Managementul public - managementul presupune o ratiune strategica

Gestiunea publica prezinta un ansamblu de particularisme care interzic o supunere neconditionata la management:

1. Managementul presupune o ratiune strategica, vizand atingerea anumitor obiective. Or, daca intreprinderea privata are un scop clar (cautarea si maximizarea profitului) in functie de care ea isi poate organiza actiunile si modela organizarea, situatia nu este identica in cazul administratiei publice; misiunea ei de a urmari realizarea "interesului general" este echivoca. "Interesul general" este susceptibil a cunoaste interpretari diferite si de multe ori contradictorii. Desigur, dubla egalitate:

firma privata = cautarea profitului

organizatia publica = interes general reprezinta o abordare simplista ce trebuie nuantata: finalitatile firmei private sunt diverse (maximizarea profitului dar si cautarea unor informatii satisfacatoare, nevoia de realizare a conducatorilor, obtinerea adeziunii membrilor, etc.). Pe de alta parte, "interesul general" este un termen la fel de incert. Deci finalitatea intreprinderii private este introvertita (ea gaseste in ea insasi rationalitatea proprie de a functiona), in timp ce organizatia publica este constituita pentru satisfacerea unor interese care o depasesc: finalitatea ei este extrovertita.

2. Managementul presupune detinerea de catre organizatie a unei capacitati de actiune strategica, care ii permite sa atinga obiectivele pe care si le-a fixat. Or, aceasta capacitate de actiune este redusa la organizatiile publice care se caracterizeaza prin interdependenta actiunilor lor, dependenta de puterea politica (de care depinde fixarea marilor obiective, a pachetelor de activitati, nivelul tehnologic, resursele, relatiile sociale) si supunerea fata de drept. Aceste elemente le priveaza de flexibilitatea necesara, interzicand posibilitatile de reorganizare si de reorientare in functie de dificultatile intalnite. Pentru administratia publica, primul criteriu de organizare nu este cel de eficacitate economica ci cel de conformitate politica: alegeri ce par "irationale" in termeni de management se pot dovedi necesare, datorita dorintei si actiunii exprimate de catre alesii politici.

3. Managementul este construit in functie de o lege: cea a pietei. Or, pe

cand intreprinderea privata este inserata intr-un sistem concurential, care o

obliga la un efort permanent de rationalizare si modernizare, administratia

publica se afla in parte sustrasa disciplinei pietei. Ea este dotata cu privilegii

care ii permit sa elimine eventuala presiune a concurentei (alocarea specifica a

resurselor elimina practic toate relatiile directe intre pret si serviciile puse la

dispozitie). Cand nu beneficiaza de un monopol de drept ea dispune de o pozitie

care ii asigura o "piata captiva" si ii garanteaza perenitatea. De fapt, firma

privata este, in ultima instanta, reglata "in aval", de catre clientii sai, care ii

determina rezultatele. Organizatia publica este reglata "in amonte", in functie de

Referat: Bariere si dificultati in procesul comunicarii Referat: Documentatie pentru cresterea ciupercilor comestibile - prelucrarea compostului - amenajarea spatiului pentru cresterea ciupercilor

constrangerile etatice. Bineinteles, aceste particularisme sunt mai mult sau mai

putin accentuate in functie de diferitele administratii si servicii publice.

Constientizarea acestor particularisme va conduce, deci la elaborarea unui

management adaptat acestui tip de gestiune, un management public. Gradul de

specificitate al managementului public este contestat: pentru unii lucrurile sunt

fundamental identice, doar alegerile strategice difera in functie de finalitati;

pentru altii managementul public trebuie sa dezvolte propriile modele si

propriile mijloace de gestiune, sa se fereasca a imita intreprinderea privata.

Problema principala, de ordin axiologic se refera la conceptul de "eficacitate",

care, pentru administratie, este ireductibil la simpla "eficienta". Desigur, precum

intreprinderile private, administratia trebuie sa foloseasca cat mai bine

mijloacele ce ii sunt afectate; dar eficacitatea sa se apreciaza, in primul rand,

prin raportarea la gradul de realizare al obiectivelor fixate de catre alesi si nu in

functie de simpla "rentabilitate" financiara. In practica, managementul public

vizeaza sa amelioreze calitatea actiunilor, prin exploatarea a noi mijloace de

gestiune, sa atenueze anumite rigiditati de organizare si sa imbunatateasca

sistemul de comunicatie cu exteriorul.

Definirea managementului public nu poate fi privita ca un efort facil,

datorita diferitelor modalitati de percepere a acestui domeniu precum si

diferentelor amintite intre sectorul public si cel privat. Ca o premisa de ordin

general putem percepe managementul public ca un demers de gestionare si

organizare necesar organizatiilor in cadrul carora modelul traditional de

construire a legitimitatii a devenit inoperant.

Putem considera ca exista cateva principii aplicabile ansamblului

serviciilor publice, servicii ce detin in ultima instanta posibilitatea de a alege

tipul de management considerat a fi cel mai performant:

punerea in aplicare a unui management responsabilizant;

concentrarea asupra culturii specifice administratiei publice;

oferirea fiecarui manager a maximului de autonomie posibil, respectand insa

"regula celor 4C" (coerenta, curaj, claritate, considerare).