Angajamentele contractului colectiv de munca

Angajamentele contractului colectiv de munca

Prin contractul colectiv de munca se stabilesc angajamentele ambelor parti privind:

desfasurarea procesului de productie in scopul indeplinirii planului de stat si imbunatirea conditiilor de munca si de trai ale muncitorilor.

Legea 13 din 1991 marcheaza o revenire la definitia data de legea din 1929” contractul colectiv de munca este conventia dintre patroni si salariati prin care se stabilesc, in limitele prevazute de lege, clauze privind conditiile de munca, salarizarea si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca”Legea noastra actuala cat si reglementarile anterioare au utilizat si utilizeaza termenul de „contract colectiv de munca”.

Potrivit unei opinii,exprimata in perioada interbelica, aceasta terminologie este improprie, este chiar un non sens.

Corecta este notiunea de „conventie” pentru ca numai aceasta poate avea forta si efectele unui act normativ.

Contractul, se stie ca, prin esenta lui, este un act individual si, in consecinta, creeaza situatii juridice  individuale.

El stabileste o stare juridica concreta,particulara, care nu intereseaza decat partile contractante.

In majoritatea tarilor  cu economie de piata este folosit termenul de „conventie”termen regasit si in documentele Organizatiei Internationale a Muncii”.

Din punct de vedere al legislatiei noastre termenul de contract este echivalent, sinonim, cu acela de conventie.

Aceasta concluzie rezulta din vechiile dispozitii ale art.942 cod civil (abrogat) potrivit carora contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge intre dansii un raport juridic cat si din cele ale art.1 din legea 13/1991 abrogata si aceasta.

Art.1178

cod civil” si urmatoarele din noul cod civil se aplica din 2012” contractul se incheie prin simplu acord de vointe al partilor daca legea nu impune o anumita formalitate pentru incheierea sa valabila.”

Se cunoaste, regula este ca orice act juridic nu poate nici sa vatame si nici sa profite altor persoane decat celor care l-au incheiat(res inter alias acta aliis neque nocere prodesse potest)

In diferite tari, problema naturii juridice a contractului colectiv de munca este tratata diferit.

De pilda, in Italia, contractul colectiv de munca este considerat de doctrina un „contract de drept comun”iar jurisprudenta il califica cu termenul de” post-corportativ”.

In Franta s-a retinut caracterul dualist al contractului colectiv de munca, prin aceea ca el este „in acelasi timp un contract generator de obligatii inte grupurile care il semneaza si o reglementare, generatoare de norme care sunt obligatorii „

Contractul colectiv de munca prevazut in legislatia Romaniei este un contract de munca avand in vedere subiectele si continutul sau .

Prin contractul colectiv de munca nu sunt concretizate drepturile si obligatiile fiecarui salariat,acestea formand obiectul contractelor individuale de munca.

In principiu obiectul contractului colectiv de munca il constituie masurile deprotectie ale unui grup de salariati.

Contractul colectiv de munca  este un act sui generis , fiind in acelasi timp( contract, conventie), sursa de drepturi si obligatii subiective si reciproce ale partilor si totodata, un izvor de drept, fiind, sub acest aspect, o norma conventionala, negociata.

Contractele colective la nivel national  constituie „izvor de drept pentru contractele colective de munca, subsecvente-ramuri, grupuri de unitati si subunitati, iar acestea din urma, la randul lor, pentru contractele individuale de munca.