Indiferent
de tip, se recomanda ca studiile de diagnosticare sa fie elaborate de
echipe multidisciplinare de specialisti, din care sa nu
lipseasca economisti, ingineri, tehnicieni si alte categorii
socio-profesionale. In felul acesta se asigura multidimensionalitate
diagnosticarii, in sensul evidentierii unor aspecte de natura
economica, manageriala, tehnica etc. in proportii care
sa justifice ponderea lor din domeniile supuse investigatiilor.
Concomitent, trebuie asigurata o pronuntata dimensiune
participativa in elaborarea studiilor de diagnosticare prin implicarea
activa si efectiva a managerilor si executantilor in
furnizarea de informatii pertinente si in formularea elementelor de
esenta ale diagnosticarii: puncte forte, puncte slabe, cauze
generatoare, recomandari.
Revenind
la intrebarea de mai-sus, pot exista trei situatii:
a)
elaborarea de studii de diagnosticare de catre specialisti din
interiorul organizatiei investigate (autodiagnosticari), caz in care
elementele subiective sunt determinante, iar gradul de fundamentare al unor
concluzii este mai ridicat;
b)
elaborarea de studii de diagnosticare de catre specialisti din
afara organizatiei investigate, detasati de problemele cu care
aceasta se confrunta. In felul acesta se asigura o obiectivitate mult
mai pronuntata tratarii acestor probleme dar fundamentarea
concluziilor sufera datorita insuficientei cunoasteri a
mecanismelor de functionare a domeniului investigat;
c)
elaborarea de studii de diagnosticare de catre echipe mixte de
specialisti, din interiorul si din afara organizatiei, in cadrul
carora rolurile sunt bine precizate; astfel, cei din interior
furnizeaza materialul informational necesar, iar cei din afara
il interpreteaza cu ajutorul unui instrumentar specific si
impreuna formuleaza punctele forte, punctele slabe, cauzele ce le
genereaza si recomandarile ce se impun.
Indiferent
de maniera in care se elaboreaza, studiile de diagnosticare trebuie
sa fie complexe si realiste, in felul acesta asigurand, asa cum
se va evidentia in capitolul urmator, un realism corespunzator
proiectiei viitorului organizatiei, sub forma strategiei si
politicii.
