Principii generale de organizare
administrativa
1.1. Centralizarea
administrativa
Centralizarea
administrativa
plaseaza in mainile puterii centrale conducerea tuturor problemelor
administrative. Intr-un regim in care se aplica acest sistem de organizare
administrativa, unitatile administrativ-teritoriale nu au
personalitate juridica si raman in stricta
dependenta fata de puterea centrala,
marginindu-se sa-i execute instructiunile. Sistemului centralizarii
ii este specific controlul ierarhic, exercitat asupra activitatilor
inferiorilor. Controlul ierarhic: a) da dreptul superiorului ierarhic de a
anula, abroga, revoca, si chiar uneori de a modifica actele inferiorului;
b) poate fi exercitat oricand, fie din oficiu, fie la cerere (“recurs ierarhic”);
c) nu trebuie prevazut expres de lege, ci decurge din organizarea
centralizata; d) priveste intreaga activitate a inferiorului – acte,
fapte, operatiuni materiale; e) vizeaza atat legalitatea cat si
oportunitatea actelor administrative. Exemplu de centralizare: subordonarea
unor institutii centrale fata de un minister (Agentia
Nationala a Functionarilor Publici este subordonata
Ministerului Administratiei Publice si Internelor).
1.2. Deconcentrarea
administrativa
Deconcentrarea
administrativa
este o varianta a centralizarii, caracterizata prin faptul
ca reprezentantii locali ai puterii centrale capata unele
drepturi de decizie proprii; in realitate, tot statul decide, insa nu de
la nivelul autoritatii centrale, ci direct in unitatile
administrativ-teritoriale. Organele centrale exercita controlul ierarhic
asupra celor teritoriale. In Romania sunt deconcentrate serviciile exterioare
ale ministerelor in teritoriu: Directii generale, inspectorate,
agentii, etc.
1.3. Descentralizarea
administrativa
Descentralizarea
administrativa teritoriala implica dreptul unei colectivitati
locale, inglobata intr-o colectivitate mai vasta, care are dreptul de
a se administra prin propriile mijloace. Descentralizarea poate fi si pe
servicii, prin scoaterea unui serviciu public din competenta organelor
centrale si organizarea lui autonoma, atribuirea de organe proprii
si a unui patrimoniu distinct de autoritatea din care a fost desprins.
Organele descentralizate se bucura de autonomie in gestionarea
afacerilor locale, insa nu sunt independente. Asupra lor se
exercita un control statal, numit tutela administrativa.
Tutela administrativa se exercita, spre deosebire de controlul
ierarhic, doar in cazurile prevazute expres de lege, numai de organele
indicate expres de lege, si priveste doar legalitatea actelor
administrative, nu si oportunitatea acestora. In Romania, tutela
administrativa este jurisdictionalizata, adica este
redusa doar la dreptul organului de control (prefectul) de a sesiza
instanta de contencios administrativ.
