Forme aparte de interviu: focus-group-ul si metoda delphy

FORME APARTE DE INTERVIU: FOCUS-GROUP-ul si METODA DELPHY

Planul lucrarii

A.     FOCUS-GRUPUL

CAP. I – PREZENTARE GENERALA

1. Definire. Istoric. Caracteristici
2. Avantaje. Limite

CAP. II – ESANTIONAREA SI CONSTRUCTIA GRUPULUI

1.     Aspecte generale ale esantionarii

2.     Modalitati de recrutare. Tipologia esantioanelor

CAP. III – Moderarea grupului de discutie

1.     Conditii generale

2.     Constructia grilei de interviu

3.     Stiluri de moderare

4.     Calitatile moderatorului

CAP. IV – MODALITATI DE DESFASURARE SI TIPOLOGIA A FOCUS-GRUPURILOR

1.     Tehnica lui J.C. Abric

2.     Aspecte ecologice ale desfasurarii investigatiei

3.     Inregistrarea datelor

CAP. V – PRELUCRAREA SI ANALIZA INFORMATIILOR

CAP. VI – PREZENTAREA FINALA IN FOCUS-GRUP (RAPORTUL FINAL)

CAP. VII – CONCLUZII

B.     TEHNICA DELPHY

Caz particular al interviului focalizat

(interviul focalizat cu experti)

REZUMAT

Pe parcursul celor aproape 15 pagini ale aceste lucrari incercam sa sintetizam diferitele aspecte si perspective pe care le presupun cele doua tehnici inrudite: FOCUS-GRUPUL si metoda DELPHY – ca modalitati aparte de interviu – interviul de grup focalizat.

Am incercat astfel, sa imbinam coerent punctele de vedere a 4 autori: A. Bulai, G. Anderson, J.C. Adric si P. Ilut.

Am punctat doar sau am prezentat in adancime subiecte specifice acestor doua metode calitative sau aspecte comune oricaror altor tehnici de culegere a datelor: incepand cu definirea si caracteristicile esentiale, cu precizarea avantajelor si limitelor.

Am continuat cu probleme legate de esantionare si constructie a grupului, cu specificul moderarii unui astfel de grup, trecand apoi la precizarea modalitatilor de desfasurare.

Spre sfarsit am abordat punctele cheie ale prelucrarii si analizei datelor si problema RAPORTULUI FINAL pe care il propun aceste strategii de cunoastere a modului aparte de formare a opiniilor si atitudinilor si mai ales de intelegere a MECANISMELOR care ii determina pe oameni sa aiba parerile pe care le au.

Cu o relativ mica investitie materiala, compensata insa cu ANTRENAMET, INSTRUIRE SI EXPERIENTA IN CERCETARE, aceste metode sunt un bun instrument in mana CERCETATORULUI, oferind un raspuns oportun si sugerand uneori chiar INUTILITATEA unor forme de investigare mult mai elaborate.

FOCUS-GRUPUL

Cap. I  Prezentare generala

1. Definire si descriere

Focus-grupul reprezinta o tehnica de investigatie social-calitativa, un interviu de grup condus de un moderator si focalizat pe o anumita tematica, avand la baza un ghid (grila) de interviu semistructurat (A. Bulai, 2000).

P. Ilut defineste focus-grupul ca pe un interviu de grup focalizat, folosit in studii de marketing, in implementarea si evaluarea programelor sociale si in proiectarea cercetarilor sociologice.

J.C. Abric mentioneaza despre acest tip aparte de interviu: creat de R. Merton, este menit sa studieze fenomenele de persuadare in masa, bucurandu-se in ultimii ani de un interes crescand in Europa; acest interviu vizeaza probleme ca: studierea reprezentarilor sociale, analiza impactului campaniilor de prevenire a SIDA. J.C. Abric, citindu-l pe Maisonneuve, considera ca Principiul focus-grupului este „sa exploreze reactiile subiectului la o situatie pe care a trait-o.”

G. Anderson descrie focusul ca „o discutie (informationala) neoficiala, structurata si moderata cu grija, in care ideile unei persoane ghidate de altii, creeaza o reactie inlantuita de dialoguri informative”. Focusul implica un cadru relaxant si sigur in care subiectii sunt incurajati sa impartaseasca aprecieri si comentarii pozitive si negative fixand o anume tematica. Acest cadru permite clasificarea si modificarea intrebarilor, intensificarea discutiei si inlantuirea reactiilor si dialogurilor.

2. Istoric

Aparitia focus-grupului tine de numele a doi sociologi ai sec. XX, Lazarsfeld si R. Menton. Primul – preocupat de analiza audientei radio, dezvolta prima metodologie de tip focus-grup (in 1940). Metoda sa a avut la baza inregistrarea reactiilor pozitive si negative ale membrilor unui grup ce au ascultat in prealabil o emisiune radio.

R. Menton, cel care a consacrat aceasta tehnica, o aplica pentru analiza produselor de propaganda. (A. Bulai, 2000)

In prezent tehnica este „descoperita” de stiintele sociale si valorificata in domeniile EVALUARII SI EDUCATIEI, constituindu-se intr-o strategie aparte de colectare a informatiilor, dintr-o varietate de surse si subiecte (G. Anderson, 2001)

3. Caracteristici esentiale

In conceptia lui A. Bulai, acestea sunt:

1. Se constituie in metoda calitativa, avand ca obiective obtinerea de „date sociale de profunzime” despre „infrastrucura atitudinilor si parerile subiectilor”; vizeaza identificarea mecanismelor formarii si exprimarii acestor atitudini.

2. Foloseste instrumente calitative: grile de intervievare flexibile, observari ale comportamentului nonverbal, teste proiective, jocuri de rol, situatii de tip dilematic

3. Este influentat de efecte de grup – raspunsurile subiectilor sunt determinate de efecte de grup (ex. polarizarea, dileme sociale, jocuri de putere, efectul groupthink)

4.     Este un proces special de moderare, a carui derulare eficienta este

bazata pe competentele si abilitatile moderatorului (moderatorul nu este un simplu „ADMINISTRATOR DE INTREBARI”).

4. Avantaje si limite

A. Bulai evidentiaza, urmatoarele avantaje:

1. Factor stimulativ in oferirea de informatii si in stabilirea motivatiei si credintelor profunde fata de tematica dezbatuta.

2. Reconstruieste o situatie de comunicare sociala mai „NATURALA” decat in cazul interviului traditional (prin comunicarea de tip orizontal)

3.     In focus-grup analiza relatiilor si jocurilor de putere pot conduce la elaborarea unor opinii.

4.     Permite intelegerea mecanismelor ce produc, sustin sau anihileaza opinii/atitudini.

G. Anderson sublinieaza existenta urmatoarelor puncte forte ale focu-grupului:

1. Spre deosebire de chestionar (ce permite doar INPUTURILE subiectilor), focusul clarifica „AICI SI ACUM” intrebarile participantilor, dezvolta propriile lor perceptii prin impartasirea si compararea acestora cu convingerile altora.

2.     Ofera un MEDIU SINERGIC – rezultand o mai adanca

patrundere psihologica a discutiei.

3.     Focus-grupurile sunt IEFTINE.

4.     Permit o varietate de aplicatii:

- in educatie (in proiectarea, implementarea, evaluarea de programe)

- in cercetare (folosit in stimularea si sustinerea atitudii EURISTICE specifice cercetarii)

constituie FUNDAMENT AL EVALUARII SI ANALIZEI

reprezinta o completare utila altor metode de evaluare sumativa

J. C. Abric indica drept posibile urmatoarele aplicatii:

1.     In PROPAGANDA  - studierea reactiilor la MESAJELE propuse

- verificarea impactului asupra publicului

2.     In PSIHOLOGIA EXPERIMENTALA

ANALIZA: Functiile si responsabilitatile familiei ANALIZA: PAFA – victime ale marginalizarii si excluderii sociale

permite interpretarea comportamentelor prin analiza atitudinilor si sentimentelor traite

3.     In evidentierea elementelor majore ale INFLUENTEI:

efecte ale tipului de argument

efecte ale tipului de prezentare

A. Bulai formuleaza ca LIMITE in investigatia de tip focus:

- cele derivate din NATURA CALITATIVA a investigatiei (relevanta statistica slaba, imposibilitatea furnizarii unor expresii sintetice cantitative, efectele de grup: polarizare, efectul de turma, cel de comparativitate, presiunea normativa)

G. Anderson considera ca principale limite aspecte ca:

1. Limbajul – focusurile devin problematice cand acesta reprezinta o bariera in comunicare.

2.     Focusurile nu sunt recomandate in situatiile in care populatia

investigata este incarcata emotional (contribuie la intensificarea conflictelor).

3.     Sunt nerecomandate in realizarea PROIECTELOR STATISTICE

sau cand se impune CONFIDENTIALITATEA informatiilor.

5. Planificarea focus-grupurilor

G. Anderson considera ca proiectarea acestei tehnici implica conturarea unei idei clare asupra:

TIPULUI de informatii necesare,

BENEFICIARULUI acestora,

IMPORTANTEI (rolului) informatiilor.

Este esentiala selectia unei categorii potrivite de indivizi. Uneori o

singura categorie de persoane nu poate oferi informatia dorita, dar nu trebuie sa limitam focusul la o singura populatie tinta, cand exista mai multe categorii ce pot fi implicate.

Cap. II  Esantionarea si constructia grupului de discutii

1. Aspecte generale ale esantionarii

A. Bulai defineste esantionarea drept procedeul de selectare a numarului optim de subiecti dintr-o populatie, in scopul investigarii lor. In ceea ce priveste interviul focalizat – P. ILUT apreciaza ca numarul optim al participantilor este de aproximativ zece, A. Bulai considera ca un focus reusit poate fi realizat cu 6-7 sau 10-12 persoane; L. Ciolan – focusul poate cuprinde intre 5 si 16 participanti.

In focus, esantionarea ia forma ESANTIONARII TEORETICE, care impune RESTRICTII si un MODEL TEORETIC de cercetare si selectare a membrilor grupului. Participantii trebuie sa provina din anumite categorii, sa aiba anumite caracteristici de STATUS si o serie de motivatii.

Esantionul este ales functie de relevanta teoretica a investigatiei. Caracteristicile esentiale ale esantionului sunt: omogenitatea si amplitudinea grupului.

A. Bulai considera ca participantii la focus nu trebuie sa se cunoasca dinainte, in caz contrar pot aparea efecte negative (blocarea participantilor necunoscuti in fata grupului preexistent).

In anumite cazuri insa, nu poate fi evitata aceasta situatie (ex. in contextele investigatiilor educationale).

2. Compunerea grupului

A. Bulai subliniaza ca in cazul in care numarul subiectilor este mai mic de 6, calitatea informatiilor scade; daca acest numar depaseste 12 persoane – apar efecte negative: creste timpul de desfasurare, iar grupul devine dificil de moderat.

Adesea, 20-25 din persoane se implica SLAB in discutii.

Existenta si eficienta focusului depinde de prezenta a cel putin doua persoane ACTIVE, care sa expuna pozitii opuse, complementare, contradictorii.

P. Ilut arata ca subiectii nu trebuie sa se cunoasca intre ei, nu trebuie sa faca parte din acelasi grup natural. Acestia trebuie sa fie cat mai diferiti ca ROL SI STATUS, singura caracteristica comuna fiind aceea ca toti sa fie „afectati” de aceeasi problema.

G. Anderson mentioneaza ca subiectii trebuie sa aiba cateva caracteristici COMUNE, legate de TEMATICA;  acestea se constituie in LIANTUL ce sudeaza grupul. Este o greseala sa se foloseasca grupuri care au deja o viata si o personalitate a lor. Pe cat posibil, sugereaza G. Anderson, focusul trebuie sa implice un amestec relativ de straini, care se vor simti confortabil impartasidu-si opiniile. Pentru a facilita DINAMICA grupului, Anderson vorbeste de existenta unui numar optim de participanti – 6-12. Acelasi autor pune in evidenta necesitatea organizarii unor MINI focusuri (3-5 persoane) in cazul in care TEMATICA necesita o abordare de adancime.

3. Modalitati de recrutare

A. Bulai subliniaza existenta a trei modalitati:

1.     recrutarea prin medierea unor institutii/organizatii

2.     recrutarea prin operatori ce mediaza selectia subiectilor direct din MEDIUL in care lucreaza/traiesc respectivele categorii

3.     instiintarea prin anunturi, prin telefon sau invitatii postale (idee regasita si la G. Anderson) – precizandu-se conditiile de participare si recompensele acordate.

Recrutarea impune pe de o parte precizarea numelui INSTITUTIEI ce realizeaza demersul, obiectivul cercetarii si solicitarea de participare. Pe de alta parte, recrutarea se refera la definirea modala, normativa a categoriilor ce urmeaza a fi selectate. Aici – punctul de plecare il constituie MODELUL TEORETIC si baza ipotetica pe care se construieste demersul investigativ.

4.     Tipologia esantioanelor

A. Bulai enumera in acest sens 6 structuri ……….., generatoare de esantioane:

1.     sistemul 3 X 3 (Max. 3 variabile, fiecare cu max. 3 categorii)

2.     esantionul perfect omogen

3.     esantionul de gen

4.     esantionul conflictual

5.     esantioane de experti

6.     esantioane pe tineri si copii.

Cap. III Moderarea grupului de discutie

1. Conditii generale (A. Bulai)

Prima sarcina a moderatorului consta in proiectarea CADRULUI de desfasurare a focusului (asigurarea unui mediu neamenintator si nonevaluativ). Exista trei tipuri de cadre de desfasurare:

1.     INSTITUTIONAL

2.     NATURAL – in care subiectii isi desfasoara activitatea

3.     cadrul neutru (scoala, primaria etc.)

Durata investigatiei poate fi incadrata intre o ora si mai multe ore, utilizandu-se, in general o NORMA de o ora, o ora si jumatate.

2. Constructia ghidului (grilei) de interviu (A. Bulai)

In acest pas, sunt importante:

1.     Definirea TEMEI (orizontul tematic)

2.     Stabilirea ITEMILOR (tipurile de intrebari)

Se recomanda tratarea unei singure teme.

Itemii se refera la:

a)     TIPURI de intrebari (deschise, ipotetice)

b)     Jocul de rol, teste, situatii dilematice.

Sunt utilizate si MATERIALE auxiliare/instrumente suport (Ex. produse publicitare, studii de caz, emisiuni RADIO-TV).

3. Principii metodologice de constructie a GHIDULUI

Constructia intrebarilor – una din cele mai grele sarcini intr-o investigatie tip FOCUS, apreciaza G. Anderson. Calitatea raspunsurilor este legata direct de cea a intrebarilor, ambele (intrebare+raspuns) avand o functie de CONTINUT si de PROCES.

Multe focusuri includ doar 5 sau 6 intrebari respectand tematica dezbatuta.

Una din sarcinile celui ce proiecteaza focusul este de a pastra natura calitativa a intrebarilor. Anderson recomanda evitarea intrebarilor care au ca potentiale raspunsuri „DA” sau „NU”.

In chip ironic, desi scopul focusului este de a descoperi DE CE oamenii au anumite pareri, intrebarea „DE CE” este rar folosita.

Este util sa se intocmeasca o larga lista de intrebari si teme – reduse sistematic si reprimate pana cand se obtine MIEZUL. Succesiunea intrebarilor selectate trebuie sa asigure tranzitie naturala de la una la alta, iar participantii trebuie sa simta ca sedinta este o discutie globala ce exploreaza o varietate de subiecte legate intre ele.

P. Ilut subliniaza ca in aceasta etapa, expertii recomanda ca importante urmatoarele aspecte:

1.     stabilirea unui numar redus de intrebari (intre 7 si 10)

2.     intrebarile trebuie sa fie CLARE, bine alese si formulate, impunandu-se necesitatea discutiilor de grup pentru elaborarea ghidului

3.     daca pe parcursul desfasurarii focusului se impun ca IMPORTANTE intrebari ce nu au fost anterior stabilite, moderatorul trebuie sa dovedeasca ingeniozitate si flexibilitate in controlul DURATEI (se recomanda ca intrebarilor neprevazute sa li se rezerve 10-15 minute la sfarsitul interviului).

A. Bulai mentioneaza cateva conditii pe care sa le indeplineasca intrebarile:

sa nu contina negatii duble

sa nu induca un anumit raspuns

sa nu apara ca demersuri de evaluare a participantilor

In ghidul de interviu trebuie sa …. Intrebarile DESCHISE.

4.     Stiluri de moderare

Stilul abordarii, considera A. Bulai, depinde de tematica si de structura esantionului.

Dintre stilurile moderarii, importante sunt STILUL EMPATIC si cel NEUTRU.

Un principiu de baza al metodologiei cercetarii metodologice este cel al neutralitatii axiologice. Stilul NEUTRU propune tratarea echidistanta. Moderatorul este obligat sa puna intrebari care sa produca informatii noi, lansand interventii neutre atat valoric cat si afectiv.

Comprehensiunea (M. Weber) este o metoda centrala a stiintei sociale, iar EMPATIA – o modalitate de realizare a ei si nu un ATRIBUT caracteristic al INVESTIGATIEI  de tip focus-grup (bazata pe capacitati de relationare empatica).

5.     Observarea si evaluarea participantilor (A. Bulai)

Un obiectiv obligatoriu al oricarui moderator il constituie identificarea rolurilor asumate de subiecti in cadrul discutiilor, gradul lor de interes, nivelul de competenta fata de respectivele probleme.

6.     Calitatile si componentele moderatorului

A. Bulai grupeaza aceste abilitati in trei grupuri: profesional, comunicational si de natura generala.

In plan profesional – moderatorul trebuie sa fie competent sub aspect metodologic (utilizarea tehnicilor de interviu) si teoretic (privind domeniul particular al investigatiei). Trebuie sa fie informat si sensibil la problematica subiectului referential al focus-grupului.

Din punct de vedere comunicational, moderatorul trebuie sa raspunda unor competente privind:

1.     practicarea ASCULTARII ACTIVE

2.     analiza comunicarii nonverbale

3.     competente de autodezvaluire

4.     competente de negociere

5.     expresivitatea sentimentelor

6.     comunicarea empatica

7.     cunostinte de management al conflictului

In ceea ce priveste trasaturile generale ale moderatorului, acestea se refera la tipul de personalitate – probabil extravertita, calitati narative, spontaneitate etc.

Lipsa competentelor de modelare genereaza erori sistematice, care pot invalida datele obtinute.

G. Anderson schiteaza un portret al moderatorului IDEAL:

sa fie un MEDIATOR (MIJLOCITOR), nu un COMPETITOR

capabil de a parafraza si rezuma

sa pastreze DINAMICA si FOCALIZAREA discutiei

sa detina arta de a folosi LINISTEA, pauzele

sa detina cu calm si blandete CONTROLUL grupului, dar sa evite dirijarea subiectilor

sa-si puna in paranteze tendintele si convingerile proprii

sa pondereze subiectii hiperactivi

sa fie incredintat de importanta contributiilor indiferent de experienta si educatia subiectilor

sa stie sa foloseasca umorul si intrebarile naive.

Cap. IV Modalitati de desfasurare si tipologia

focus-grupurilor

1. Tehnica lui J. C. Abric

In ceea ce priveste modalitatea de desfasurare, J. C. Abric evidentiaza cateva aspecte:

1. subiectii intervievati trebuie sa traiasca aceeasi situatie concreta sau experimentala

2. interviul (cat mai putin DIRECTIV) urmareste reactiile subiectilor la aceasta situatie traita

3. in prealabil, se impune realizarea unei analize a situatiei concrete traite, definindu-se trasaturile ei principale. Vor fi studiate apoi reactiile la aceste trasaturi, analiza situatiei oferind un „ghid” al interviului

2. Aspecte ecologice ale desfasurarii investigatiei

A. Bulai apreciaza ca in cadrul institutional, de „laborator” sunt oferite conditiile ideale, dar el determina o crestere semnificativa a nivelului de obedienta al subiectilor.

Un alt aspect ecologic il constituie dispunerea spatiala a persoanelor: „sistemul mesei circulare” faciliteaza contactul vizual si comunicarea, dar nu este optim orcarui tip de focus.

Daca se urmareste polarizarea opiniilor, subiectii vor fi dispusi „fata in fata”.

Recompensa materiala a participantilor se realizeaza prin plata unor sume simbolice (in Romania – echivalentul a 5-10$), sumele mai mari generand scaderea spiritului critic al subiectilor.

3. Inregistrarea datelor

In algoritmul realizarii focusului cea mai utila metoda de inregistrare a datelor este VIDEO (efectul negativ constituindu-l prezenta CAMEREI VIDEO ce genereaza autocenzura). Se poate utiliza si inregistrarea exclusiv AUDIO (acuratetea datelor este insa mai mica, un alt efect negativ fiind imposibilitatea identificarii subiectilor respondenti). Datele pot fi consemnate si pe baza grilelor speciale de inregistrare a raspunsurilor (efect negativ: pierderea extrem de mare a informatiilor. (A. Bulai, 2000)).

G. Anderson considera ca asistentul (comoderatorul) trebuie sa inregistreze opiniile si sa pastreze copii ale oricaror documente relevante, ce pot constitui baza analizei viitoare. Cel ce inregistreaza informatiile trebuie sa evite sa lase impresia consemnarii doar a „contributiilor celor mai bune”.

4. Tipuri de focus-grup

A. Bulai enumara si descrie urmatoarele tipuri:

1.     Focusuri pe teme politice

2.     Focus-grupuri de evaluare comunitara

3.     Focus-grupuri de evaluare institutionala

4.     Focus-grupuri in marketing si publicitate

5.     Focus-grupuri in analiza mass-media (istoric – au fost primele aplicatii ale focus-grupului)

6.     Focus-grupurile in analiza grupurilor sociale (interviuri de familie, grupurile de decizie, grupurile marginale sau deviante)

Cap. V Prelucrarea si analiza datelor

Aceasta etapa, subliniaza A. Bulai, este cea mai importanta si dificila intr-o investigatie calitativa, deoarece prelucrarea si interpretarea nu pot fi in acest CAZ standardizate sau general aplicabile.

1. Relevanta si prelucrarea datelor

Uneori datele pot fi valide, de o fidelitate inalta, insa nerelevante pentru obiectivele demersului de investigatie. Dintre motive, A. Bulai enumera: lipsa competentei subiectilor in a da anumite tipuri de raspunsuri, lipsa interesului pentru tematica etc.

Prima operatie de prelucrare este TRANSCRIEREA discutiilor sau realizarea unui rezumat. Prelucrarea efectiva se bazeaza pe SISTEMUL DECUPAJULUI (tematic, de ipoteze, pe categorii de subiecti) si pe SISTEMUL PANEL.

2. Analiza si interpretarea datelor

Datele prelucrabile cantitativ (cele obtinute prin intrebari inchise, scale complexe de masurare, teste) implica o prelucrare cantitativa.

Insa analiza de continut, dupa Jamis (1965), citat de A. Bulai presupune:

1.     analiza pragmatica (regruparea datelor functie de cauze si efecte)

2.     analiza semantica (clasificarea anumitor cuvinte, atribuite in functie de intelesul lor)

3.     analiza de semnal (vizeaza inregistrarea folosirii unui cuvant particular si a conotatiilor lui afective)

G. Anderson pune in concordanta ANALIZA datelor cu scopul focusului. Autorul subliniaza necesitatea obtinerii datelor preliminare indata ce investigatia este finalizata. Moderatorul si ceilalti cercetatori

vor colecta si eticheta resursele auxiliare

vor nota ideile – forta si conceptele vehiculate in investigatie

temele identificate in analiza preliminara devin punctul de plecare in organizarea (multiplelor resurse de date) pe CATEGORII si SUBCATEGORII.

Este important sa se sustina daca subiectii si-au schimbat sau si-au pastrat punctele de vedere pe timpul discutiei si sa se consemneze si intensitatea raspunsurilor.

Analiza profunda se refera la:

succesiunea

consolidarea

organizarea

interpretarea

finala a datelor analizei preliminare.

Categoriile identificate initial constituie fundamentul in constructia „cadrului de referinta”. Acest cadru genereaza apoi:

rafinarea constatarilor moderatorului si ale cercetatorilor

elaborarea si selectia unor COTATII (punctaje) care sa sprijine descoperirile acestora

creionarea concluziilor

A. Bulai considera ca o alta directie posibila de analiza o reprezinta identificarea continutului latent al mesajelor subiectilor (vizeaza analiza definitiilor personale, a sintagmelor lingvistice, a conceptelor utilizate de subiecti).

Cap. VI Prezentarea finala in Focus-grup (G. Anderson)

Unele focusuri se finalizeaza printr-un scurt raport scris. Exista chiar si cazuri in care acesta poate ,,……. (Ex. in conceptiile de marketing, beneficiarul focusului este invitat sa observe DIRECT reactia consumatorilor – subiecti ai focusului – fata de un produs).

Alteori, servind alte scopuri, un raport scurt sustinut verbal este binevenit.

Pentru cele mai multe scopuri, totusi, este necesara o analiza in scris. Exista doua forme extreme de redactare a raportului:

o forma consemneaza analiza si rezumatul final al IDEILOR si TEMELOR MAJORE

cea de a II-a forma utilizeaza chiar cuvintele, sintagmele participantilor

Anderson considera ca in cazul in care scopul investigatiei este clasificarea sau avansarea unei probleme specifice trebuie evitata folosirea exagerata a citarilor subiectilor, fiind recomandata includerea afirmatiilor de ordin general si a celor reprezentative.

Scopul raportului este de a oglindi nivelul de patrundere a TEMATICII investigate si apodul de intelegere a motivatiei pentru care oamenii au opiniile pe care le au.

Pentru a fi pe masura provocarii investigatiei, este posibil sa fie necesara, oportuna DISTILAREA unei nuante de date de calitate intr-o FORMA CONCISA, in ciuda profunzimii informatiilor culese si a analizei realizate.

Cap 7.  Concluzii

1. Focus-grupul reprezinta una din cele mai atractive metode de investigatie sociala, iar dintre metodele calitative – cea mai utilizata (A. Bulai)

2. Focus-grupul constituie un instrument indispensabil culegerii informatiilor si intelegerii problemelor (G. Anderson)

3. Este strict destinat datelor calitative si intelegerii felului in care oamenii ajung sa aiba anumite atitudini, pozitii, reactii. (G. Anderson)

4. Focus-grupul poate exercita o forta de atractie pentru ca este la moda, dar este eficient doar daca este utilizat corect.

TEHNICA DELPHY

Reprezinta o tehnica de obtinere a informatiilor de la specialisti, in scopul realizarii unor previziuni fata de anumite procese sau fenomene. Vizeaza domeniul social: studiile de impact. Pentru studiul acestor influente posibile este propusa aceasta investigatie, alegandu-se experti din domenii DIVERSE, relevanti pentru tematica respectiva.

Metoda propune stabilirea unor RUNDE de interviuri in sistem PANEL (cu acelasi esantion si aceeasi grila la diferite intervale de timp)(A. Bulai, 2000)

P. Ilut defineste Metoda Delphy (a grupurilor nominale) ca un tip de intensiv de grup structurat realizat cu experti, scopul acestuia fiind a se ajunge la o solutie a unei probleme, realizarea unui CONSENS, ajustarea opiniilor individuale. P. Ilut mentioneaza, in ceea ce priveste moderatorul, ca acesta trebuie sa aiba calitati de NEGOCIATOR si sa se concentreze pe luarea unei DECIZII in grup in concordanta cu tematica abordata.

Bibliografie:

1.           ABRIC, J.C. – Psihologia comunicarii. Tema si metode. Editura Polirom, Iasi, 2002;

2.           ANDERSON, G. – Fundamentals of educational research (3^rd edition). Falmer Press, London, 2001

3.           BULAI, A. – Focus-grup. Paideia, Bucuresti, 2000

4.           ILUT, P. – Abordarea calitativa a socio-umanului, Polirom, Iasi, 1997.