Terapia psihomotricitatii

Terapia psihomotricitatii

Psihomotricitatea este considerata ca o functie complexa, o aptitudine care integreaza atat aspecte ale activitatii motorii, cat si manifestari ale functiilor perceptive. Structura motorie umana este in interconexiune cu toate structurile psihismului, inclusiv cu cea intelectuala.

Conduitele psihomotorii ale fiecarui individ evolueaza in functie de inzestrarea sa aptitudinala, de gradul de dezvoltare fizica si itnelectuala si de influentele educative carora a fost supus pe tot parcursul copilariei.

Educarea psihomotricitatii detine un loc important in terapia educationala, avand in vedere ca deficienta mintala si deficientele senzoriale pot fi asociate, in general, cu debilitatea motrica.  In general, copiii cu dizabilitati intelectuale sunt lipsiti de echipamentul psihologic al primei copilarii, ceea ce impune ca printr-o educatie sistematica sa se reia si sa se completeze achizitiile privitoare la mecanismele motorii si ale psihomotricitatii care constituie baza pentru toate mecanismele mentale, pregatind formele de activitate intelectuala superioara (Musu, I., Taflan, A., p.226, 1999).

Ca functie complexa ce determina reglarea comportamentului uman, psihomotricitatea include participarea diferitelor procese si functii psihice care asigura atat receptia informatiilor cat si executia adecvata a raspunsurilor.

Preocuparile specialistii din sfera psihomotricitatii sunt reprezentate de: organizarea si conducerea motorie generala; organizarea conduitelor si a structurilor perceptiv-motrice.

Organizarea si conducerea motorie generala cuprinde:

capacitatea de executie a gesturilor fundamentale:

r      gestul rectiliniu;

r      gestul rotativ;

r      gestul scripturo-plastic;

r      gestul polimorf;

r      gestul de oscilatie.

- capacitati fizice:

r      forta;

r      apasarea;

r      efortul;

r      viteza;

r      amplitudinea;

r      agilitatea;

r      precizia statica si dinamica;

r      dibacia;

r      coordonarea;

r      capacitatea de manipulare;

r      capacitatea de comunicare gestuala.

Organizarea conduitelor si a structurilor perceptiv motrice include:

r      lateralitatea;

r      schema corporala;

r      structura perceptiv-motrica de forma;

r      structura perceptiv-motrica spatiala;

r      structura perceptiv-motrica temporala.

Educarea psihomotricitatii ajuta la ameliorarea personalitatii deficientului mintal. Pentru deficientii mintali cu debilitate medie educatia psihomotrica, integrata in porcesul educational general, constituie un mijloc de valorizare personala, ameliorand comportamentul si activitatea de invatare. Educarea psihomotricitatii pentru debilitatea mintala lejera este o conditie esentiala a insertiei scolare si profesionale (Musu, I, Taflan, A. coord., p.227).