Consecinte ale singuratatii la varsta a treia - suicidul la varsta a treia

Singuratatea determina o serie de probleme, pornind de la izolare. Se poate vorbi de autoizolare, batranul preferand singuratatea si sentimentele asociate acesteia, si de izolare din partea familiei si a societatii. Izolarea poate agrava starea de sanatate fizica dar mai ales cea psihica. Singuratatea duce la depresie iar depresia favorizeaza suicidul, care survine in urma unor stari cum ar fi intentia de a muri, omul isi poate impune anumite limite, de exemplu un moment aniversar. De asemenea, singuratatea le poate modifica varstnicilor perceptia fata de moarte, le poate favoriza dependenta de alcool sau medicamente si poate duce la un comportament deviant. Batranii singuri pot deveni foarte usor victime ale abuzului (fizic, sexual, financiar sau prin neglijenta).

1. Suicidul la varsta a treia

Suicidul este intalnit din ce in ce mai des la toate categoriile de varsta. El este intalnit si la varsta a treia ca urmare a singuratatii, fiind in stransa legatura cu izolarea si depresia.

Exista doua categorii de teorii importante cu privire la sinucidere, si anume: teorii psihiatrice si teorii psihologice. Diferenta dintre acestea consta in faptul ca, in timp ce teoriile psihiatrice presupun, in general, ca exista ceva rau cu persoanele care se sinucid, teoriile sociologice presupun ca nu exista nimic rau cu acestea. Pentru cei mai multi psihiatri, boala mintala ar fi principala cauza a sinuciderii. Sau cei influentati de teoria psihanalitica considera ca instinctul mortii, datorita mecanismelor de aparare a eului, pot conduce individul catre suprimarea propriei sale vieti. Alti psihiatri considera drept cauze ale suicidului depresia, anxietatea morbida, lipsa de speranta, frustratia adanca, experienta traumatizanta din timpul copilariei.

Teoriile sociologice sustin, pe de alta parte, ca principala cauza a sinuciderii nu este legata de individ ci mai mult de grupul de apartenenta. Emile Durkheim sustine existenta a doua cauze majore ale sinuciderii: integrarea sociala si reglarea sociala. Integrarea sociala se refera la atasarea voluntara a indivizilor la grupul sau societatea de care apartin iar reglarea sociala presupune interventia coercitiva a grupului sau societatii asupra comportamentului membrilor. Se sustine ideea ca indivizii care arata un grad prea mare sau prea mic de integrare sociala, pot in mai mare masura sa comita suicidul decat cei care se caracterizeaza printr-un nivel moderat de integrare sociala.

Suicidul are in vedere rationalitatea si se refera la o evaluare corecta a realitatii inconjuratoare si la o conceptie realista asupra propriei persoane, incluzand identitatea, pozitia sociala, anumite talente sau defecte. O scadere a stimei de sine sau o supraevaluare sunt factori care pot afecta imaginea de sine. De asemenea, halucinatiile, delirul, depersonalizarea pot duce la sinucidere.

Daca pentru adolescenti, corpul constituie o achizitie, un triumf asupra vietii, pentru batrani, corpul devine o pierdere de identitate, o lipsa a placerii. De aceea, in multe societati si epoci, suicidul la batrani a fost considerat „o grandoare a mortii aleasa de o maniera rationala, reflectata”.

Batranii considerand moartea ca parte integranta a vietii, opteaza pentru moartea la momentul dorit si voit. Realitatea vietii batranului impune verdictul ei, lipsa de speranta asociindu-se inevitabil cu ostilitatea, suicidul fiind la aeasta categorie de varsta, frecvent eutanasic ca expresie si motivatie.

Suicidul la batrani, afecteaza grupele de varsta peste 65 de ani si se inregistreaza cu o frecventa de un caz la fiecare 90 de minute.

Incidenta suicidului la adulti cu varste cuprinse intre 65-69 de ani este de 13,1 la 100.000 de locuitori. Intre 70-74 de ani este de 15,2, intre 75-79 de ani, de 17,6, intre 80-84 de ani, de 22,9 si la varste peste 85 de ani, de 21,0.

Cercetarile au aratat ca rata sinuciderilor la barbatii albi de 80 de ani este de patru ori mai mare decat la barbati in general.

Repartitia pe sexe este de 78% barbati si 35% femei.

Subraportarea cazurilor de suicid la batrani este mai accentuata decat la oricare alta grupa de varsta datorita ascunderii modalitatii de moarte de anumite conditii patologice, caracteristice varstei a treia. Adesea, suicidul la batrani nu se inregistreaza ca atare, ci se raporteaza ca moarte de cauze naturale.

Dupa cum s-a amintit mai sus majoritatea actelor suicidare se comit in singuratate, izolat, fara prieteni sau membri ai familiei, cu adevarat preocupati de adevarata cauza a decesului, sau care prefera tacerea cu privire la investigarea cauzelor mortii. Astfel, frecvent, suicidul la batrani este confundat cu moartea de cauze naturale, in special, in cazul supradozelor medicamentoase.

Interesant, in ceea ce priveste actul suicidar la batrani, este faptul ca peste 20% din persoanele care apeleaza la aceasta metoda au efectuat un consult medical in ultimele 24 de ore ale comiterii gestului, 41% in ultima saptamana si 75% in ultima luna a existentei lor. Majoritatea studiilor efectuate demonstreaza ca peste 70% din batranii care recurg la suicid au efectuat un consult medical in prealabil, ideatia suicidara fiind adesea ignorata de clinicieni, fiind pusa pe seama dorintei de moarte, adesea, considerata normala si parte a procesului de imbatranire.

Rata suicidului este mai ridicata la cei divortati sau vaduvi, cu o preponderenta a sexului masculin.

Moartea la batrani devine mai reala si mai simpla decat viata. De asemenea, recidivele de suicid scad la batrani datorita survenirii mortii patologice prin senescenta.

Actele repetate de sucid, ca tentative, duc in unanimitate in interpretarea lor ca acte de devianta, mai ales, in mediile intens urbanizate unde, datorita acestui proces civilizator, solitudinea este traita mai acut.

Solitudinea, insuficientele vitale, reactia de doliu, refuzul de asistenta din partea copiilor sunt factori de risc suicidar. Astfel, conditia de izolare ambientala pana la segregare constituie, prin excelenta, motivatia actelor suicidare la persoanele in varsta, motivatie grevata major de pierderea celuilalt partener sau de invaliditatea maladiilor cronice si, mai rar, a structurilor dizarmonice involutive de personalitate, cu defecte de integrare in relatiile microgrup. Tipul de personalitate, abuzul sau accesul la medicamente pot constitui, de asemenea, factori de risc, la fel ca si ideile de culpabilitate legate de conditiile de abandon ale unei activitati sociale, dcesul unei persoane si altele.

Cercetarile au aratat ca un procent de 22% din batranii care recurg la acte de suicid au probleme mentale, adesea necunoscute si nediagnosticate, mascate sub forma unor simptome comune cu alte stari patologice. Absenta unui tratamnet prompt si adecvat duce, cel mai adesea, la institutionalizari tardive sau abuz de medicamente. Persoanele in varsta sunt supuse unui numar crescut de stress cu un ecou emotional mult mai profund fata de cel resimtit la alte varste, care precipita depresiile, cum ar fi pierderea persoanei iubite, izolarea de familie si societate, consumul de alcool sau medicamente putand accentua trairile emotionale. Incidenta depresiilor in populatia de varsta a treia este cu 50% mai mare decat in restul populatiei. Depresia psihica constituie expresia unui esec emotional cu care batranul s-a confruntat sau expresie a solitudinii si reactiei de doliu, mai ales in conditia sa de izolare situationala si sociala. Segregarea prin pierderea capacitatii de comunicare interumana a proceselor psihopatologice involutive, creste coeficientul de risc suicidar la aceste varste, atat prin singuratate, cat si prin evidentierea mijloacelor de suicid. Un factor important in determinismul suicidului la batrani il constituie lipsa aproape constanta a unei persoane pentru dialog.

In ceea ce priveste mijloacele de suicid folosite de varstnici, acestea sunt intotdeauna mult mai dure decat cele folosite de tineri, pentru a nu exista sansa esecului (asfixii grosiere, plagi taiate miltiple, autoabandon in frig si locuri izolate etc.), cu multiple mijloace de evitare a posibilitatii de supravietuire (legarea mainilor, legarea picioarelor si a greutatilor in asfixii ).

Suicidul la batrani aduce in discutie aspectele etice si filosofice ce il disting de eutanasia pasiva (refuzul terapiei). Fara a transfera raspunderi de constiinta asupra unor terte persoane, batranul care se sinucide isi ia raspunderea propriei constiinte. In ce masura, la aceasta varsta, dorinta de a trai mai prevaleaza asupra celei de a muri, in ce masura facultatea de a alege intre viata si moarte mai opereaza atunci cand moartea devine fiziologica, ramane o problema a starilor de spirit, obiceiurilor si cutumelor fiecarei comunitati in parte.

O motivatie in plus a suicidului o reprezinta problemele din tinerete ramase nerezolvate, fiind intensificate la batranete de stressul imbatranirii. Astfel, mai acut decat la alte varste, dialogul existential, in scopul de a trece o criza de constiinta, devine, la batrani, imperios.

Nietzsche spune despre sinucidere urmatoarele: „Multi mor prea tarziu, iar unii mor prea devreme. Maxima „a muri la timpul potrivit” are intelesuri inca greu de descifrat pentru noi.”

Asistentii sociali trebuie sa aiba in vedere prevenirea suicidului si se dau in acest sens urmatoarele initiative:

mentinerea contactului, ( fie direct fie prin intermediul telefonului), constituie un mijloc de a ajuta varstnicul sa depaseasca temerile, starile depresive sau dorintele autodistructive;

disponibilitatea de a vorbi deschis despre viata si despre viitor cu persoana varstnica;

interventia in criza presupune sprijinirea persoanei care se gandeste la sinucidere sa evite o decizie pripita in acest sens;

in programele de sanatate mentala prevenirea suicidului se poate realiza prin sprijinirea varstnicilor sa depaseasa problemele socio-emotionale care interfereaza cu dorinta de a trai;

pentru asistentul social angajat al unui spital, sarcina potrivita pentru prevenirea suicidului ar fi de a se asigura ca varstnicului ii sunt oferite toate resursele pentru mentinerea sanatatii: hrana adecvata, ingrijiri medicale, diverse aranjamente si servicii necesare pentru a ramane, sau pentru a reveni la o stare de sanatate buna;

asistentii sociali isi pot aduce contributia la prevenirea suicidului si actionand ca avocati sau brokeri pentru varstnici, asigurandu-i ca profesionistii intervin competent pentru rezolvarea problemelor lor de sanatate sau de alta natura;

activitatile recreative pot contribui la evitarea suicidului prin redescoperirea placerii de a trai si de a se bucura de prezenta anturajului, elemente care se pot transforma in motive temeinice pentru ramanerea in viata.

Din cele ce am vazut se constata ca la batranete este nevoie de multa comunicare, de relationare pentru a evita suicidul, familia si societatea avand un rol decisiv in acest sens.

2. Inrautatirea starii de sanatate

Varstnicii sunt afectati mult mai mult decat alte categorii de varsta de deteriorarea starii de sanatate, mai ales in conditiile in care traiesc singuri. Astfel, se pot agrava unele boli fizice cum ar fi, bolile cronice care duc la moarte dupa perioade lungi de suferinta, bolile de inima, cancerul, accidentele cardiovasculare sau infarctul. Pe langa acestea pot sa apara boli ale psihicului, cum ar fi depresie, boala Alzhaimer si alte tipuri de demente.

Depresia apare la batrani ca urmare a faptului ca nu mai gasesc nici in altii nici in ei insisi ratiunea de a exista. Batranetea se dezvolta tocmai intr-un context depresiv, fundamentat tocmai pe pierderea imaginilor valorizatoare ale sinelui: trecutul cu imaginile sale pozitive nu mai exista, viitorul este limitat, fiind nevoiti sa traiasca prezentul.

In ceea ce priveste depresia, persoanele care sufera de aceasta „boala” sunt pesimiste, iritate, nefericite si nelinistite, manifestand negativism fata de conversatie si au greutati in concentrare. Se pot intalni doua categorii de depresivi: agitati si retardati. Agitatii sunt nervosi, acuza cefalee, insomnie, nemultumire. Retardatii sunt lenti, vorbesc incet si rar, au miscari stangace, nu au pofta de mancare si traiesc sentimente de abandon. Ambele forme de depresie pot fi insotite de o deteriorare somatica.

Se mai vorbeste despre hipertrofierea sinelui in sensul raportarii la propria persoana a tuturor faptelor. In cazuri mai grave, apare sindromul depersonalizarii, care se caracterizeaza printr-o pierdere a identitatii personale. Este inhibata latura comunicationala. Uneori, acest sindrom se prezinta asociat cu stari de ipohondrie sau isterie.

Functiile amnezice pot fi afectate, putand sa apara hipomnezii in plan secundar sau, uneori, in plan primar, care prin agravare ajung la amnezii. Uneori, uitarea ascunde momente din viata individului.

In ceea ce priveste dementele, cele mai intalnite la batrani sunt cele de tip Alzheimeir si senilitatea. Dementa este o boala degenerativa progresiva, care in fazele primare se manifesta prin manie, anxietate, stari depresive. Cei afectati de aceasta boala incearca sa disimuleze diminuarea competentelor sau chiar o neaga. Multi batrani sunt chiar infricosati, cand nu-si amintesc anumite lucruri, temandu-se sa nu devina dementi. In aceasta situatie, asistentul social trebuie sa manifeste atentie in comunicare si sa tina cont de stadiul bolii. Tonul vocii trebuie sa fie bland si compatimitor, putand fi sustinut prin atingeri, precum si printr-un limbaj nonverbal adecvat. Abordarea persoanei trebuie facuta cu tact, ca o acceptare a situatiei, astfel incat individul sa-si poata impartasi teama. Nu este indicat sa se foloseasca intrebarile directe care provoaca anxietate.

Eseu: Retele de sprijin pentru romi Proiect: Reactia sociala vis-a-vis de divort / Eticheta si opinie publica

Intr-o forma avansata a dementei, batranii ar putea uita usor numele asistentului social si rolul acestuia, drept pentru care se impune reactualizarea acestora, de mai multe ori, in timpul conversatiei.

Stimularea mentala poate implica discutarea trecutului, cu folosirea unor fotografii vechi ca stimulent, care sa incite la discutii.

Tulburarile de memorie se asociaza, frecvent, cu cele ale gandirii si ale limbajului. Ideile de persecutie pot sa apara insotite de stari ipohondrice, cand persoana se crede bolnava somatic si considera ca nu i se acorda atentia cuvenita sau nu este crezuta. In plan verbal, exprimarea devine mai anevoioasa, lenta sau incoerenta, uneori apar usoare forme de balbaiala.

Dupa cum se observa toate bolile necesita ingrijire, si de cele mai multe ori batranul nu face fata de unul singur, avand nevoie de ajutor. Persoanele de varsta a treia care sunt si singuri si mai au si probleme de sanatate nu se pot ingriji si atunci starea lor de sanatate se agraveaza si-i apropie de moarte.

3. Perceptia fata de sfarsitul inevitabil

Viata omului pe pamant are un inceput si un sfarsit, ne nastem, crestem si murim, dar aceasta moarte este o trecere spre o alta viata, este un nou inceput care nu mai are sfarsit. Multi oameni ajunsi la batranete se gandesc la acest moment iar uneori il percep gresit, unii vrand sa il amane, altii sa vina mai repede. Modul de a percepe momentul mortii depinde de stilul de viata al fiecarui om de greutatile pe care le-a avut de indurat in viata si de situatia sa actuala. Multi dintre batranii singuri isi doresc ca sfarsitul sa vina cat mai repede.

Decesul se considera a fi o parte importanta a vietii, deoarece viata se raporteaza la moarte. Omul este capabil sa inteleaga ca viata sa este limitata si va veni un moment in care va muri. Aceasta se datoreaza faptului de a sti ca existi, si de a putea medita asupra acestui lucru. Moartea este teoretizata ca moment al incetarii existentei unui individ, a incetarii functionalitatii sale corporale si psihice.

In general se spune ca omul se pregateste pentru moarte de-a lungul intregii vieti si de asemenea, omul cauta sa amane cat mai mult acest moment prin diverse metode, medicale, religioase etc.

Viata de zi cu zi este dominata de teme cum ar fi: munca, vremea, problemele gospodaresti, evenimentele din viata copiilor, preturile si veniturile si la un moment dat aceste lucruri devin simple amintiri care aduc un strop de speranta in viata celui albit de zile.

Moartea este un fenomen curent si de aceea cerecetarile sunt restranse. La varstele inaintate expectanta obiectiva si subiectiva a mortii este din ce in ce mai mare. Teama de moarte trece pe primul plan. Activa si nelinistitoare la varstele adulte si ale tineretii, anxietatea fata de moarte se constituie in adolescenta, cand fortele vitale ale organismului, in plina expansiune, contureaza si rejectia ideii de moarte in subconstient. Moartea la varstnici apare sub trei fatete: moartea biologica, psihologica si sociala.

Moartea biologica se refera la procesele fiziologice si medicale, la degradarea progresiva ce se instaleaza prin boala. In fata mortii omul trebuie sa fie curajos intrucat prin moarte paraseste viata si cei vii din jur il parasesc intr-un fel, muribundul devenind un fel de pericol potential subiectiv.

Moartea psihologica se exprima prin disolutia comportamentului, a constiintei de sine si a relatiilor cu cei din jur. Starea de vigilitate se anuleaza treptat, datorita desensibilizarii atentiei, a capacitatilor intelectuale, care intra si ele in faza de dezintegrare, ca si vorbirea. Exista in evolutia naturii umane un fel de oboseala spre batranete, oboseala ce se cere compensata si compensarea devine la randul ei dorita ca un fel de necesitate subiectiva. Apropierea momentului final se face cunoscuta printr-o afectivitate si comunicare foarte restranse, comunicarea verbala cedeaza adeseori; mimica devine mai putin mobila si fluida; doar privirea, ca forma de comunicare nonverbala actioneaza, fiind incarcata de o extrema intimitate, control, rezistenta critica si neliniste.

Moartea sociala se refera la ceea ce au de facut cei ramasi: inregistrarea mortii, inmormantarea, rezolvarea mostenirii materiale si spirituale a celui sau a celei ce a murit, rezolvarea schimbarilor sociale pe care le implica moartea etc.

Timpul in care individul devine constient de apropierea mortii este important pentru reconstructia identitara. Chiar daca constiinta propriei finitudini ne apare clar conturata inca de la varsta maturitatii, lipsa de dezvoltare a acestei intuitii face ca ea sa nu aiba consecinte pe planul identitatii. Momentul in care individul recunoaste apropierea mortii survine destul de tarziu in sensul ca cei care trec de varsta la care au decedat parintii lor vorbesc mai mult decat ceilalti de apropierea mortii. In urma constientizarii mortii omul incearca o reorganizare coerenta a propriei sale vieti, o reconstructie a vietii prin conversatiile cu altii. Omul cauta sa investeasca cu sens moartea sa prin devalorizarea rolului si identitatii actuale care nu mai este decat o continua decadere fizica.

In ceea ce priveste raportarea varstnicilor la moarte, majoritatea ar dori sa lase impresia ca accepta moartea, ca nu resimt teama sau anxietate. Unele studii au evidentiat faptul ca doua treimi din populatia varstnica accepta si se arata familiarizati cu ideea de moarte. De asemenea s-a constatat ca tema de moarte este mai accentuata la cei care traiesc singuri decat la cei care locuiesc cu familia, prietenii sau intr-o institutie.

Se poate vorbi si despre o evolutie spre o religiozitate marcata a multor persoane varstnice in cautarea sperantei ca moartea nu este sfarsitul si anularea deplina a eului. Aceasta religiozitate poate merge de la faurirea unui esafodaj de idei pe care incearca sa-si cladeasca varstnicul imaginea sa despre viata si destinul propriu si al celor apropiati, pana la retragerea in viata monahala.

Nu se poate contesta ca multi varstnici reusesc in acest fel sa primeasca moartea cu seninatate.

O alta evolutie intalnita in fata mortii este aceea a batranului care apeleaza la asezamintele diverse ale sistemelor de asigurari sociale: caminele de batrani, caminele de pensionari, caminele-spital.

Necesitatea batranului de a recurge la instalarea sa intr-un camin reprezinta unul din aspectele cele mai dramatice ale asfintitului vietii. Chiar daca aproape pretutindeni in lume, azilurile prost organizate tind sa dispara, ideea de a parasi locuinta sa, oricat de modesta, unde insa isi pastreaza individualitatea, unde este un cetatean la fel ca toti ceilalti, intristeaza pe batranul care vede in internarea sa in camin o moarte civila si morala, care anticipeaza sfarsitul total si definitiv.

Moartea trebuie privita ca o trecere de la o viata la alta, pentru a nu ajunge la avea sentimente de tristete si regret. Astfel, Elisabeth Elliot spune ca „moartea este un nou inceputiar singuratatea este un mod de a muri pe care cei mai multi ajung sa-l cunoasca mai devreme sau mai tarziu”. Ea vorbeste despre moarte ca fiind un mijloc de crestere spirituala. Ea face o comparatie intre viata prin moarte si castig prin pierdere si face apel la Rastignirea Mantuitorului: „Crucea este un semn al pierderii - o pierdere umilitoare, absoluta. Ita insa ca pirderea suferita de Iisus a insemnat un castig ceresc pentru intreaga lume.” Moartea Mantuitorului a insemnat un nou inceput si moartea noastra, de asemenea.

Aceasta idee este subliniata si de parintele Staniloae care mentiona: „ Daca oamenii ar muri definitiv, existenta nu ar avea nici un sens, si nici lumea! Numai existenta si constiinta umana ii da un sens, aratand-o ca pe un mediu in care omul se pregateste pentru viata vesnica.”

4. Victime ale abuzului

Singuratatea la varsta a treia face ca varstnicii sa devina foarte usor victime ale abuzului, fiind considerate tinte usoare si avand in vedere evolutia acestui fenomen al abuzului si violentei asupra persoanelor varstnice.

Acest fenomen al violentei se poate produce in familie, abuzatorii fiind rudele batranului, in afara familei (agresiunile stradale sau la domiciliu facute de persoane straine), si in institutiile de ingrijire pe termen lung.

Exista mai multi factori care contribuie la vulnerabilitatea varstnicilor, si anume: felul in care locuiesc, sanatatea lor, nevoile economice, izolarea si atitudinea societatii fata de ei.

Fragilitatea fizica, intelectuala si psihica consta in diminuarea concomitenta a greutatii, a masei musculare, a supletii articulare, a acuitatilor senzoriale vizuala si auditiva si acestea duc la reactii intarziate, neputinta de a fugi, imposibilitatea de a riposta. Tulburarile de memorie sau pierderea vigilentei pot duce la uitarea prevderilor de securitate, la imposibilitatea de a adopta o atitudine corespunzatoare intr-o situatie exceptionala.

De asemenea, stresul este din ce in ce mai greu compensat odata cu inaintarea in varsta, ducand la o anxietate si la o frica greu de stapanit. Agresarea duce in cazul omului batran la cresterea sentimentului de fragilitate. Nu trebuie uitat faptul ca anumite tulburari intelectuale pot sa duca la false declaratii si, deseori, chiar la acuzatii nedrepte.

Izolarea este un alt factor care ii face pe varstnici vulnerabili si este de mentionat faptul ca populatia varstnica este formata mai mult din femei, cel mai adesea vaduve cu varsta peste 80 de ani, copiii lor locuind separat de ele.

In mediul rural, izolarea persoanei se combina cu aceea a casei, iar coabitarea poate favoriza o atmosfera familiala conflictuala.

In ceea ce priveste conditiile conomice, acestea ii expun atat pe pensionarii obisnuiti, care isi incaseaza pensia de la banca sau CEC si sunt panditi de potentialii agresori, cat si pe pensionarii avuti care pot fi victimile unor escroci sau chiar ai familiei care ii viziteaza la data primirii banilor de pensie.

Reactiile de agresivitate pot cuprinde o multitudine de forme: de la violenta fizica, la neglijarea necesitatilor materiale si spirituale, la administrarea unor calmante sau alcool pentru a fi mai usor de manipulat.

J.Kosberg situeaza violenta fizica drept paroxism al abuzului in cazul varstnicului. Celelalte tipuri de abuzuri in viziunea acestui autor sunt: neglijenta, in formele neglijentei involuntare in care situatie persoana este lasata singura, izolata, uitata, fara ca cei raspunzatori sa fie constienti de acest abandon si a neglijentei active prin privarea de elementele esentiale ale vietii – alimentatie, ingrijire, igiena; abuzurile emotionale, verbale sau psihologice; deturnarea bunurilor materiale; violarea drepturilor persoanelor varstnice.

Astfel, se poate vorbi de mai multe forme de violenta:

Violenta sau abuz fizic care consta in loviri, palmuiri, folosirea unor restrictii fizice in ce priveste hrana si asistenta medicala avand drept consecinte vanatai, contuzii, zgarieturi, intepaturi, fracturi, dureri in diverse zone, maladii venerice etc.;

Violenta sau abuz psihic care antreneaza depresia, confuziile, insomnia, frica permanenta, provocate prin amenintari, insulte, tensiune, lipsirea de securitate si afectiune, lipsa vizitelor familiei si ale prietenilor, interdictia de a iesi, de a merge la slujba religioasa sau de a-si cumpara lucruri necesare, inchiderea fortata;

Violenta sau abuz sexual se refera la activitatea sexuala nedorita;

Violenta sau abuz medical consta in privarea de medicamente si de asistenta medicala sau, dimpotriva, cresterea utilizarii neurolepticelor si somniferelor care provoaca confuzia, dezorientarea, tulburarile de memorie, agitatia, somnolenta, pasivitatea;

Violenta financiara sau exploatarea consta in furtul, deposedarea de bani sau alte bunuri, retinerea pensiei, mostenire anticipata etc.;

Violarea drepturilor cetatenesti;

Neglijenta: - activa implica izolarea deliberata a varstnicilor, refuzul de a le mai da medicamente, alimente sau internarea lor fortata in case de batrani;

- pasiva consta in ignorarea varstnicului de catre copii, neacordarea ajutorului material si afectiv atunci cand este necesar.

Violenta cu autori di afara familiei este in crestere, cazandu-i victime batranii traind singuri ca si cuplurile foarte in varsta, lipsiti de aparare. Scopul este frecvent de natura materiala – jefuire de bunuri. Conditia favorizanta este considerata a fi aceea ca batranii isi pastreaza banii agonisiti, adesea rezervati pentru inmormantare, in casa. In aceste cazuri de criminalitate cu talharie nu rareori victimele sunt torturate pentru a spune unde sunt banii si apoi ucise pentru a nu depune marturie.

Bogatia alaturata batranetii mareste riscurile expunerii la pericole mai mult decat simpla batranete. A fi batran, bogat si singur si, in plus, cu un handicap fizic, cu o usoara scleroza, inseamna a fi o adevarata tinta.

Ca forma de violenta este si abuzul sexual caruia ii cad victime, nu rareori, femeile care conlocuiesc singure. Violul poate fi asociat in aceste cazuri cu jefuirea sau chiar cu suprimarea vietii.

Pe langa tipurile de violenta amintite mai exista si alte forme cum ar fi violenta sociala si violenta terapeutica. Violenta sociala consta in ignorarea ca persoana, privarea de orice rol social sub pretextu varstei inaintate, unul din exemplele curente din institutii fiind totala lipsa de respect pentru intimitate in timpul toaletei. Violenta terapeutica se exprima prin privarea de ingrijiri, refuzul de a da medicamente, ignorarea durerii.

Un aspect care se poate inscrie in acelasi perimetru al ignorarii drepturilor batranului, al excluderii sociale si discriminarii, este insuficienta abordare a violentei contra batranilor, comparativ cu celelalte aspecte ale violentei in lumea contemporana, o slaba mediatizare in contrast cu amploarea fenomenului, ceea ce impiedica formarea unei opinii reale despre fenomen, formarea de atitudini si comportamente care sa previna, sa limiteze si sa condamne acest tip de violenta acolo unde se manifesta.

Cercetarile cu privire la agresiunile asupra batranilor au aratat urmatoarele:

Femeile sunt infinit mai expuse decat barbatii, ele sunt singure, deci considerate mult mai lipsite de apaarare.

Repercursiunile psihice iau cateodata o amploare foarte mare in raport cu natura agresiunii, putand duce la depresie sau dementa.

Marea majoritate a varstnicilor agresati se refugiaza in tacere si intr-o atitudine fatalista in fata imposibilitatii societatii de a rezolva aceste probleme de delincventa.

O relatie familiala sau de prietenie de buna calitate permite in general depasirea crizei, in timp ce izolarea si singuratatea nu fac decat sa o intareasca.

In ceea ce priveste persoanele varstnice supuse abuzurilor, cercetarile au aratat ca au varsta in jur de 70 de ani si sunt de cele mai multe ori femei. Mai mult de jumatate  dintre victime sunt in situatia de vaduvie, persoane traind izolate (53-55%).

Cu toate ca este de preferat ca batranul sa traiasca cu copiii si nepotii, in unele cazuri este bine sa se evite acest lucru, intrucat exista familii in care batranii sunt abuzati de catre proprii copii. De asemenea, violenta este intalnita si in institutii, care sunt privite de batrani ca loc de refugiu, insa ajunsi acolo isi doresc sa fi trait in continuare in casa lor, in singuratate.

Privind prevenirea abuzurilor si violentei in institutiile de ingrijire, prima masura trebuie sa fie selectia si formarea corespunzataoare a persoanlului de ingrijire, monitorizarea si imbunatatirea comunicarii in cadrul echipei de ingrijire, intre membrii acesteia si pacienti.

Prin urmare, este de preferat ca persoanele de varsta a treia sa aiba pe cineva aproape, in propria locuinta, pentru a evita multe alte probleme. Chiar daca singuratatea nu este principala cauza a problemelor mentionate, ea este un factor favorizant si, de aceea, ar fi mai usor sa prevenim singuratatea decat sa rezolvam probleme mai mari.

MALANCA MIHAELA

BIBLIOGRAFIE

Bogdan C., 1992, Elemente de geriatrie practica, Editura Medicala, Bucuresti.

Chirita Roxana, 2002, Depresie si suicid-dimensiuni biologice si axiologice, Editura Fundatia „Andrei Saguna”, Constanta.

Elliot Elisabeth, 2006, Cararea singuratatii, Editura Scriptum, Oradea.

Gal Denizia, Asistenta sociala a persoanelor varstnice. Aspecte metodologice, Editura Todesco, Cluj-Napoca, 2003.

Gusic V., 1984, Biologia varstelor, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.

Iacob Luminita-Mihaela, 2001, Varsta a treia. Cunoastere si interventie., Editura Proiectul Tempus, Iasi.

Marina L., 2003, Ramanerea in societate, monografii ale imbatranirii, Editura Emia, Deva.

Mandrila Carmen Gabriela, 2005, Abuzul  asupra batranilor, in Analele Stiintifice ale Universitatii Al. I. Cuza din Iasi. Teologi, Tom X, Editura Universitatii „Al. I. Cuza”, Iasi.

Idem, Procesul de imbatranire din perspectiva asistentei sociale, Editura Tehnopress, Iasi.

Idem, 2006, Metode si tehnici utilizate in asistenta sociala a batranilor, Editura Tehnopress, Iasi.

Mircea T., Stadiile dezvoltarii umane, Editura Mirton, Timisoara, 2001

Pascanu V., Varsta a treia sau ultimul examen, Editura Moldova, Iasi.

Mitrofan N., Zdrenghea V., Butoi T., Psihologie judiciara, Casa de Editura si Presa „Sansa”- S.R.L., Bucuresti, 1992.

Scripcaru C., Suicidul Editura Sedcom Libris Iasi, 2006.

Schiopu Ursula, 1997, Psihologia varstelor: ciclurile vietii, editia a treia, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

Zastrow C., Introduction to social welfare, editia a patra, Wadswoth Publishing Company, Belmont, California, 1990.