Management
Decizii majore privind functionarea IMMDecizii majore privind functionarea IMM 1 Alegerea amplasamentului firmei1 Amplasarea firmei conditioneaza o serie de elemente care se reflecta in costurile ei de productie si anume: distanta fata de sursele de materii prime, de infrastructura energetica si de cea de transporturi; distanta fata de zonele de recrutare a fortei de munca necesare; situarea fata de zonele de vad comercial; standardul mediu de viata al populatiei in zona etc. Alegerea amplasamentului IMM se face in raport cu trei niveluri de referinta - zonal,local si punctual(pentru firmele care functioneaza la domiciliul intreprinzatorului sau in imediata apropiere a acestuia, primele doua niveluri nu au nici o relevanta). La alegerea zonei de amplasare a firmei trebuie sa se tina seama de: compatibilitatea zonei cu profilul afacerii; potentialul demografic al zonei; potentialul economic al zonei; obiceiurile de consum ale populatiei din zona; sansele de dezvoltare a afacerii in functie de conditiile oferite de feritele localitati urbane si rurale din zona. La alegerea amplasamentului firmei in cadrul localitatii se va tine seama de: "factorul de amplasare', adica numarul de oameni care trec zilnic fata sediului firmei (un factor de amplasare care reprezinta circa 25% din numarul locuitorilor localitatii este considerat ca indicand o amplasare foarte buna); amplasarea concurentilor; natura bunurilor / serviciilor oferite; natura proceselor de productie realizate de firmele productive. La alegerea amplasarii punctuale a firmei trebuie sa se tina seama de: densitatea concurentilor din vecinatate; apropierea de sursele de alimentare cu utilitati; intensitatea circulatiei oamenilor pe la punctul respectiv. Stabilirea amplasarii componentelor firmei pe suprafata ocupata de aceasta presupune efectuarea urmatorilor pasi: stabilirea planului general de amplasare, pe blocuri pentru sectiunile amplasarii (productie, depozite, magazii intermediare, anexe, administratie); stabilirea planului detaliat de amplasare, in care dispunerea componentelor fizice ale aparatului productiv se poate face in trei variante) in functie de produs, in cadrul careia masinile, utilajele si locurile de munca sunt dispuse dupa principiul pe obiect, adica semifabricatele, produsele si oamenii se deplaseaza potrivit fluxului operatiilor, succesiunii acestora; in functie de proces, in cadrul careia masinile si utilajele pe care se executa aceleasi operatii si muncitorii care au aceeasi specializare se grupeaza dupa principiul tehnologic, adica executa o anumita secventa a procesului tehnologic pentru toate produsele/serviciile intreprinderii care necesita parcurgerea acestei secvente; mixta, care consta in combinarea celor doua alternative precedente. 3. Apelarea la diferite surse de finantare Activele oricarei firme se finanteaza prin contributia proprietarului (equity - partea proprietarului in activele firmei) si prin capitaluri atrase (debite, cu termene de rambursare aproximativ egale cu viata productiva a activelor), intre aceste doua surse de finantare trebuind sa existe un echilibru judicios. IMM trebuie, de asemenea, sa dispuna de suficient capital de lucru (care cuprinde active ca stocuri, valori realizabile pe termen scurt sau disponibile si disponibilul cash); determinarea nevoilor de capital de lucru se face pe baza bugetului cash, care proiecteaza cheltuielile ce vor fi efectuate pentru productia de bunuri / servicii si momentele incasarilor din vanzarea acestora. Garantiile pentru debite constau in imprumuturi si bonduri pe termen scurt, mediu si lung (bondul reprezinta un debit pe termen lung pe care firma este obligata sa-l plateasca indiferent ca realizeaza profit sau nu). Firma face doua tipuri de plati detinatorilor de bonduri - plata periodica a dobanzii si plata sumei angajate (principal), cand termenul bondului expira. Sursele pentru finantarea contributiei proprietarilor (equity) cuprind: intreprinzatorul; micii detinatori de capital; organizatiile de investitii pentru IMM. Sursele pentru finantarea debitelor includ: creditele comerciale; organizatiile de investitii pentru IMM; institutii comerciale si financiare - banci comerciale, banci de investitii, asociatii de economisire si imprumuturi, societati de asigurare; organizatii de dezvoltare industriala. Sintetizarea surselor de finantare la care poate apela IMM este facuta in tabelul urmator. Tabelul nr. 12.1. Surse de finantare a IMM, clasificate pe tipuri de capital si pe destinatii
Dupa cum reiese si din tabel, cea mai solicitata sursa o constituie bancile comerciale, care acorda credite pe termen scurt (curente, pe cel mult 12 luni) si credite pentru investitii si conditioneaza acordarea de credite de: prezentarea documentatiei necesare; prezentarea garantiilor materiale; dovedirea credibilitatii solicitantului sau a proiectului de investitii. In general, conditiile acordarii creditelor curente sunt urmatoarele: prezentarea cererii de credit, insotita, in cazul societatilor comerciale private care il solicita pentru prima data, de copii legalizate dupa contractul de societate, statutul societatii si autorizatia de functionare, precum si de o fisa de prezentare a societatii; creditul nu poate depasi de 10 ori capitalul social efectiv varsat, inregistrat la ultimul bilant contabil; prezentarea de catre solicitanti, persoane fizice sau juridice, de garantii de asigurare care sa acopere creditul plus dobanzile aferente in proportie de 100 - 200%; obligatia utilizarii creditului potrivit solicitarii; negocierea nivelul dobanzii si a termenului de rambursare. Garantiile prezentate de solicitantii de credite curente pot fi: titluri de valoare (actiuni, obligatiuni, cambii, bilete la ordin), admise cu o parte din valoarea lor, restul fiind destinat acoperirii riscului bancar; bunurile mobile din patrimoniul firmei, considerate la valoarea ramasa; bunurile imobile din patrimoniul firmei, considerate la valoarea ramasa; creantele cesionate de solicitant bancii; garantia bancara oferita printr-o scrisoare de o alta banca sau institutie financiara; depozite in valuta depuse in conturi personale ale membrilor societatii sau ale girantilor acesteia, transformarea in lei a acestor depozite facandu-se la rata de schimb stabilita la fixing; obiecte din metale pretioase expertizate de organele autorizate si evaluate la pretul de achizitii practicat de stat. Conditiile acordarii creditelor pentru investitii (pe termen scurt - 1 an, mediu -1-5 ani, si lung - 5-15 ani) sunt urmatoarele: depunerea documentatiei solicitate (cererea de credit, autorizatia de constructii, studiul de fezabilitate, avizele de specialitate cu privire la utilizarea terenurilor, protectia mediului inconjurator,intocmirea documentatiei tehnice,ocrotirea sanatatii oamenilor si animalelor etc.); finantarea unei parti din volumul lucrarilor (circa 15-20%) din fondurile proprii; depunerea garantiilor asiguratorii; acordarea de catre unele banci a unei perioade de gratie la creditele pentru investitiile productive; stabilirea de catre banca a duratei de acordare a creditului; verificarea permanenta de catre banca a bonitatii solicitantului de O sursa atractiva pentru intreprinzatorii privati din Romania de aere a fondurilor necesare demararii unei afaceri o reprezinta liniile de credit in valuta; de exemplu, intreprinzatorii din agricultura, horticultura, agricultura, industria alimentara, piscicultura,serviciile aferente de transport, comercializare etc. pot obtine imprumuturi in valuta in cadrul iilor de credit deschise de Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD). Creditele se acorda potrivit conditiilor specifice stabilite de catre bancile creditoare, pe perioade variabile, cu o dobanda sensibil mai mica decat cele practicate de bancile autonome si cu posibilitatea rambursarii in lei sau in valuta. 4. Asumarea riscului si asigurarea activelor firmei O problema importanta pentru conducerea 1MM este pregatirea afacerii pentru confruntari cu situatii neprevazute. Activitatea unei intreprinderi implica o gama larga de riscuri determinate de posibilitatea producerii unor evenimente cu urmari negative pentru intreprindere (incendii, furturi, calamitati naturale - cutremure, inundatii, furtuni etc.). Din punctul de vedere al posibilitatilor de asigurare contra sa, riscul este de doua feluri: riscul pur, determinat de incertitudinea producerii unui eveniment care genereaza sigur pierderi; un asemenea risc poate fi asigurat; riscul speculativ, determinat de incertitudinea profitului/pierderii pe care il/o va inregistra o afacere; acest risc nu poate fi asigurat (nu exista posibilitatea asigurarii contra conducerii defectuoase a firmei, invingerii acesteia pe piata de catre concurenti etc.). Pentru asigurarea contra riscului pur, intreprinderea trebuie sa aiba o strategie de gestionare a riscului, aleasa potrivit conditiilor specifice dintre urmatoarele alternative: de evitare a riscului ( se considera ca o intreprindere poate evita un risc prin masuri asiguratorii daca este capabila sa absoarba pierderi care sa reprezinte pana la 10% din cifra ei de afaceri); de diminuare a riscului (reducerea prin masuri adecvate a marimii si frecventei pierderilor); de prevenire a riscului, pe care se bazeaza autoasigurarea,respectiv constituirea unui fond de rezerva destinat acoperirii eventualelor pierderi; de transfer al riscului asupra unei societati de asigurari pe baza unui contract de asigurare, care imbraca forma politei de asigurare incheiata intre asigurat si asigurator prin care cel de al doilea se angajeaza sa plateasca primului, in schimbul platii vinei prime de asigurare de valoare relativ mica, o suma de bani in cazul producerii unor evenimente, in conditii dinainte stabilite. Contractarea unei asigurari se poate face numai in urmatoarele conditii: paguba sa poata fi riguros estimata; costul asigurarii sa poata fi suportabil pentru asigurat; riscul asigurat sa poata fi definit precis in spatiu, in timp si pe cauze; riscul asigurat sa afecteze potential o comunitate suficient de mare; societatea de asigurari sa opereze pe o arie geografica suficient de mare; probabilitatea afectarii simultane a tuturor asiguratilor de catre operatiunile ce pot fi afectate de evenimente trebuie sa se afle sub controlul asiguratului. Asigurarile facultative se pot incheia pentru: cladiri si constructii speciale; masini, utilaje, instalatii, echipamente; geamuri, oglinzi, reclame luminoase, alte obiecte casabile; bunuri si valori contra furturilor prin efractie sau talharie; bunuri si valori contra pagubelor produse la transportul acestora; asigurarea de raspundere civila, pe baza careia asiguratorul plateste despagubiri unor terte persoane pagubite din vina asiguratului; asigurarea mijloacelor de transport auto, a navelor, a tractoarelor etc. contra avariilor; asigurarea de viata sau de accidente. O problema importanta pentru conducerea IMM este alegerea societatii de asigurari, care trebuie efectuata in raport cu urmatoarele criterii: situatia financiara a diferitelor societati de asigurari luate in considerare; elasticitatea ofertelor acestora privind conditiile de asigurare; gama serviciilor oferite. O alta problema importanta cu care se confrunta conducerea IMM pe planul asigurarii contra riscurilor este stabilirea pierderilor potentiale care pot fi acoperite prin asigurari sau care pot fi evitate sau reduse prin masuri adecvate privind furturile; delictele personalului tehnic - administrativ (falsificarea inregistrarilor contabile, intelegeri frauduloase cu furnizori sau cu clienti ai firmei materializate in tranzactii neinregistrate in evidentele intreprinderii, efectuarea unor operatii frauduloase pe calculator, permiterea accesului la calculatoarele intreprinderii a unor persoane straine etc.); actele de jaf inarmat.
|