Sindromul” saraciei

Sindromul” saraciei

Spre deosebire de economie, perspectiva  teoretica preferata de sociologie este aceea a „sindromului” saraciei. In cadrul acestei perspective, definitia clasica a saraciei este numai un efect al unor cauze socio-culturale mai profunde, care constituie un adevarat ciclu al saraciei, care se reproduce de la o generatie la alta.

Exista miscari de intrare si miscari de iesire din masa populatiei sarace. De intrat, se intra, de obicei, prin: somaj, marirea familiei, divort, boala, accidente etc. In afara acestor fluctuatii, exista insa un nucleu permanent, alcatuit, de regula, din: copii, batrani, mame singure, unele minoritati rasiale sau etnice. In cadrul acestui nucleu permanent s-a structurat o adevarata cultura, diferita de cea a majoritatii populatiei; un stil specific de viata, caracterizat prin:

alienare in raport cu institutiile sociale „oficiale” (scoala,

munca, politica);

apatie, sentimentul neputintei;

neparticipare sociala si politica;

dependenta cronica si pasiva fata de asistenta sociala;

degradarea relatiilor intrafamiliale;

incidenta mai mare a fenomenelor patologice de tot felul (boli fizice si psihice, alcoolism, toxicomanie, delincventa, acte de violenta);

• stabilirea unor sarcini masurabile, realizabile, valabile
• evaluarea posibilelor costuri si justificarea necesitatii lor
• realizarea unor relatii cu alte institutaa in folosul clientului
• determinarea rolului specialistului
• estimarea timpului cerut pentru indecerea schimbarii
• planificarea modalitatilor de oferire a serviciilor

c. Prognoza

III.  Trecerea la actiune se refera la:

• implementarea  planului si corijarea sa in functie de mersul efectiv al procesului de asistenta
• evaluarea rezultatelor - pentru acest demers actional asistentul social va raspunde la urmatoarele intrebari:

scopul propus a fost atins?

teoriile, metodele si tehnicile utilizate au fost folositoare?

este actiunea viitoare garantata?

IV. Faza de finalizare

• se pregateste si realizeaza despartirea de client.
• se intocmeste un plan de sprijin ulterior, ce urmeaza a fi aplicat la intreruperea relatiei pentru ca clientul  sa stie ca nu este singur si ca poate fi sprijinit in demersurile sale, in mentinerea progreselor dobandite.
• se vor evalua succesele si eventualele dezacorduri.

Complexitatea muncii de asistenta sociala reiese din deprinderile si abilitatile necesare in procesul de rezolvare a problemelor, dintre care exemplificam:

• Folosirea stapanirii de sine, respectiv a capacitatii de a intelege perspectiva clientului in interesul acestuia.
• Abilitatea de a asculta fizic si psihologic tot ce este spus si de a remarca ceea ce nu s-a spus.
• Abilitatea de a transmite empatie, intelegere, incredere, respect si suport.
• Folosirea metodelor de interviu: parafrazarea, clarificarea, verificarea intelesului, focalizarea, interogarea, reflectarea, informarea, rezumarea, confruntarea, interpretarea, asumarea si reasumarea.
• Folosirea unei g

  un model de consum caracteristic, constand, de obicei, in cheltuirea imediata a banilor pe bunuri de folosinta efemera.

  O familie care traieste in aceasta stare permanenta de saracie (pe care unii o numesc mizerie) poate beneficia, lunar, de o suma comparabila cu cea a familiei unui muncitor, de exemplu. Multe familii sarace primesc tot felul de ajutoare sociale, publice sau private, alocatii pentru copii, gratuitati etc., ca sa nu mai vorbim de unele cai mai putin „ortodoxe”.

  Respectiva suma va fi insa utilizata intr-un mod destul de diferit in comparatie cu saracul „onorabil”. Nu va exista o repartizare rationala in functie de nevoile de supravietuire si dezvoltare ale gospodariei, ci in functie de alte imperative. Se poate, de exemplu, ca o astfel de familie sa   isi cheltuiasca veniturile lunare intr-o singura zi, pe alcool, tigari, mancare scumpa sau podoabe.