplimentara obtinuta de un individ atunci cand consuma o cantitate suplimentara dintr-un bun.

Utilitatea totala exprima satisfactia totala resimtita de un consumator prin consumul unei anumite cantitati dintr-un bun economic.

Utilitatea totala este maxima cand utilitatea marginala este zero.

Comportamentul consumatorului rational

Rationalitatea in consum inseamna sa maximizam satisfactia, cu venitul pe care il avem.

Bunurile substituibile sunt acele bunuri care satisfac alternativ aceeasi nevoie. De exemplu untul si margarina sunt doua bunuri substitibile deoarece se pot inlocui una pe cealalta, zaharul si mierea, apa plata si apa carbogazoasa etc.

Bunurile complementare reprezinta bunurile care satisfac impreuna aceeasi nevoie. De exemplu in cazul unui autombil avem nevoie de si de combustibil pentru a ne putea deplasa, adica masina si benzina sunt bunuri complementare, la fel si cu untul si painea la micul dejun.

Factorii de productie

Factorii de productie reprezinta acele elemente care sunt utilizate pentru a produce bunuri si servicii utile, destinate pietei.

Exista trei factori de productie necesari pentru desfasurarea activitatii economice:

Doi factori primari: munca si natura

Un factor derivat: capitalul

Munca este activitatea specifica omului ce se finalizeaza cu obtinerea de bunuri economice utile.

Productivitatea muncii exprima eficienta muncii.

Unde: - productivitatea medie a muncii

Q – cantitatea

L – numarul de lucratori

Natura cuprinde ansamblul resurselor naturale brute pe care omul le transforma in bunuri si servicii capabile sa satisfaca nevoile si interesele sale.

Capitalul se refera la ansamblul bunurilor materiale, obtinute prin munca si, utilizate pentru realizarea de noi bunuri economice destinate pietei.

Capitalul tehnic utilizat in activitatea economica este format din doua componente:

Capitalul fix – exemplu: masini, utilaje, cladiri, mijloace de transport etc.

Capitalul circulant – exemplu: materii prime, materiale, combustibil, energie etc.

Capitalul fix participa la mai multe cicluri de productie, se consuma treptat si se inlocuieste dupa mai multi ani de functionare.

Capitalul circulant participa la un singur ciclu de productie si se inlocuieste la fiecare ciclu de productie.

Capitalul fix in timp se uzeaza. Uzura este de doua feluri: fizica si morala.

Uzura fizica apare datorita folosirii in poductie, iar uzura morala apare datorita progresului tehnologic.

Costurile

Costurile reflecta, in expresie baneasca, consumul factorilor de productie necesar pentru producerea si desfacerea bunurilor economice destinate pietei.

Costurile fixe cuprind cheltuielile care nu se modifica indiferent de volumul productiei. De exemplu, amortizarea, impozitul pe cladire, salariile personalului administrativ

Costurile variabile cuprind cheltuielile care se modifica in functie de volumul productiei. De exemplu, materiile prime, materialele, salariile personalului direct productiv, combustibil, energie etc.

CT=CF+CV

Unde: CT – costul total

CF – costul fix

CV – costul variabil

Costul mediu fix se refera la costul fix pentru o unitate (bucata) dintr-un produs.

Unde: CFM – costul mediu fix

CF – costul fix

Q – cantitatea

Costul mediu variabil reflecta costul variabill pentru o unitate de produs.

Unde: CVM – costul mediu variabil

CV – costul variabil

Q – cantitatea

Costul mediu total se refera la costul total pentru o unitate de produs.

Unde: CTM – costul mediu total

CT – costul total

Q – cantitatea

Profitul

Profitul reprezinta castigul obtinut dintr-o activitate economica.

Prb=CA-CT

Unde: Prb – profitul brut

CA – cifra de afaceri

CT – costul total

Unde: CA – cifra de afaceri

Q – cantitatea

P – pretul

Nivelul productiei la care profitul este zero poarta denumirea de prag de rentabilitate.

Rata profitului la cifra de afaceri ( exprima ponderea profitului in cifra de afaceri.

Rata profitului la costul total exprima raportul procentual dintre profit si costul total.

Cu cat ratele profitului sunt mai mari, cu atat firma este mai eficienta.