Politici de protectie sociala

Politici de protectie sociala

Conceptia despre o „viata buna” , formulata prin obiectivele politicilor sociale, reprezinta dezideratul in care umanul a excelat dintotdeauna. Apare insa necesara diferentierea – atat teoretica, cat si practica - intre o politica sociala care reflecta realitatea si conditiile unei societati a abundentei, pe de o parte si o politica sociala care trebuie adecvata conditiilor cerute de tranzitia la economia de piata, pe de alta parte. Este vorba de prioritatile sociale diferite ce se constituie in configuratia unor obiective deosebite de la un sistem economic la altul. Plecand de la conceptia lui Alfred Marshall, dupa care un sistem economic este in evolutie si schimbare permanenta, se poate aprecia ca si politica sociala va insoti orice modificare a sistemului economic. Oportunitatea unor obiective va fi si ea diferita, dupa cum diferite vor fi si resursele si dimensiunea lor.

In planul nivelului de trai, s-a acumulat o mostenire nedorita care reprezinta un adevarat impuls pentru cercetare si practica in directia conceperii unei politici sociale de o esenta noua. In etapa de tranzitie, se contureaza cu necesitate manifestarea subordonarii strategiei economice fata de problema asigurarii bunastarii, a carei realizare se va produce in mod treptat.

Fizionomia conflictuala a procesului de tranzitie apare ca un concept multidimensional care, pe langa trasaturile unei restructurari in plan economic si politic, are si o reflectare la nivel social, prin: statutul structurilor sociale, interdictiile la care sunt supusi indivizii si prin caracterul idealurilor care determina mutatii substantiale in universul uman.

Un sistem de protectie sociala eficace nu reprezinta doar o exigenta de ordin moral si politic, ci si una de ordin economic. De aceea, politica sociala specifica perioadei de tranzitie trebuie sa reflecte, in primul rand, protectia sociala pentru a putea asigura individului posibilitatea traversarii, in conditii cat mai bune, a unei perioade mai lungi sau mai scurte de timp, perioada ce se caracterizeaza prin perturbatii cu efecte sociale dure ( somaj, inflatie puternica, necontrolata ) .

Polarizarea societatii in bogati si saraci este un fenomen organic, specific societatilor bazate pe proprietatea privata. Intre grupurile situate la antipozii sociali, se desfasoara insa un evantai larg format din grupuri incadrate in categoria celor cu bunastare sau a celor cu posibilitati reduse si modeste. De aici decurge accesul diferentiat al individului la marfurile si serviciile existente pe piata, ceea ce face necesara abordarea diferentiata a problemei protectiei sociale.

A lasa populatia sa-si procure pe cale legala, in mod independent, cele necesare vietii fara o protectie din partea statului este inacceptabil moral si devine periculos din punct de vedere politic.

Protectia sociala se fundamenteaza pornind de la:

- factorul social ( asa cum apare el la nivelul vietii curente ), colectivitatea se manifesta prin problemele ei comune;

- factorul economic si social ( agentul economic si social ) se prezinta sub forma unor specificitati ale locului de munca, ale conditiilor si duratei muncii;

- caile si mijloacele de realizare, in fapt a protectiei sociale care au la baza programe cuprinzand obiective, termene, finalitati si concretizari, pe categorii sociale.

In cadrul acestor politici de protectie sociala se evidentiaza relatiile sociale ale perioadei, necesarul de resurse, modul de alocare, precum si eficienta masurilor intreprinse.

In sistemul economiei de piata, subordonarea statului fata de interesele individuale se impleteste in mod fericit, cu o anumita simbioza intre interesul producatorului si cel public.

Asigurarea de catre administratia de stat a unor dotari, prin care sa se acopere diferite nevoi generale reprezinta o justa orientare in politica sociala, contribuind la satisfacerea interesului individului.

Constiinta publica trebuie sa accepte, ca, intre telurile urmarite de sistemul planificat si mijloacele care slujesc nevoii si interesului social au existat si s-au manifestat dintotdeauna o serie de divergente fundamentale de cele mai multe ori inabusite. Nevoile de baza ale omului, multa vreme satisfacute insuficient sau neglijate in sistemul economiei administrativ-centralizate, au ridicat problema unor mutatii in ceea ce priveste caile concrete de satisfacere a lor .

Tocmai din unghiul in care se intersecteaza prioritatile sociale cu investigarea mijloacelor si resurselor lor de satisfacere se contureaza politica sociala a statului.

Politica sociala reprezinta un ansamblu de scopuri (obiective) si instrumente de analiza, prin care puterile publice realizeaza afectarea normativa a resurselor publice si a distribuirii veniturilor in perspectiva umanista a dreptatii sociale. Din aceasta cauza, politica sociala reprezinta un element de reglare a conflictelor economice, sociale si politice.

Elaborarea unei politici sociale eficiente depinde de modul de aplicare a principiului dupa care bunastarea societatii este influentata hotarator de bunastarea fiecarui individ in parte.

Conceptul de politica sociala a statului se concretizeaza prin obiectivele sale, campul de actiune, natura precisa a masurilor ce se impun a fi luate, prin decizii si efecte (cine beneficiaza ) si amploarea rezultatelor obtinute.

Structura politicii sociale are o configuratie pe obiective, acestea fiind:

construirea si materializarea in fapt a unui sistem de protectie sociala, care sa cuprinda un evantai cat mai larg de masuri privind asigurarile, pensiile, alocatiile de somaj etc.;

fixarea unui salariu minim garantat interprofesional;

interventia dirijata privind repartitia si politica de transferuri a veniturilor;

dreptul la munca si rolul sindicatelor in elaborarea politicilor sociale la nivel microeconomic;

durata zilei de munca si problema habitatului;

problema timpului liber si politica culturala.

Politicile sociale utilizeaza economia bunastarii pentru a evalua continutul programelor sociale in directia satisfacerii nevoilor individuale.

Protectia sociala a devenit la ora actuala o tema majora pentru intreprinderi, salariati si toti ceilalti factori implicati in actiunile sociale, acestea reprezentand obiectivul central al politicii sociale. Sursa majora a tensiunilor sociale – saracia – impune la randul ei accentuarea functiilor protective ale colectivitatii.