Notiunea, obiectul si izvoarele dreptului familiei

Notiuni generale despre dreptul familiei

Sectiunea I.

Dreptul familiei reprezinta acea ramura a sistemului de drept care cuprinde tota­li­­tatea normelor juridice ce reglementeaza relatiile (patrimoniale si personale) de fami­lie, pe care societatea are interes sa le indrume juridiceste.

Existenta unei ramuri de drept, independenta fata de celelalte, este data de un obiect distinct de reglementare si o metoda proprie.

Relatiile de familie au o deosebita importanta, rezultand si din reglementarea dis­tincta pe care legiuitorul le‑a dat‑o. Ele s‑au individualizat si s‑au delimitat in sufi­cienta masura de relatiile de drept civil[1], constituind un obiect distinct, de sine‑sta­ta­tor, vizat de dreptul familiei.

In ceea ce priveste metoda, data fiind aplicatiunea principiului egalitatii intre soti, aceasta prezinta multe asemanari cu cea a dreptului civil. Relatiile dintre parinti si copii, insa, si, in general, relatiile de ocrotire sunt reglementate printr‑o metoda spe­ci­fica, anume aceea a subordonarii drepturilor persoanelor care ocrotesc interesu­lui persoanelor ocrotite[2]. De asemenea, se foloseste si metoda de reglementare „statut legal”, normele juridice avand un caracter imperativ in majoritatea lor.

Tot ca element specific al metodei de reglementare in dreptul familiei, s‑a mai aratat[3] ca, datorita naturii relatiilor de familie, legea cuprinde numai o reglementare generica, de principiu, a conduitei de urmat, iar continutul concret al relatiilor de familie urmeaza a fi determinat de catre instantele judecatoresti sau de catre alte institutii cu competenta in domeniu. Astfel, in contextul obligatiilor parintilor cu privire la copiii lor, dispozitiile art. 101 C.fam. prevad ca parintii „sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, de invatatura si de pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui, in conformitate cu telurile statului, spre a‑l face folositor colectivitatii”. Determinarea in concret, in aceasta opinie, ar urma sa o faca chiar instantele de judecata investite cu solutionarea unui litigiu ivit intre parinti, relativ la aceasta chestiune.

In literatura juridica s‑a mai aratat[4] ca acest mod de reglementare nu este specific numai dreptului familiei, astfel de norme fiind intalnite si in alte ramuri ale dreptului. La acest argument s‑a mai adaugat ca, in general, prin normele juridice, atunci cand este vorba despre activitati atat de complexe cum este aceea de educare a copiilor minori, de pilda, legiuitorul nu poate, in mod obiectiv, sa detalieze prin care anume actiuni, in concret, se poate realiza acest deziderat, suficient fiind ca ele sa fie indrep­tate in sensul stabilit cu titlu de principiu in lege.

Dreptul familiei, astfel cum rezulta din cele de mai sus, se individualizeaza prin carac­terul propriu al relatiilor ce le reglementeaza si prin specificul metodei sale.

Urmatoarele categorii de relatii sociale sunt reglementate de dreptul familiei:

a) Relatiile de casatorie. Dupa ce, dispozitiile art. 48 alin. (1) din Constitutia Romaniei contureaza continutul dreptului fundamental al fiintei umane de a se casatori, normele dreptului familiei vizeaza aspectele legate de incheierea, desfiin­tarea si desfacerea casatori­ei, precum si raporturile personale si patrimoniale dintre soti (art. 3‑44 C.fam.).

b) Raporturile rezultate din rudenie. Rudenia este de doua feluri: de sange, bazata deci pe legatura de sange intre mai multe persoane, fie in linie dreapta, fie in linie colaterala, si civila, rezultata din adoptie. Intre persoane legate prin rudenie exista raporturi personale si unele raporturi patrimoniale. Codul familiei se ocupa de rudenie in art. 45‑65, iar de obligatia legala de intretinere, ca un efect al rudeniei, in art. 86‑96. Adoptia este, in prezent, reglementata de Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei .

c) Relatiile privitoare la ocrotirea parinteasca rezida in totalitatea drepturilor si a obli­gatiilor pe care parintii le au pentru realizarea intereselor personale si patrimo­niale ale copiilor, precum si cele relative la cresterea si educarea lor. Codul familiei reglementeaza aceasta institutie in art. 97‑112.

d) Mai exista unele relatii care, prin asimilare cu relatiile de familie, formeaza, de asemenea, obiect de reglementare al dreptului familiei. In aceasta categorie se includ: obligatia de intretinere intre fostii soti, la care se refera art. 41 C.fam.; obligatia de intretinere intre sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot si acel copil, la care se refera art. 87 C.fam.; raporturile care se nasc in legatura cu plasa­mentul la care se refera Legea nr. 272/2004. Tutela, interdictia si curatela, de care Codul familiei se ocupa in art. 113‑157, desi fac parte din ramura dreptului civil, fiind studiate in capitolul referitor la „Per­soane”, au si ele stranse legaturi cu raporturile de familie. In trei articole (158‑160), Codul familiei face referire si la competenta si atributiile autoritatii tutelare cu privire la ocrotirea parinteasca, tutela, interdictie si curatela, institutie mai pe larg studiata de ramura dreptului administrativ.

e) Izvoarele dreptului familiei Prin dispozitiile ce consacra principiul egalitatii femeii cu barbatul, a ocrotirii de catre stat a casatoriei si a familiei, precum si a intereselor mamei si ale minorilor, Constitutia devine izvor de prim ordin al dreptului familiei, datorita implicatiilor pe care principiile aratate le au in legatura cu toate institutiile acestei ramuri de drept.

Codul familiei[6] constituie insa izvorul organic principal al dreptului familiei. Structura acestuia, in linii mari, a fost prezentata atunci cand s‑a abordat problema obiec­tului de reglementare a dreptului familiei, asa incat, se mai impune doar preci­zarea ca acest act normativ a fost pus in aplicare la data de 1 februarie 1954 (prin Legea nr. 4/195 ).

Alaturi de cod trebuie amintite unele dintre cele mai importante acte normative ce cuprind dispozitii cu privire la relatiile de familie:

‑ Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice;

‑ Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a decre­tu­lui privitor la persoanele fizice si persoanele juridice;

‑ Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila;

‑ Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului;

‑ Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei.

Reglementarile din Codul familiei si actele normative indicate mai sus sunt comple­tate cu dispozitiile Codului civil, ale Codului de procedura civila, ale Codului muncii, ale Codului penal, ale Codului de procedura penala si ale unor acte norma­tive de natura administrativ‑financiara.