Viata pe strada - adaptarea la viata de strada

Adaptarea la viata de strada

„Un aspect important al vietii in strada este cel care tine de adaptabilitate, sau, altfel spus, de capacitatea de a supravietui la conditiile impuse de strada.” Vedem multi homeless imbracati cu multe haine, care plimba dupa ei sacose pline de haine si bunuri adunate din gunoaie (lucruri pe care ei le considera utile vietii pe strada la un moment dat precum vesela, sticle si borcane, elemente de aparare de infractori, etc), o saltea uzata, mancare (de cele mai multe ori expirata, tot gasita prin tomberoane), etc. Pentru acesti oameni, cercul lor social este format din alte persoane fara adapost cu care impart canalul unde dorm, cainele sau cainii cu care sunt prieteni si le sunt fideli, le apara canalul si sacosele cu bunuri, cu care se incalzesc noaptea sau pe timpul zilei in locurile unde cersesc (metoda pe care eu o consider una care poate sa atraga mai eficient mila publicului), etc.

Pentru a se adaposti, aceste persoane „improvizeaza locuinte sau folosesc unele spatii comune ori publice. Stabilirea adapostului unui grup este incurajata de existenta unei surse de caldura – necesara in perioada iernii, de proximitatea unei interfete de comunicare cu posibili angajatori sau a unor surse de sprijin si de o oarecare izolare care fereste grupurile de interventia politiei si interfereaza putin cu atitudinea populara. Locatiile in care ei se adapostesc peste noapte sau iarna sunt in zona distribuitoarelor de caldura, sub poduri, in preajma unor localuri sau in unele incinte nefolosite.” Astfel de spatii sunt: casele parasite, aflate intr-o stare avansata de dezafectare sau masinile vechi parasite, bancile sau locurile retrase din parcuri, precum si blocurile in constructie sau scarile din blocuri cu apartamente locuite, etc.

De asemenea, atunci cand vremea le permite, persoanele adulte fara adapost prefera si zonele cu multa aglomeratie, pentru a fi vazuti de catre ceilalti (posibil pentru a starni mila). De aceea, „locurile/ zonele de transport devin din ce in ce mai utilizate datorita aglomerarilor, care ofera sentimentul de protectie si apartenenta, dar si posibilitatea de a cersi si fura.”

Cersetoria si strategiile de supravietuire in strada

Conform art. 326 din Codul Penal, cersetoria este „fapta persoanei care, avand capacitatea de a munci apeleaza in mod repetat la mila publicului, cerand ajutor material; aceasta se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.”

Multi dintre cei care recurg la cersetorie ca mijloc de procurare a veniturilor zilnice au capacitate de munca, insa prefera „sa stea cu mana intinsa.” Multi dintre ei simuleaza anumite handicapuri pentru a fi mai convingatori. Altii incearca sa atraga mila publica cu ajutorul unor povesti triste despre anumite evenimente de viata nedorite (tragedii personale), pierderea familiei, deces in familie si lipsa posibilitatii de a plati inmormantarea, boala in familie, etc. Altii chiar poarta prin frig sau canicula copii mici, murdari si infometati, in brate sau de mana, pretextand lipsa locuintei, lipsa posibilitatii de a-i hrani sau de a-i proteja impotriva frigului. Asadar, de cele mai multe ori, persoanele care cersesc apeleaza la saracie ca fiind motivul care i-a impins la viata pe strada si pentru care cersesc.

Insa „cei care traiesc fara adapost de o perioada indelungata si-au constituit strategii economice si sociale de supravietuire distincte, specifice excluziunii sociale, care furnizeaza sanse reduse de re-integrare sociala si tind sa perpetueze situatia de excluziune. Veniturile monetare necesare sunt obtinute prin vanzarea unor diverse materiale refolosibile – hartie, metal, plastic, sticle etc. – adunate din containerele de gunoi sau din alte surse de deseuri.”

Asadar, mijloacele de obtinere a veniturilor sunt: cersetoria (mila publicului – cea mai utilizata), caratul bagajelor contra-cost, recuperarea unor materiale reciclabile (de obicei sticle sau borcane) pentru a le valorifica mai tarziu, etc. Multi dintre homeless se adapostesc in apropierea fabricilor depozitelor, deoarece stiu ca astfel de locuri ar putea reprezenta o sursa de venit. Multi dintre patroni prefera forta de munca ieftina pentru munci costisitoare. Astfel, PAFA muncesc „la negru”, cu ziua, desfasurand activitati precum: incarcat si descarcat marfa, cararea unor materiale de constructii sau alte materiale, etc.