1.Conflictul, esenta si cauzele.

2.Dirijarea situatiei de conflict.

3.Stresul, cauze si efecte.

Conflictul – este o stare tensionala, o neintelegere care apare atunci cand doua sau mai multe parti trebuie sa intre in interactiune pentru a indeplini o sarcina, a lua o decizie sau a solutiona o problema si: - interesele partilor sunt diferite.

- actiunea unei parti determina reactia negativa la cealalta,

- partile se critica reciproc cand nu pot solutiona ceva.

Tipuri de conflict:

Dupa efectul asupra  organizatiei:

a. Conflict functional – este o confruntare dintre idei, tensiune creativa care are efecte pozitive asupra organizatiei. Este o confruntare dintre parerile diferitor parti la modul de realizare a obiectivelor.

b. Conflict disfunctional – conflict dintre persoane, la baza stau sentimentele si emotiile de antipatie. Are efecte negative asupra organizatiei.

Dupa sfera de cuprindere:

a)      Conflict intrapersonal

b)      Conflicte interpersonale

c)      Conflicte dintre grupuri

In functie de durata si modul de evolutie:

a)      Conflict spontan

b)      Conflict acut

c)      Conflict cronic

Dupa modul de repartitie a castigului

a)      Conflict simetric- cand castigurile si pierderile sunt egale(conflict de ordin cantitativ).

b)      Conflictul nesimetric- cand valoarea castigurilor este diferita de valoarea pierderilor(conflict de ordin calitativ).

Din punct de vedere al cauzelor aparitiei

a)      Conflictul obiectivelor - partile implicate in conflict vad in mod diferit situatia obiectului in viitor

b)      Conflictul opiniilor –sunt divergente privitor la modul de atingere al obiectivelor

c)      Conflictul emotiv –se manifesta atunci cand difera sentimentele care stau la baza relatiilor dintre parti ca personalitati.

Cauzele aparitiei conflictului

La conflictul intrapersonal -  contradictiile omului cu sine insusi, dilema alegerii dintre doua alternative. De obicei este conflictul cauzat de obiective contradictorii existente la om sau opinii diferite referitor la careva fenomen.

Cauzele conflictului interpersonal:

a)    Aspecte individuale( valori, comportamente.

b)      Deficitul de resurse

c)      Definirea ambigua a obiectivelor individuale

d)      Esalonarile ierarhice – diferentierea dintre simbolurile puterii

e)      Sexismul – tratarea diferita a sexelor;

f)       Hartuirea sexuala;

g)    Diferenta dintre pregatirea profesionala, capacitatea de efort si rezistenta la stres;

h)    Diferenta de caracter, comportament si stil de munca;

i)        Criza comunicarii. 

Cauzele conflictului dintre grupuri

a)      Interdependenta dintre posturi si compartimentele structurii formale;

b)      Diferentele de obiective;

c)      Diferentele de percepere – existenta stereotipurilor;

Analiza: Mecanismul national pentru promovarea incluziunii sociale in romania Lucrare: Educatie - terapia educationala

d)      Definirea ambigua a obiectivelor colective.

e)      Deficitul de resurse

Consecinte ale conflictului

Cresterea coeziunii grupului in cazul amenintarii din exterior;

Modificari in interiorul grupului si posibilitatea aparitiei unui lider autoritar;

Inrautatirea comunicatiilor dintre grupuri;

Formarea stereotipurilor si a perceperilor eronate;

Polarizarea parerilor, valorilor si atitudinilor;

Climat nefavorabil in colectiv;

Scade coeziunea in cazul conflictului din interiorul grupei;

Poate favoriza stresul.

Forme ale luptei de conflict:

1.boikot.

2.sabotaj.

3.greva si mitinguri.

4.agresiunea verbala(acuzatii, barfe, injosiri, descreditarea)

5.compromiterea si urmarirea.

6.intriga si crearea clicelor.

Solutionarea conflictelor interpersonale este in functie de doua variabile:

1.Cum individul  priveste la interesele oponentului.( Predispunerea spre cooperare).

2.Cum individul  apara interesele proprii.(insistenta in promovarea interesului personal)

In functie de acesti parametri se pot identifica cinci stiluri de solutionare a acestui tip de conflict.

Concurenta (lupta) este in cazul cand partea implicata in conflict is-I apara puternic(insistent) interesul fara a acorda atentie intereselor oponentului. P-u a utiliza un astfel de stil este nevoie de a avea putere si avantaje fizice. Aici conflictul are un invingator si un invins, castigul ii revine invingatorului iar pierderea celui invins. Conflictul dintre sefi si subalterni. De obicei castiga seful.

Ocolirea sau evitarea Daca partile nu acorda atentie oponentului(nu doresc sa coopereze) si isi apara slab interesele proprii atunci conflictul poate fi evitat. Daca conflictul este subiectiv o astfel de modalitate de solutionare este favorabila dar daca este subiectiv ocolirea nu trebuie acceptata deoarece se pierde timpul si conflictul poate numai sa se agraveze. Astfel aceasta abordare a conflictului se sfarseste cu pierderi pentru ambele parti implicare in conflict.

Colaborarea presupune acceptarea ideilor si scopurilor oponentului, dar nu si neglijarea intereselor proprii .Se manifesta atunci cand ambele parti sunt la fel de puternice, la fel de interesate de rezolvarea conflictului. Colaborarea transforma oponentii in parteneri si problemele se rezolva definitiv prin inlaturarea cauzelor de conflict. Ambii castiga.

Acomodarea-este un caz cand unui oponent mai slab i se acorda multa atentie. Acomodarea presupune renuntarea la interesele personale care sunt minore in folosul oponentului de conflict. Se face acomodarea cand problema discutata este mai importanta pentru oponent decat pentru noi, adica in cazul conflictului nesimetric. Acomodarea are un aspect de altruism. Persoana ce utilizarea acest stil in solutionarea conflictului este supusa riscului de a fi perceputa ca slaba, care usor este influentata.

Compromisul - este situatia cand problemele se rezolva prin gasirea unui numitor comun. Cand castigurile si pierderile se impart aproximativ egal. Este strategia cea mai des utilizata mai ales in cazul persoanelor care se afla la acelasi nivel ierarhic sau au putere aproximativ egala. Compromisul este indicat in situatii cand este lipsa de timp problemele urmand sa fie revazute ulterior.

Strategia preintampinarii conflictului presupune masuri cu caracter organizatoric si de explicare cum ar fi:

Asigurarea respectarii normelor de conduita interna, a traditiilor si eticii de serviciu.

Repartitia echitabila a resurselor si recompenselor, inlaturarea deficitului de resurse.

Schimbarea structurii organizatorice si a sistemei de gestiune.(p-u compartimentele conflictuale este creat un mecanism integrator cum ar fi un curator sau coordonator comun; unirea unor compartimente cu obiective asemanatoare

Determinarea si descrierea exacta a obiectivelor individuale si de grup.

Stimularea si imbunatatire comunicatiilor

Imbunatatirea conditiilor de munca.

crearea unui sistem de recompense  si stimulente pentru alele subdiviziuni si persoane care contribuie la preintimpinarea conflictelor disfunctionale.

Strategia de solutionare a conflictului este indreptata spre a convinge si impune partile conflictuale de a inceta actiunile ostile, de a incepe negocierile si de a gasi o asa iesire din situatie ce ar evita infrangerea unei din parti. P-u solutionarea conflictului managerul trebuie sa convinga oponentii, dar daca situatia dicteaza se poate de recurs la constingere prin intermediul mecanismelor administrative(emiterea ordenilor;¸directivelor;dispozitiilor) 

Stresul - este starea biologica de alerta care mobilizeaza corpul pentru a raspunde sau riposta la solicitari sau amenintari. Stresul apare in orice situatie in care starea de echilibru sau integritatea psihica sau fizica a organismului este amenintata de factori interni si externi si fata de care omul nu dispune de slutii-tip. Nimeni nu poate si nu trebuie sa evite stresul, el  trebuie cunoscut si controlat. Stresul are doua componente:

1.Agentul stresor, desemnat prin factori nocivi de natura fizica(zgomote, vibratii, traumatisme, arsuri etc), chimica, psihologica sau biologica(virusi, bacterii, paraziti).

2.Starea organismului - raspunsuri emotionale ce exprima prin comportarea individului, limbajul, activitatea motorie.

Starea organismului are 3 faze:

Cauzele stresului:

1.Conflicte familiare.

2.Conflicte profesionale.

3.Cauze sociale.

4.Din sfera vietii intime(complexe de inferioritate, insatisfactie legate de trebuinte biologice, tristete cauzata de subsolicitare, monotonie etc.).

Dupa efectele sale stresul poate fi:

1.Pozitiv- eustres.

2.Negativ- distres.

Eustres – forma benefica care actioneaza energizant, duce la cresterea capacitatilor.

Distres – cand organismul supramobilizat refuza de a reveni  la starea normala.

Stresul din cadrul organizatiei are doi stresori de natura psihica:

Conflictul de rol – cand persoana care are un post este supusa presiunii contradictorii ori inacceptabile.

Ambiguitatea rolului – lipsa informatiei si necunoasterea exacta a sarcinilor si obiectivelor.

Cauze ale a stresului pentru manageri

Complexitatea si diversitatea si noutatea lucrului managerial.

Responsabilitatea inalta.

Ritmul alert de adoptare a deciziilor.

Subordonati slab pregatiti.

Centralizarea excesiva a autoritarii

Ziua de munca nelimitata.

Stil de management neadecvat.

Cauze a stresului la subalterni

Incompatibilitatea cu managerul

Delegarea excesiva practicat de sef

Teama de pierde postul

Cauze comune pentru sefi si subalterni

Dispozitii inaplicabile primite de la sef

Presiunea timpului

Motivatia nesatisfacatoare

Aspiratia spre functia mai superioara

Lipsa aptitudinii si pregatirea necesara

Tensiuni familiare

Factori de influenta a stresului organizational

1. Tipul de caracter

Tip A – activi, B – calmi (pasivi), tip A,B- intermediar. Tipul A- mai mult expusi la  stres.

2. Profesia si nivelul de calificare(compar. desfacere, aprovizionare este mai supus ca cel de contabilitate, personal.
3. Dimensiunile organizatiei - dependenta inversa.
4. Varsta
5. Sexul. Agentii stresori actioneaza indiferent de sex, difera modul de reactie. Femeia devine pasiva, dezorientata, iar barbatul reactioneaza prin agresivitate.
6. Nivelul de dezvoltare a economiei

Consecinte ale stresului organizational

Efecte subiective–agresiunea, apatie, depresiunea, oboseala, nervozitatea, scaderea increderii in sine.

Efecte comportamentale – predispozitia spre accident, alcoolism, abuz de cafea sau fumatul, ras nervos.

Efecte cognitive – scaderea atentiei, concentratiei si blocaj mintal.

Efecte fiziologice – cresterea pulsului, tensiunii, transpiratii reci, valuri de caldura si frig, uscaciuni in gura.

Efecte organizationale – absenteism, demisii, productivitate scazuta , reducerea responsabilitatii si loialitatii.

Managementul stresului poate fi privit sub doua aspecte:

Sub aspect organizational – consta in cercetarea celor doua cauze; ambiguitatea rolului si conflictului de rol si determinarea nivelului optim de responsabilitate a salariatului .

Abordarea individuala – cand se pune accentul pe cunoasterea stresului astfel incit individul sa-si modifice atitudinea din una pesimista si fatalista in una pozitiva.