"Grija pentru om si pentru destinul lui trebuie sa constituie intotdeauna interesul principal al tuturor eforturilor tehnice. Nu uitati asta niciodata in mijlocul diagramelor si ecuatiilor voastre"

Albert Einstein

"Trebuie sa intelegem ca numai cu pretul unei dezvoltari intense a stiintei si tehnicii o natiune poate sa traiasca fericita si puternica, ca numai prin raspandirea gandirii sale si prin exportul realizarilor sale originale, ea isi poate justifica existenta sa libera printre celelalte mari natiuni"

F. J. Curie

MANAGEMENTUL INOVARII

v    Prin Decizia nr.1350/16.12.2008 a Parlamentului si a Consiliului European, anul 2009 a fost declarat "An european al creativitatii si inovarii". Scopul acestei declarari:

Ridicarea nivelului constiintei publice asupra inovarii destinate dezvoltarii individuale, sociale si economice;

Popularizarea cazurilor de succes;

Stimularea educatiei si cercetarii;

Promovarea dezbaterilor asupra unor politici si subiecte inrudite.

Dati-mi voie sa presupun ca expunerea mea de astazi va constitui o asemenea dezbatere

v    Competentele cheie necesare pentru realizarea scopurilor enuntate prin Decizia nr.1350/16.12.2008 sunt:

Dezvoltarea si diseminarea cunoasterii si creativitatii;

Spiritul de initiativa si de intreprinzator;

Sensibilitatea si expresia culturala;

Competentele sociale si civice.

v    In prezenta comunicare mi-am propus

A.     - sa evidentiez care sunt in tara noastra conditiile si posibilitatile dezvoltarii si diseminarii:

Cunoasterii si creativitatii;

Spiritului de initiativa si de intreprinzator;

ca cerinte ale dezvoltarii procesului inovarii in scopul promovarii progresului tehnic.

Ce este inovarea

B. - Cum poate deveni o intreprindere inovatoare?

strategia dezvoltarii unei companii printr- un proces de inovare

principii manageriale de organizare a inovarii

lansarea unui program de inovare

se dezvolta propriul produs sau se cumpara o licenta?

resurse complementare pentru procesul inovarii -principii ale implementarii unei strategii de inovare

resurse complementare pentru procesul inovarii

principii ale implementarii unei strategii de inovare

sarcinile implementarii unei strategii de inovare

asumarea riscului in realizarea unei inovari

v           CREATIVITATEA - este un proces psihic prin excelenta uman (masina nu creeaza) ce consata din combinarea intr-o forma originala a unor cunostinte acumulate prin elemente existente in campul perceptiv (studiu, observare, experiment, combinare) care conduce la realizarea unui rezultat (nou concept, a unei noi teorii, a unui nou produs) necunoscut si util societatii o perioada de timp.

Tabelul 1.

Nr. Cereri de brevet inregistrate de romani la OSIM

1990. 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999. 2000. 2001 2002. 2003. 2004 2005. 2006.2007. 2008 2009

- Fig.1. -

v     Contextul tranzitiei a facut ca activitatea creativa sa scada in Romania, dupa anul 1989, in mod substantial. Este semnificativ in acest sens evolutia numarului de cereri de brevet de inventie inregistrate de romani la Oficiul de stat pentru inventii si marci in perioada 1989-2008. Faptul ca numarul cererilor de brevete de inventie inregistrate de romani, in anul 2009, reprezinta numai circa 38,01% din acelasi numar din anul 1990 este, fara indoiala, un lucru grav.

v     In Strategia C.D.I. pentru perioada 2007-2013 se evidentiaza la pag.24. col.II, prgrf .1, "Numarul extrem de mic de cereri de brevet cu autori romani atat in tara, cat mai ales in Europa, SUA si Japonia", iar la pag.26., col.I, prgrf. 7 si 8, se enunta la "Cresterea performantei" :

"cresterea de 10 ori a numarului de brevete EPO[a] la un milion de locuitori pana in 2013 (avand ca referinta 1,72 in 2003, fata de 137 media UE 2005)",

"triplarea numarului (de cereri) de brevete inregistrate la OSIM in 2013 fata de 2006

"cresterea ponderii brevetelor high-tech

v    In stabilirea acestor obiective nu se tine seama de faptul ca in Raportul Comisiei Europene intitulat "Politica industriala intr-o Europa largita" s-a enuntat printre indicatori "numarul de brevete de inventie raportat la marimea fortei de munca" si NU numarul de brevete la milionul de locuitori

v     Prin H. G. privind aprobarea Planului national de C.D.I., pentru perioada 2007-2013 (M.O.Nr.371/31.05.2007) se precizeaza ca tinta pentru anul 2013 este ca:

numarul de cereri de brevet nationale sa creasca cu 200% fata de media de 58/1 milion de locuitori pe anii 1996-2003

numarul cererilor de brevet internationale depuse in Uniunea Europeana, S.U.A., Japonia sa creasca cu 600% (neconcordanta cu prevederile art.41 al Legii 64/1991) fata de media pe perioada de 2000-2004 de 17,4 cereri.

v     Analiza comparativa a obiectivului cresterii enuntate cu cifrele existente pe plan european demonstreaza lipsa de intelegere a fenomenului

Trebuia enuntat obiectivul cresterii numarului de brevete raportata la marimea fortei de munca.

Pentru evaluarea dezvoltarii activitatii creative pe plan national, nu poate prezenta interes numarul total de cereri de brevet inregistrate de OSIM in 2013 fata de 2006, ci intereseaza numarul de cereri de brevet cu autori romani inregistrate la OSIM in fiecare an.

o      Numarul total de cereri de brevet inregistrate anual la OSIM include si numarul de cereri de brevet cu autori straini inregistrate, care reflecta interesul firmelor straine de a face export de licenta sau de produse in Romania

v     Pentru solutionarea problematicii mai sus mentionate, prin participarea activa a ingineriei romanesti, este necesar ca sa se contribuie, in primul rand, la:

A.-Crearea cadrului de stimulare a activitatii creative de catre autoritatile de stat prin:

cresterea mobilitatii mecanismelor privind cererea si oferta de noi produse si procese tehnologice si stimularea transferului de cunostinte, informatii, tehnologii, know-how, servicii si produse

formarea pietii informatiilor, serviciilor si tehnologiilor;

organizarea de concursuri cu premii, la nivel national, privind inventiile implementate cu cel mai mare impact tehnic, economic, social, pe plan national si international etc.;

organizarea periodica de expozitii de inventii si antrenarea intreprinderilor mici si mijlocii la cunoasterea si valorificarea creatiei tehnice romanesti prin acordarea de credite preferentiale pentru valorificatorii acestei creatii;

atragerea unor surse financiare din fonduri private sau din fonduri internationale pentru valorificarea creatiei tehnice romanesti si asigurarea in acest scop a unui cadru flexibil de finantare.

B.- Crearea cadrului necesar pentru valorificarea superioara a creatiilor romanesti, organizatiile neguvernamentale de specialitate urmand sa dispuna de sustinere materiala din partea oficialitatilor de stat numai daca obtin rezultate in:

constientizarea creatorilor tehnici cu privire la drepturile lor si popularizarea in randul acestora a cailor si mijloacelor eficiente de realizare practica a acestor drepturi; diseminarea in randul creatorilor a modalitatilor eficiente de solutionare a unor potentiale litigii dintre inventatori si valorificatorii inventiilor;

formarea unui curent de opinie pentru stabilirea intre inventatori si potentialii utilizatori ai noilor creatii tehnice a unor relatii interumane potrivit uzantelor etice; inventatorii si valorificatorii creatiei tehnice trebuie sa devina constienti ca numai relatiile desfasurate cu buna credinta pot sa impulsioneze dezvoltarea economico-sociala;

perfectionarea relatiilor sociale dintre inventatori si potentialii valorificatori si fundamentarea acestor relatii pe baza normelor juridice proprii unui stat democratic, de drept.

v    Dezvoltarea si valorificarea superioara ale rezultatelor activitatilor creative pot fi stimulate si prin adoptarea unor reglementari juridice care sa stimuleze activitatea de protectie a creatiilor tehnice, atat pe plan national, cat si pe plan international, reglementari care au fost periodic revizuite pentru a fi puse in concordanta cu stadiul de dezvoltare economico-sociala si politica in care ne situam.

v    In tara noastra exista atat un cadru juridic menit sa asigure protectia proprietatii industriale, format in majoritate dupa 1991, cat si o prioritate teoretica mondiala - conceptul de sistem national de inovare.

v    In plus, daca se tine seama de numarul premiilor acordate partii romane pentru inventii, la saloanele internationale, tara noastra se afla printre primele natiuni in lume, dar daca se ia in consideratie nivelul de valorificare a acestor inventii, ne situam printre ultimele natiuni.

Neimplementarea creatiilor romanesti poate fi cauzata si de faptul ca, in Romania, activitatea de cercetare-dezvoltare este privita aproape exclusiv prin prisma ofertei cercetarii si dezvoltarii, nu s-au dezvoltat inca parteneriate preponderente intre societati private si unitati de cercetare pentru dezvoltarea de teme de cercetare comandate contractual de primele.

v    In anul 2005, prin legea nr 280 din 5 octombrie 2005, s-a aprobat Ordonanta de urgenta a Guvernului Romaniei nr. 100/2005 privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate industriala,

Ordonanta a fost adoptata pentru a reglementa masurile, procedurile si repararea daunelor in scopul asigurarii respectarii drepturilor de proprietate industriala prin combaterea fenomenului de contrafacere a obiectelor de proprietate industriala.

o      In acest mod, s-a transpus in legislatia romana "Directiva nr 2004/48/CE a Parlamentului Europeran si a Consiliului Europeran din 29 aprilie 2004, referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuala".

v    Legea nr 280 din 5 octombrie 2005 a fost completata prin legea nr 214/24 octombrie 2008 asigurandu-se astfel aplicarea de masuri compensatorii pentru repararea daunelor provocate persoanelor titulare ale unui drept de proprietate industriala, protejat printr-un brevet de inventie, acordat de statul roman, precum si succesorilor lor in drepturi, in perioada 6 martie 1945-21 ianuarie 1992.

Adoptarea legii nr 214/24 octombrie 2008 a fost o necesitate deoarece prin aceasta lege s-a conferit, in sfarsit, titularului unui brevet de inventie sau succesorului sau in drepturi recunoasterea dreptului exclusiv de exploatare a inventiei, drept care trebuie sa fie recunoscut si aparat de stat.

SPIRITUL DE INITIATIVA SI DE INTREPRINZATOR;

1. Ce este inovarea?

v    Istoric privind lucrurile, in a doua jumatate a secolului al XX-lea multe companii industriale s-au dezvoltat, in principal, datorita unei politici tehnico-economice inovatoare.

v Economistul austriac Schumpeter a abordat pentru prima data, in 1942, mecanismele si factorii procesului de inovare, argumentand ca spiritul antreprenorial si posibilitatea obtinerii unui profit de monopol temporar ar putea stimula introducerea noilor produse pe piata sau reducerea costurilor de productie. A denumit acest fenomen "distrugere creativa", fenomen prin care structura de piata anterioara este sfaramata pentru a se face loc unui inovator de succes.

- Fig.2. -

v In Japonia exista un concept propriu de inovare (Kaizen) (fig.2.)

v In perioada 1950-1980 au predominat strategiile cercetarii-dezvoltarii, caracterizate prin lipsa coordonarii si colaborarii dintre decidentii strategiilor stiintei si cei ai strategiilor industriale si numai la sfarsitul deceniului al optulea s-a trecut la conceperea de idei creatoare care sa stea la baza unor strategii ale inovarii.

In anii 70' ai secolului XX, in gandirea manageriala americana s-au conturat doua tendinte tehnice inovatoare.

o   Prima a aparut dupa recesiunea din SUA din anii 70' si ca urmare a recunoasterii superioritatii practicii manageriale japoneze. Companiile americane s-au straduit sa adopte practici care sa conduca la o inalta productivitate, la o calitate superioara si la o excelenta politica de inovare.

o   Cea de a doua tendinta a fost cresterea remarcabila a capitalului industrial de risc. Investitiile publice si private de risc au crescut exponential in anii 80' ai secolului XX stimuland cresterea culturii antreprenoriale tehnice la un nivel foarte rar intalnit anterior.

La inceputul deceniului al noulea au aparut noi elemente in strategiile stiintei, datorita nasterii si consolidarii treptate a relatiilor dintre institutiile de cercetare si industrie si cresterii relevantei cercetarii "strategice.

Dupa anul 1990 a aparut clar politica de inovare care presupune coordonarea activitatii tuturor decidentilor strategici in cercetare dezvoltare si in industrie .

Un studiu efectuat in anul 1995 de catre un comitet de conducere corporatist din SUA asupra evolutiei a 50 de companii in perioada 1955-1995 a evidentiat ca printre cauzele care au blocat dezvoltarea continua a unor companii, desi acestea dispuneau de resurse masive, precum si de acces la consultanta de specialitate si inalta tehnologie, a fost si aceea ca nu au inteles rolul procesului de inovare.

Realizarea obiectivului strategic stabilit la Lisabona 2000 ca Uniunea Europeana sa devina pana in 2010 cea mai performanta si competitiva economie din lume, presupune intensificarea preocuparilor in domeniul inovarii

INOVAREA - Conversia unor noi cunostinte in beneficii economice si sociale, ca rezultat al unor interactiuni complexe (fig.3) intre numerosi actori in cadrul unui sistem constand intr-un mediu (local, national, regional) ce contine firme, institute de cercetare, finantatori, precum si retelele prin care toti acestia intra in contact.;

INOVAREA -REZULTAT AL UNOR INTERACTIUNI COMPLEXE

MEDIUL EXTERN

Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii

Creativitate

REZULTAT

			INOVARE

					Departamentul de Marketing
	Departamentul de Cercetare Dezvoltare

Cunostinte stiintifice si tehnologice             Cunostinte asupra cerintelor pietei

- Fig.3.-

Legea nr. 324/08.07.2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica defineste inovarea ca fiind: activitate orientata catre generarea, asimilarea si valorificarea rezultatelor cercetarii-dezvoltarii in sfera economica si sociala

v    In realitate, PROCESUL INOVARII este un proces sistemic, general, care parcurge patru faze:

conceperea unei idei, fundamentata stiintific (generata de spirit creativ, inspiratie, cercetare-dezvoltare, imitare).

transpunerea industriala printr-un parteneriat calificat industrie(preferabil privata) - cercetare ceea ce implica finantare si un anumit proces tehnologic, o noua forma de prezentare, o noua structura functionala, o noua forma organizatorica, noi metode de gestiune si organizare a muncii etc.

o protectie puternica, eficienta si extinsa, a elementelor de proprietate intelectuala, care trebuie sa constituie o oportunitate pentru crearea de noi beneficii rezultat al unui proces care asigura unei actiuni o crestere a valorii intelectuale adaugate.

impactul cu succes pe piata a rezultatului procesului inovarii (un nou produs, sau un nou serviciu, o noua forma de prezentare si desfacere a marfii, o noua structura functionala, o noua forma organizatorica, noi metode de gestiune si organizare a muncii etc.) prin intermediul unei retele de valorificare nationala si/sau internationala.

v    Abordarea sistemica a procesului inovarii trebuie sa considere cel putin urmatoarele puncte cheie ale unei afaceri:

care sunt noile oferte create ale companiei (noi produse si/sau noi servicii)?

cine sunt proprii consumatorii si cine sunt consumatorii pe care ii deservesc competitorii?

care sunt procesele si metodele, nou abordate, de desfasurare a afacerii?

in ce puncte de desfacere vor fi prezentate noile oferte pe piata

Intr-un proces de inovare trebuie sa se analizeze in permanenta care este impactul strategiei de inovare asupra competitorilor.

v    Un proces de inovare poate avea succes numai daca noile cunostinte sunt asimilate in conditiile concrete din companie, creand valoare prin unul din urmatoarele moduri:

generarea de flexibilitate si eficienta operationala;

atragerea de noi grupuri de clienti sau intrarea pe o noua piata globala extinsa;

imbunatatirea modului de satisfacere a cerintelor clientilor

oferirea de noi produse sau noi servicii, generatoare de noi valori;

redefinirea procesului de fabricatie sau a modelului afacerii

v        Inovarea unei afaceri se defineste prin crearea unei noi valori substantiale pentru consumator, firma schimband una sau mai multe dimensiuni ale propriului sistem de dezvoltare a afacerii. Aceasta definitie enunta o inovare reala care presupune:

crearea unei noi valori nu numai a unui nou obiect;

inovarea se poate produce in orice dimensiune a afacerii;

v     Avem nevoie de formarea unei noi mentalitati si de o cultura a inovarii, care sa duca la un sistem de inovare care sa functioneze la parametri maximi in folosul societatii romanesti.

Dezvoltarea unei culturi a inovarii nu depinde insa numai de existenta unor intreprinzatori inovatori. Companiile inovatoare pentru a putea sa dezvolte programe de inovare de succes trebuie ca in mediul economic, in care evolueaza,

o      sa se faca simtita o cerinta de inovare,

o      sa se formeze o piata a noilor bunuri si servicii inovante.

De asemenea, este necesar ca oamenii politici sa devina perfect constienti de problematica inovarii si de faptul ca este necesar aportul lor in dezvoltarea unei culturi a inovarii care sa stimuleze atat companiile producatoare inovatoare, cat si consumatorii si utilizatorii noilor bunuri si servicii.

v     Nerealizarea unei politici nationale de inovare in perioada imediat urmatoare ar putea conduce la scoaterea noastra din circuitul schimburilor internationale si la transformarea Romaniei numai intr-o piata de desfacere.

v    In conditiile aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana si al trecerii in cea de a doua faza a societatii informationale - societatea cunoasterii - se impunea adoptarea unui nou mod de organizare si coordonare al inovarii, al generarii cunoasterii, al cercetarii dezvoltarii.

v    Stimularea activitatii creative presupune si masuri clare pentru ca cerinta Comisiei UE de constituire de parteneriate industrie-cercetare sa devina o realitate puternica si in tara noastra.

In acest scop, se impune trecerea de la politica stiintei centrata pe stimularea ofertei cercetarii la politica stiintei centrata pe stimularea cererii unitatilor productive, ceea ce ar implica cresterea rolului sectorului privat, in special al intreprinderilor mici si mijlocii, sub un dublu aspect: cel de entitate sensibila la nevoile pietei de cercetare dezvoltare si cel de utilizator al rezultatelor cercetarii.

v    Neimplementarea creatiilor romanesti in economia indigena poate fi cauzata

de actualele clauze juridice cu caracter general referitoare la drepturile de valorificare a bunurilor intangibile create, cat si de faptul ca in randul creatorilor nu s-a format inca un curent de opinie de negociator.

o alta cauza este ca in Romania, activitatea de cercetare-dezvoltare este privita aproape exclusiv prin prisma ofertei cercetarii si dezvoltarii, nu s-au dezvoltat inca parteneriate preponderente intre societati private si unitati de cercetare pentru dezvoltarea de teme de cercetare comandate contractual de primele.

v    De evidentiat ca prin Hotararea Guvernului privind aprobarea Planului national de C.D.I. pentru perioada 2007-2013 se precizeaza ca, in cadrul programelor componente ale Planului national II, se include si un program de inovare "pentru sustinerea proiectelor de cercetare precompetitiva si/sau competitiva, initiate de operatori economici si realizate in colaborare cu entitati de cercetare-dezvoltare si inovare, precum si dezvoltarea infrastructurii de inovare".

v    Strategia nationala C.D.I. recomanda intreprinderilor mici si mijlocii sa dezvolte legaturi cu institutiile publice de cercetare prin initierea unor reforme si reglementari administrative cu urmatoarele recomandari:

cresterea aportului industriei si a celorlalte domenii si institutii interesate la determinarea prioritatilor pentru cercetarea publica

promovarea si organizarea parteneriatelor public-private

gestionarea, licentierea si exploatarea brevetelor de inventii si celorlalte drepturi de proprietate intelectuala.

v    "Strategia nationala in C.D.I. pentru perioada 2007-2013", reafirma rolul statului in domeniul C.D.I., in a crea conditii si in a stimula, pe de o parte, crearea de cunoastere, iar, pe de alta parte, aplicarea cunoasterii in interesul societatii, prin inovare

v    De aceste afirmatii se uita ulterior. La pag.26, la "Cresterea performantei" pe primul loc se mentioneaza "cresterea numarului de articole in publicatii din fluxul principal de cunoastere" si numai pe ultimul loc "dublarea ponderii firmelor inovatoare, care a reprezentat 19% in perioada 2002-2004

Dublarea in tara noastra a ponderii firmelor inovatoare, in perioada 2007-2013, ar presupune numai sa ne situam in 2013 cu mult sub aceasta pondere din anul 2005 de la nivel european (42%).

"Ponderea firmelor care introduc produse sau servicii inovatoare sa se apropie de media UE

o     fara a se preciza daca este vorba despre media UE din 2007 sau din 2013;

o     fara a se tine seama de concluzia trasa in urma analizei efectuate de Banca mondiala, in 2005, prin care s-a evidentiat ca decalajul dintre UE si ceilalti doi poli mondiali ai C.D., in ultimii ani, in loc sa se reduca s-a adancit;

Stabilirea obiectivelor enuntate demonstreaza lipsa unei viziuni sistemice, pe plan international, asupra dezvoltarii sistemului de C.D.I.

v    La pag.31. col.I, prgrf .3, Strategia C.D.I. pentru perioada 2007-2013 enunta ca "Inovarea va fi sustinuta si pe directia transferului rezultatelor cercetarii, respectiv trecerea de la brevete sau know-how dezvoltat, in cadrul unor proiecte complexe, la produse si servicii" si ca "Succesele centrelor de transfer tehnologic depind de calitatea resurselor umane specializate, iar pentru formarea complexa a acestora va fi incurajata crearea unui sistem de schimburi internationale si a unui sistem de impartasire a bunelor practici".

v    Nu se poate nega rolul calitatii resurselor umane in orice actiune dar, in literatura, se sustine ca accelerarea transferului tehnologic de la un nivel de dezvoltare la urmatorul nivel depinde de existenta urmatoarelor trei elemente esentiale:

potentialii utilizatorii de transfer tehnologic sa fie la curent cu nivelul curent de dezvoltare al stiintei si tehnicii;

sa existe o comanda sociala pentru efectuarea transferului tehnologic;

sa existe un intreprinzator care sa-si asume riscul inerent al dezvoltarii tehnologice

v    Prin adoptarea unui program orizontal pentru "Promovarea inovarii si incurajarea participarii IMM in procesul inovarii", Comisia Europeana a demonstrat ca politica de inovare trebuie conceputa intr-un cadru complex de promovare a capacitatilor de inovare si de cercetare intr-un mod integrator, pentru a constitui o punte de legatura intre cercetare, productie si management.

v    In consecinta, pentru ca promovarea progresului tehnic sa devina mai eficient si in tara noastra, ar trebui ca pe langa stimularea activitatii de C.D.I., menita sa joace un rol important in dezvoltarea si sustinerea stiintei nationale si a ingineriei, ESTE NECESAR:

sa se promoveze schimbarea mentalitatii existente in domeniul C.D.I.

sa se constituie sistemul national de inovare (CONCEPT ROMANESC-PRIORITATE MONDIALA (Tabel 2), prin care sa se asigure interactiunile necesare intre firme publice si private (mari si mici), universitati si agentii guvernamentale cu scopul de a stimula, in mod sistemic in cadru national., productia stiintifica si tehnologica.

Inca de la inceputul deceniului al 8-lea al secolului al XX-lea, perioada de profunde schimbari in structurile romanesti de cercetare-dezvoltare si de introducere a progresului tehnic, academicianul Mihai Draganescu considera ca "modul de inovare este la fel de important pentru societate ca si modul de productie"." (fig.4). De evidentiat

prioritatea unui asemenea concept fata de contributiile altor scoli de politica a stiintei, (VEZI Tabel 3,pct.1)

curajul de a contrazice gandirea dogmatica, ce a dominat epoca si zona si care se limita numai la absolutizarea "modului de productie".

	MOD DE PRODUCTIE MOD DE VIATA SOCIAL-CULTURALA

Fig. 4. -

Prioritatea modului de inovare rezulta, dupa parerea lui Mihai Draganescu, din aceea ca acest mod ar trebui conceput "ca avand un rol la nivelul schimbarii, inclusiv al revolutiei sociale".

Tabel3.

De retinut, aceste afirmatii se faceau de catre Mihai Draganescu in anul 1974 cand se considera ca transformarea societatii se facea prin revolutie sociala determinata de lupta de clasa, modului de inovare sau stiintei nerevenindu-i nici un rol.

Profesorul a evidentiat si rolul inovarii tehnologice in dezvoltarea fortelor de productie ale societatii, precum si rolul stiintei ca sursa tehnologica.

Profesorul a sustinut ca din punctul de vedere al cresterii economice ar trebui sa se recunoasca ca "principalul factor de crestere, de dezvoltare economica il constituie tehnologia, mai exact inovarea tehnologica. Investitiile fara un motor tehnologic propriu, de incorporare de noi tehnologii, de dezvoltare continua de noi tehnologii, fara inventivitate nu duc la crestere economica organica". (VEZI Tabelul 3 pct.2).

Fiind convins ca promovarea noului nu este un lucru simplu, profesorul Mihai Draganescu a sustinut ca "efortul de inovare in sensul efortului modului de inovare cuprinde nu numai efortul de cercetare si dezvoltare, ci si intregul efort pentru introducerea pentru prima oara a noului". "Efortul brut de inovare se consuma in efort de cunoastere, in pierderi prin risc (de cercetare si investitii) si se recupereaza in parte prin incorporarea in obiectivele industriale incununate de succes". (Fig.5)

Resurse naturale acumulare, resurse

MODUL DE PRODUCTIE

M

M

Populatie      Populatie

Munca                                                           productie satisfacerea

cerintelor umane

Ky%

echivalent z%(V.N.)

MODUL DE INOVARE

A

y%(V.N.) B B x%(V.N.)

C

	pierderi (risc)		rezerva de cunostinte		fapte de cultura

- Fig.5 -

Mihai Draganescu a considerat progresul tehnologic ca un factor endogen al cresterii economice inca din anul 1975.

Aceasta idee a fost reluata in literatura (VEZI Tabelul 3, pct.3) numai dupa anul 1988 cand s-a dezvoltat o noua teorie a cresterii, asa numita teorie a cresterii endogene.

In conceptia despre modul de inovare a profesorului "Cresterea economica nu depinde numai de acumulare, ci in epoca contemporana, in mod esential si de efortul depus in modul de inovare.

Evidentierea de catre profesor, a necesitatii unei muncii depuse pentru dezvoltarea modului de inovare a precedat de asemenea, schimbarile produse in strategiile inovarii, in deceniul al noulea, cand caracteristica generala a acestor strategii a devenit initiativa interdepartamentala si cresterea interesului pentru evaluarea eficientei economico-financiare a strategiilor publice pentru cercetare-dezvoltare(VEZI Tabelul 3, pct.4).

2. Cunoasterea

Pe plan international, literatura de specialitate (Michael Gibbons, 2006) delimiteaza doua moduri principale de producere a cunoasterii, ale caror caracteristici sunt prezentate in Tabelul 2.

Tabelul 4.

v    Cele doua moduri nu sunt interschimbabile, nu ar trebui sa se elimine unul pe celalalt.

v    In Romania, numai din 2007 a inceput sa se stimuleze, in mod real, si noul mod de generare a cunoasterii.

Nu se mai considera ca unicul rezultat valoros al cercetarii este publicarea de articole in reviste I.S.I. ci se urmareste si implementarea economica a noului prin stimularea inovarii.

v    Un alt aspect larg recunoscut este faptul ca initiativele de a promova progresul tehnic prin inovare nu se intemeiaza numai pe rezultatele obtinute in cercetarea-dezvoltarea nationala ci si pe transfer de tehnologie din alta tara sub diverse forme:

import licente, know-how, utilaje;

constituirea de societati mixte, de societati internationale;

cooperare internationala in cercetare, mobilitate cercetatori etc.

v    In plus, in sustinerea modelului liniar de evolutie a relatiei cunoastere-inovare a inceput sa se formeze o intelegere mult mai complexa a procesului inovarii prin politica de inovare. In locul unui flux continuu de cunostinte de-a lungul unor etape succesive de la stiinta la comercializare:

Inovarea a inceput sa fie considerata ca un rezultat al mai multor bucle de raspuns retroactiv din diferite etape de cercetare-dezvoltare.

Unul din scopurile politicii de inovare este sa asigure comunicarea intre aceste etape de cercetare si diverse puncte de aplicare tehnologica.

v    Cadrul social-politic constituit la nivel european si mondial incurajeaza procesul inovarii si aplicarea tehnologiei pe care le asimileaza cu bunastarea social-economica.

v    Procesul de inovare este cheia dezvoltarii neintrerupte si a prosperitatii unei companii in noua economie a cunoasterii, care este dominata de:

aparitia de noi tehnologii avansate,

de demodarea rapida a acestora,

de schimbari rapide ale mediului de afaceri.

v    Pentru un om de afaceri este important sa inteleaga ca implementarea de procese de inovare este o necesitate.

Exista un numar de factori care influenteaza mediul de afaceri actual si care determina fie sa se adopte inovarea, fie sa se supuna degradarii. Dintre acesti factori sunt de mentionat:

o   perfectionarea organizarii afacerii,

o   competitivitatea globala,

o   intelegerea cerintelor si preferintelor clientilor,

o   amenintarea demodarii tehnologice si a organizarii afacerii.

Pentru ca un proces de inovare sa se desfasoare cu succes este necesar sa existe anumite conditii prealabile:

o      experienta anterioara,

o      capacitate de percepere a noului,

o      necesitatea de a crea ceva nou,

o      un cadru social favorabil.

v    Procesul de inovare poate fi generat prin cercetare-dezvoltare proprie sau prin transfer de tehnologie din alta tara sub diverse forme (import licenta, know-how, utilaje, constituirea de societati mixte sau de societati internationale, cooperare in cercetare, mobilitate cercetatori, transfer gratuit etc.).

In realitate procesul de inovare este mult mai complex decat gasirea unei solutii de piata si se distinge de implementarea unei inventii in productie, ceea ce, de regula, inseamna numai crearea unui nou produs/serviciu sau a unui nou procedeu.

Trebuie inteles ca o noua idee sau o inventie nu va genera intotdeauna o inovare de succes.

O inovare de succes inseamna transformarea noilor cunostinte intr-o crestere economica si aceasta presupune dezvoltarea unui set de activitati sistemice de punere in valoare si comercializare a noilor cunostinte stiintifice, tehnologice, functionale, organizatorice, de afaceri.

Cum poate deveni o intreprindere inovatoare?

Studierea a 30 de procese de inovare incheiate cu succes a condus la urmatoarele concluzii:

Prima concluzie - elementul comun al tuturor proceselor de inovare studiate si evaluate a fost EXISTENTA UNEI STRATEGII A INOVARII, factorul semnificativ in crearea avantajului competitiv pe piata nefiind mai buna aplicarea a regulilor existente de desfasurare a afacerilor, in raport cu ceilalti competitori, ci schimbarea uneia sau a mai multora dintre aceste reguli existente.

o   Incalcarea regulilor de joc cunoscute pentru a avea succes nu este ceva nou in istorie. Istoricii militari au evidentiat aceasta tactica pornind de la faptele de arme ale lui Alexandru cel Mare si Hanibal si ajungand pana la luptele de partizani si de gherila. Aceasta practica a devenit actuala si importanta in zilele noastre si in domeniul economic ca urmare a cresterii competitivitatii in mediul de afaceri.

o   Incalcarea regulilor de desfasurare a afacerilor este o cale de promovare a procesului de inovare, dar ea presupune, in primul rand, o cunoastere cat mai exacta a acestora, pentru a stabili care dintre aceste reguli ar putea fi incalcate si in ce conditii.

o   Cand se poate promova un nou mod de abordare in afaceri depinde de:

domeniul industrial (electronica, mecanica fina, constructii industriale sau civile etc) in care se actioneaza,

de tipul afacerii (productie, desfacere, bancar etc.), de ritmul de innoire a tehnicii si de cota de amortizare in domeniu,

de pozitia competitiva a companiei pe piata etc.

In literatura se considera ca cea mai buna metoda de a concepe o strategie este cea descrisa in cartea "Competitive Strategy in care se prezinta modelul strategic al celor 5 forte.Acest model recomanda managerilor sa ia in consideratie la elaborarea unei strategii a inovarii:

o      atat patru forte majore apartinand mediului competitiv:

capacitatea de negociere a furnizorilor si clientilor,

amenintarea produselor inlocuitoare,

pericolul aparitiei unor noi competitori,

rivalitatea existenta intre competitori

o   cat si o forta mult mai puternica, cea generata de schimbarile din mediul de afaceri sub impactul evolutiilor politice, macro-economice, sociale si al dezvoltarilor tehnologice.

Identificarea echilibrului continuu modificabil al acestor forte permite echipei manageriale, prin elaborarea strategiei, sa poate stabili ce are compania de facut pentru a-si crea un avantaj competitiv.

A doua concluzie - pentru desfasurarea cu succes a unui proces de inovare, acesta trebuie SA BENEFICIEZE DE AVANTAJELE GENERATE DE UN ELEMENT DE NOUTATE (o inovare tehnologica, un nou procedeu managerial sau organizatoric etc.). Este foarte dificil, daca nu imposibil, sa se incerce sa se patrunda pe o noua piata sau sa se obtina o modificare a cotelor de piata existente daca nu se adopta o strategie a inovarii bazata pe o noua forma organizatorica, pe noi metode de gestiune si organizare a muncii, care sa se desfasoare dupa noi reguli fata de cele existente pe piata.

o Companiile care si-au creat avantaje competitive, finalizand procesul lor de inovare avand succes de piata, au intreprins noi actiuni ca de exemplu: o noua metoda de distributie, o noua abordare in procesul de desfacere, o noua metoda de fabricatie, completa evitare a intermediarilor in distributie etc.

o Atragerea unei mari parti din beneficiile generate de un proces de inovare depinde de protejarea sau nu a elementului de noutate prin documente de protectie a drepturilor de proprietate intelectuala

Pentru a asigura succesul o strategie de inovare trebuie conceputa rational, emotional si politic.

4. Strategia dezvoltarii unei companii printr_- un proces de inovare

v    Prin strategia dezvoltarii unei companii printr-un proces de inovare se intelege modul in care compania respectiva isi utilizeaza resursele in scopul realizarii obiectivelor stabilite prin politica la termenele convenite. Strategia mai este definita si ca arta de a folosi toate mijloacele disponibile in vederea realizarii obiectivelor stabilite.

Daca prin strategie se stabileste sa se efectueze o inovare, in activitatea companiei trebuie sa se defineasca foarte precis raspunsurile cele mai corecte la urmatoarele doua intrebari:

o   Care este modificarea optima?

o   Cum ar trebui procedat pentru a realiza aceasta modificare cu minim efort si maxim beneficiu?

Raspunsurile la cele doua intrebari sunt, in realitate, cele doua fete ale aceleiasi monezi care nu pot fi separate, ceea ce implica faptul ca implementarea strategiei nu poate fi separata de formularea acesteia.

Elementele componente ale unei strategii de inovare sunt:

a.   - Viziunea - consta in prospectia in timp a companiei, a rezultatelor ei, a structurii si dimensiunilor acesteia. Viziunea satisface nevoia umana de a avea un tel, o tinta pentru actiuni, prefigureaza viitorul raspunzand intrebarii: Care va fi viitorul companiei peste "n" ani? Viziunea are o perspectiva larga care depinde de mediul economic in care evolueaza, de ritmul de evolutie, dar si de misiunea companiei. Daca misiunea unei companii este relativ stabila, viziunea este mai adesea supusa modificarilor ca urmare a schimbarilor produse in mediul de afaceri. Modificarile aduse vizunii trebuie cunoscute in interiorul companiei pentru a-si putea indeplini rolul motivator pentru eforturile angajatilor organizatiei.

b.   Obiectivele - reprezinta scopurile care sprijina misiunea si asigura atingerea viziunii, cuantificate in cel putin unul din elementele: timp, investitii, calitate. De regula o companie are un obiectiv general, care trebuie sa fie o reflectare a misiunii pe o perioada de 3-5 ani, o concretizare a viziunii prin care se au in vedere orizonturi privind ansamblul activitatilor companiei sau componentele majore ale acesteia. Obtinerea de catre companie in urmatorii 5 ani a unui anumit profit mediu anual constituie un exemplu de obiectiv general, care poate fi atins prin realizarea unor obiective secundare care urmeaza a fi indeplinite in perioade mai scurte si a caror realizare implica o parte minora din activitatile companiei. Obiectivele secundare nu se includ in strategie ci in politica companiei. Obiectivele secundare formeaza in fapt un sistem, fiind relationate intre ele. Relationarea obiectivelor secundare trebuie sa tina cont in primul rand de unele cerinte tehnologice, dar si de trei resurse, care, de cele mai multe ori, sunt restrictive: financiara, timp, umana. Pentru ca obiectivele sa fie realizate este necesar ca ele sa fie corect intelese de catre executanti si sa se creeze motivatii intrinseci, intrucat este cunoscut faptul ca daca actioneaza numai motivatiile extrinseci s-ar putea stimula interesul pentru succes doar pe perioade scurte. Arta manageriala consta in a formula obiective, a le comunica si a convinge / motiva executantii. Obiectivele nu se comunica in afara companiei decat cu scopul imbunatatirii imaginii acesteia sau pentru o reclama generala, caz in care obiectivele devin sloganuri care insotesc marca sau imaginea companiei.

c.    - Modalitati de realizare a obiectivelor - se refera la abordarile majore, cu implicatii asupra continutului ansamblului activitatilor companiei sau la componentele majore ale acesteia, pe baza carora se stabileste posibilitatea indeplinirii rationale a obiectivelor fixate. Printre modalitatile strategice de inovare se numara: diversificarea, specializarea sau combinarea productiei, proiectarea si asimilarea de noi produse/servicii, procedee, patrunderea pe noi piete de desfacere, reorganizarea lantului de distributie, perfectionarea sistemului de comercializare, reprofilarea activitatilor firmei, modernizarea organizarii productiei si a muncii, informatizarea activitatilor companiei etc.

d.- Resursele - sunt prevazute in cadrul strategiilor globale, sub forma fondurilor de investitii, eventual cu precizarea ponderilor resurselor umane si materiale. In strategie trebuie indicata si provenienta surselor -proprii, imprumutate, atrase sau alocate de stat - element deosebit de important, dat fiind caracterul limitativ al resurselor si ponderea decizionala pe care o au asupra intregii strategii furnizorii de resurse financiare-bancile, partenerii de afaceri sau agentiile guvernamentale implicate.

e. - Termenele incorporate in strategie se refera, de regula, la: data declansarii aplicarii strategiei, termenele intermediare ce marcheaza incheierea unor evolutii semnificative in realizarea obiectivelor stabilite, termenul final al implementarii strategiei.

v    O strategie de inovare trebuie sa reprezinte o gandire sistemica, globala si coerenta care, tinand cont de particularitatile fiecarui obiectiv stabilit, precum si de experienta acumulata in realizarea strategiilor anterioare, sa asigure o armonizare a realizarii obiectivelor si sincronizarea termenelor stabilite

5. Principii manageriale de organizare a inovarii

a). - Abordarea de catre o companie a procesului inovarii trebuie sa fie comprehensiva.

b).- Inovarea trebuie sa se intemeieze pe o cautare organizata, sistematica, continua de noi oportunitati.

c).- Companiile trebuie sa implice intregul personal in procesul inovarii.

d).- O companie trebuie sa fie preocupata in mod constant de imbunatatirea climatului favorabil inovarii.

6. - Lansarea unui program de inovare

Responsabilitatea pentru organizarea si mentinerea unei evidente stricte a tuturor actiunilor pentru lansarea unui program de inovare revine conducerii unitatii economice, care trebuie sa ia in consideratie:

o      studiul pietei,

o      identificarea oportunitatilor, c

o      onceperea de noi creatii,

o      studii de fezabilitate.

Pentru ca sa apara idei creatoare nu este suficient ca un agent economic sa utilizeze tehnici stimulatoare ale creativitatii, ci trebuie ca ideile novatoare sa fie acceptate si ca agentul sa incurajeze in mod real activitatea inovatoare, creativa capatand astfel o reputatie de unitate inovatoare (Fig. 6.).

Pentru a da unitatii de cercetare o baza reala a elaborarii unui plan de inovare este necesar sa se faca o evaluare critica a activitatii de C&D anterioare si, in acest scop, se recomanda sa se aiba in vedere si urmatoarea lista de intrebari de control:

o   In ce domeniu a actionat unitatea ? Ce a produs concret aceasta activitate? Puncte tari si puncte slabe? Rezultate obtinute, perspective? Performantele obtinute sunt egale in activitatea de cercetare fundamentala, aplicativa sau de dezvoltare produse?

o   In perioada precedenta, unitatea a subestimat sau a supraestimat cerintele financiare, indeplinirea in timp a sarcinilor, incadrarea cu personal etc.

o   Toate proiectele au evoluat conform asteptarilor? Se pot abandona unele din acestea? Rezultatele scontate vor fi implementate in productia interna sau vor fi valorificate prin licentiere?

o   Ce fac unitatile competitoare? Cum se situeaza pe piata rezultatele acestor competitori?

o   Ce cheltuieli s-au facut si ce sanse sunt de amortizare a cheltuielilor?

7. Se dezvolta propriul produs sau se cumpara o licenta?

Pentru a se lua o decizie in problema dezvoltarii propriului produs sau al cumpararii unei licente este necesar sa se poata raspunde la intrebarea:

o      Ce este mai economic si mai eficient?

o      Sa se cumpere experienta tehnica si prestigiu pe piata sau sa se genereze aceasta experienta si prestigiu pe piata prin forte proprii?

Adoptarea unei asemenea hotarari nu este un lucru simplu. Trebuie ca agentul economic sa faca o analiza a capacitatilor proprii de inovare, precum si ale partenerilor de piata (fig.7).

INCURAJEAZA UTILIZAREA

MOTIVARE REDUCEREA NR DE NEMULTUMITI

PASTRAREA CREATORILOR

-Fig. 6-.

Drepturi de autor Brevete de inventie Marci de fabrica, de comert si de serviciu Cunostinte tehnice secretizate Desene si modele  industriale Topografii de circuite integrate

Fig.7.-       

Graficul din fig.8 prezinta evolutia incasarilor si a costurilor in cele doua cazuri:

o   cand se dezvolta un nou produs prin cercetare proprie si prin cumparare de licenta. Din grafic rezulta ca, de regula, dezvoltarea unui nou produs prin eforturi de cercetare-dezvoltare proprii presupune la inceput cheltuieli mai mari dar deschide si posibilitatea realizarii unor incasari mai mari.

o   In schimb, procurarea unei licente, de regula, presupune, la inceput, cheltuieli mai mici, dar va conduce si la realizarea unor beneficii mai reduse.

-Fig.8. -

8. - Resurse complementare pentru procesul inovarii

v    Procesul de inovare este un catalizator care poate stimula crearea si sustinerea bunastarii, sa asigure cresterea economica si sa genereze capacitate competitiva.

Dar inovarea este numai un catalizator - un ingredient in dezvoltarea unui proces. Daca nu se monitorizeaza procesul si nu se adauga si alti ingredienti, inovarea poate fi un esec.

a). - Tipul de cunostinte care definesc caracteristicile creative si complexitatea elementului de noutate care stau la baza procesului de inovare

b). -Fondurile necesare dezvoltarii, fabricarii, marketingului si distributiei noilor produse

c).- Perioada de asimilare si dezvoltare tehnica a elementului constructiv care confera noutate procesului de inovare.

9. - Sarcinile implementarii unei strategii de inovare

Pentru ca o strategie de inovare sa fie implementata cu succes este necesar ca echipa manageriala sa indeplineasca urmatoarele sarcini:

1. - Sa se asigure ca salariatii au inteles strategia de inovare
2. - Sa intensifice implicarea emotionala a salariatilor in realizarea obiectivelor procesului de inovare
3. - Sa imbunatateasca performantele la locul de munca

10. -Principii ale implementarii unei strategii de inovare

a.   - Implementarea cu succes a unei strategii incepe cu implicarea directa a echipei manageriale in coordonarea schimbarii;

b.   - Salariatii pot accepta si sprijini numai ceea ce inteleg

c.    - Salariatii isi asuma sarcini suplimentare numai daca devin pasionati de ceea ce fac

d.   - Implementarea strategiei de inovare impune modificarea modului in care s-a lucrat anterior

e.   - Fara o evaluare a schimbarilor efectuate implementarea noii strategii nu este efectiva

11. Asumarea riscului in realizarea unei inovari

v    Pentru ca un proces de inovare sa se desfasoare cu succes este necesar ca echipa manageriala sa actioneze in asa fel incat personalul angajat sa dispuna:

atat de cadrul organizatoric necesar,

cat si de oportunitatile si stimulentele necesare pentru a realiza ceva mai mult fata de sarcinile curente.

v    Procesul de inovare se naste la jonctiunea dintre pasiune si necesitate fiind actiunea cheie pentru a produce valoare intr-o afacere prin introducerea pe piata, cu succes, a rezultatului obtinut.

v    "POTENTIALUL unui proces de inovare este tot atat de evident pe cat este de nesigur succesul Timp, efort si bani se pot cheltui in van daca nu exista un management al procesului inovarii realist care sa evalueze in permanenta riscul actiunilor in desfasurare in comparatie cu avantajele generate de cresterea valorii competitive ale noilor activitati economice in dezvoltare.

O organizatie economica care isi propune sa proiecteze si sa realizeze un proiect de inovare se poate confrunta cu doua principale incertitudini generatoare de risc:

a.)     Incertitudine tehnologica apare ca urmare a imposibilitatii de a se prevedea evolutia tehnologica si dinamica complexa prin care se stabilizeaza normele tehnice. Evaluarea rezultatelor unei inovari confera, teoretic, sanse de 50% dar, la sfarsitul secolului XX, de exemplu, a fost dificil sa se evalueze cum se vor dezvolta sistemul electronic de plati si extensia accesului la Internet prin telefonia mobila sau ce implicatii ar putea avea proiectul genomului uman asupra industriei farmaceutice.

b.)     Incertitudine de piata se refera la dimensiunea si ritmul de dezvoltare ale pietei unui nou produs. Cand Xerox a introdus pe piata, in 1959, primul copiator de pagini, Apple primul calculator personal, in 1977, sau Sony primul telefon mobil, in 1979, nimeni nu a banuit care va fi piata pentru aceste noi produse. Previziunile privind evolutia pietei noilor produse, de regula, sunt hazardate intrucat toate prognosticurile facute se pot axa numai pe extrapolari sau pe modele elaborate in temeiul unor baze de date anterioare. O abordare ar putea fi folosirea analogiei, iar o alta s-ar putea baza pe intuitia si experienta expertilor in tehnica Delphi.

Daca este imposibil sa se faca previziuni privind evolutia pe piata a viitorului produs/serviciu, cheia pentru a decide daca se justifica sau nu asumarea unui risc consta in folosirea urmatoarelor tehnici:

a.   - Cooperarea cu principalii utilizatori;

b.   - Limitarea expunerii la risc;

c.    - Flexibilitate.

d.  - Fara o definire corecta, in deplina concordanta cu realitatea, a obiectivelor proiectului de inovare nu se poate evalua care va fi cresterea avantajelor competitive pe piata ce va fi generata de valorificarea rezultatelor si nu se va putea aprecia daca aceasta crestere echilibreaza sau nu asumarea riscului (fig.9.).

Cresterea

avantajelor competitive

Risc

Proiect de inovare

Fig. 9. - Evaluarea cresterii avantajelor competitive si a riscului

In adoptarea unei decizii privind asumarea sau nu a riscului se impune analiza si intelegerea consecintelor acestui risc si compararea acestor consecinte cu beneficiile ce vor fi generate de realizarea obiectivelor proiectului. (fig.10.).

Definirea obiectivelor si o concepere fundamentata ale unui proiect de inovare nu presupun excluderea riscului. Traim intr-o lume plina de riscuri: riscul instabilitatii politice, risc climatic, riscul instabilitatii pretului, risc de comunicare etc.

Risc Cheltuieli

acumulate

Fig. 10. - Reducerea riscului prin cresterea cheltuielilor

Pentru a se reduce influenta factorilor de risc asupra realizarii unui proiect este necesar sa se procedeze astfel:

o      Se abordeaza in primul rand domeniile cu cea mai mare incertitudine. In fiecare faza de realizare a proiectului pot exista una-doua incertitudini tehnice, dar si trei-patru incertitudini legate de piata sau de utilizatorul final.

o      Se convine modalitatea prin care se poate opri sau limita executia proiectului daca impactul factorilor de risc depaseste anumite limite.

o      Se identifica si se inregistreaza factorii care ar putea determina oprirea proiectului si, apoi, la analizarea fiecarei etape, se evalueaza cu prioritate impactul acestor factori.

o      Se executa activitatile care presupun investitii majore cat mai tarziu posibil. Aceste activitati reprezinta de regula programul de dezvoltare la scara naturala.

o      Se stabileste cine este seful de proiect care poarta responsabilitatea tuturor lucrarilor necesare realizarii proiectului. Dupa nominalizare, seful de proiect poate apela la sprijin pentru a dezvolta anumite activitati specifice.

o      Se testeaza in permanenta, in comparatie cu evolutia mediului de afaceri, viabilitatea conceptului si tehnologia necesara pentru realizarea obiectivelor proiectului.

Proiectul se realizeaza pe etape (fig.11.), iar conducerea etapelor de proiect presupune ca:

o      Fiecare etapa este constituita dintr-un numar de activitati, stabilite intercorelat;

o      Fiecare etapa presupune, de regula, costuri mai mari decat cele din cea anterioara, iar analiza realizarii fiecarei etape inseamna si adoptarea unei decizii de oprire, continuare, refolosire.

Decizia de continuare nu se adopta de seful de proiect ci de Consiliul de administratie care decide sau nu finantarea in continuare a proiectului. Pentru adoptarea deciziei, consiliul de administratie trebuie sa dispuna de urmatoarele informatii:

o      Cum s-a incheiat etapa?

o      Proiectul mai este atractiv din punctul de vedere al evolutiei afacerii (tehnic, financiar, comercial)?

o      Planul propus de actiune este inca viabil? Exista noi factori interni sau externi de risc?

Studiul pietei,   identificarea oportunitatilor

Se continua numai daca etapa anterioara a fost reusita

Fig.11. - Realizarea etapizata a unui proiect de inovare

o      Fiecare etapa este multidisciplinara - concepere, proiectare, inginerie tehnologica, marketing etc.;

Un exemplu de proiect de inovare reusit a fost proiectul de fabricatie al aparatului de radio cu tranzistori. Tranzistorul a fost inventat in cadrul Laboratoarelor Bell pentru a raspunde unor cerinte ale industriei telecomunicatiilor. Primul radio cu tranzitori, alimentat de la reteaua electrica, a fost construit de compania Texas Instruments, dar acest nou produs nu a avut succes comercial. Akio Morita a realizat ca un tranzistor prezinta avantajul unui consum de energie electrica mult mai mic decat consumul unui tub electronic si a avut ideea construirii unui radio cu tranzitori, alimentat cu baterii, portabil, ceea ce a constituit un nou avantaj deosebit pentru utilizator. Ideea sa a avut un mare succes comercial, iar noua companie s-a numit Sony.

Dezvoltarea unui proces de inovare contribuie la promovarea progresului tehnic si, de aceea, in tari dezvoltate din punct de vedere industrial, ca de exemplu Elvetia, SUA, alimentarea companiilor inovatoare cu un flux de capital de risc a devenit un factor determinant pentru a le consolida prosperitatea si a le asigura viabilitatea. In asemenea tari s-a constituit o piata a capitalului de risc si s-au organizat mecanisme de strangere a fondurilor si de modalitati de solicitari de cereri de finantare. Acest tip de piata face sa coincida nevoile companiilor inovatoare cu interesele investitorilor:

o      instaurarea unui mediu propice promovarii si sustinerii inovarii prin punerea la dispozitie a unei asistente corespunzatoare;

o      limitarea riscurilor inerente prin selectarea obiectivelor de finantat;

o      favorizarea cresterii, in caz de succes, a cuantumului capitalului de risc.

o      Promovarea inovarii prin finantarea riscului vizeaza valorificarea potentialului de inovare prin rentabilizarea resurselor disponibile completate prin crearea, in scop lucrativ, de societatilor de capital de risc.

In vederea stimularii activitatii de inovare a firmelor romanesti, prin planul de dezvoltare pentru perioada 2007-2013, MCTI a propus preluarea riscurilor asociate cu aceasta activitate prin constituirea unui fond public de risc. Fondul a fost creat in anul 2008 pentru a sustine introducerea de noi tehnologii si procurarea de licente.

Stiti ce s-a intamplat apoi ?

VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE !