InvestiȚii administrate

INVESTIȚII ADMINISTRATE

Una din principalele modalitați de economisire și investire intalnita in cadrul piețelor financiare dezvoltate este reprezentata de organismele de plasament colectiv (OPC). Procesul de economisire – investire derulat prin OPC este utilizat atat de persoanele fizice, cat și de persoanele juridice.

Apariția și dezvoltarea acestui sector a fost determinata de o serie de premize:

- managementul eficient al resurselor financiare disponibile la nivelul persoanelor fizice și juridice

- administrarea profesionista a resurselor disponibile

- accesul pe piețe financiare greu accesibile investitorilor individuali

- preluarea efortului de analiza și urmarire a piețelor

- facilitați fiscale etc.

Dezvoltarea piețelor bursiere este influențata pozitiv de activitatea derulata de OPC deoarece:

- activitatea derulata de OPC determina creșterea lichiditații pieței și apariția unor noi instrumente financiare

- investitorii de talie mare considera OPC ca modalitate investiționala atractiva pe termen lung

- OPC pot atrage și menține in mod eficient resursele financiare disponibile ale persoanelor fizice și juridice care aleg aceasta modalitate de investire

- activitatea derulata de OPC implica un rulaj ridicat la nivelul pieței bursiere

Investițiile administrate reprezinta un proces prin care are loc atragerea de resurse disponibile și plasarea lor cu scopul fructificarii. Acest proces se realizeaza prin intermediul unor produse specifice și are la baza o politica investiționala, cu grad diferit de risc in funcție de tipul fondului de investiții creat.

Funcționarea unui fond presupune existența urmatoarelor entitați:

- societate de administrare ia deciziile și efectueaza investițiile (pentru activitatea lui, administratorul este remunerat cu un comision de administrare)

- depozitar este o instituție de credit ale carei principale obligații sunt pastrarea in siguranța a tuturor activelor fondului și calcularea in mod independent a valorii titlului de participare (VUAN – valoarea unitara a activului net)

- distribuitor (instituții de credit, SSIF-uri, consultanți financiari, firme de asigurari) mijlocește relația cu investitorii (le pune la dispoziție prospectele, rapoartele periodice, ii informeaza despre caracteristicile produselor etc.) fiind implicat in vanzarea titlurilor de participare

OPC se impart in doua mari categorii astfel:

- fonduri deschise de investiții, denumite in limbajul internațional “open end funds” sau “UCITS” (Undertakings for Collective Investment in Transferable Securities) armonizate conform Directivei Europene 85/611/CEE

- fonduri inchise de investiții sau “closed end funds” (NonUCITS) – organsime nearmonizate din punct de vedere al legislației

Sectorul fondurilor de investiții din Romania cuprinde in prezent ambele categorii de fonduri. Conform clasificarii utilizata de autoritatea de reglementare, OPC pot fi:

- OPCVM organisme de plasament colectiv in valori mobiliare (se includ fondurile deschise de investiții – fara personalitate juridica și societațile de investiții – cu personalitate juridica)

- AOPC   alte organsime de plasament colectiv (se includ fondurile inchise de investiții și societațile de investiții de tip inchis).

Atat fondurile deschise de investiții, cat și societațile de investiții emit și rascumpara continuu titluri de participare, insa societațile de investiții (asimilate societaților pe acțiuni) inregistreaza modificarea capitalului lor social (ca urmare a emisiunii și rascumpararii de titluri) la anumite intervale stabilite potrivit reglementarilor fiecarei piețe.

Intre fondurile deschise de investiții (fonduri mutuale) și cele inchise diferența principala consta in modul in care este organizata emisiunea unitaților de fond: fondurile deschise au o emisiune permanenta de unitați de fond (pe toata durata existenței fondului) spre deosebire de cele inchise care nu au emisiune continua și se adreseaza unui numar limitat de investitori. Dupa cum spune chiar denumirea de “fonduri deschise”, la aceste fonduri pot sa adere (sa subscrie) permanent investitorii, atat cei noi, cat și cei cu vechime in fond, concomitent cu faptul ca unii investitori se retrag complet sau iși rascumpara o parte din numarul de unitați de fond deținute.

In funcție de caracteristicile fiecarei piețe financiare, legislația naționala prevede și posibilitatea funcționarii altor organisme de plasament colectiv nearmonizate care se pot constitui prin oferta publica sau apel privat sub forma fondurilor inchise de investiții sau a societaților de investiții de tip inchis.

Fondurile inchise de investiții sunt inființate pe baza de contract de societate civila și au obligația de a rascumpara titlurile de participare la intervale de timp prestabilite sau la anumite date, conform documentului de constituire. Spre deosebire de acestea, societațile de investiții de tip inchis sunt inființate sub forma societaților pe acțiuni, emit un numar limitat de acțiuni și sunt tranzacționate pe o piața.

Fondul deschis de investiții este un instrument de investiție colectiv in care un numar mare de investitori individuali dețin cate o parte relativ mica și limitata prin lege și care investește in diverse instrumente ale piețelor financiar-bancare și de capital urmarind realizarea obiectivului financiar al fondului (creșterea agresiva a valorii unitații de fond, asigurarea unor venituri regulate și cu risc mic pentru investitori etc.).

El se adreseaza tuturor tipurilor de investitori, inclusiv celor fara experiența pe piețele financiare.

Efectuarea unei investiții la un fond deschis se realizeaza prin cumpararea de unitați de fond. Acestea sunt echivalentul acțiunilor la societate pe acțiuni. Insa, spre deosebire de acțiuni (care sunt emise intr-un numar fix), unitațile de fond se emit in mod continuu și pot fi rascumparate oricand. Participarea la un fond deschis de investiții este atestata printr-un certificat ce confirma deținerea de unitați de fond.

Valoarea unitații de fond se determina zilnic fiind calculata ca raport intre valoarea neta a activelor fondului și numarul de unitați de fond emise. Persoanele care investesc la fondurile deschise obțin un caștig atunci cand valoarea investițiilor efectuate de fond se majoreaza. Acest lucru se intampla in situația in care fondul incaseaza dividende sau dobanzi pentru plasamentele efectuate și cand valoarea titlurilor achiziționate crește. Pe de alta parte, este posibil ca portofoliul sa inregistreze scaderi, astfel ca investitorii pot pierde banii investiți.

Emisiunea și rascumpararea unitaților de fond se realizeaza pe baza valorii unitare a activului net (VUAN) determinata astfel:

VAN     = valoare activ net

Nt        = numar titluri de participare aflate in circulație

VAN = VAT – Vo

VAT     = valoare activ total

Vo        = valoare obligații

Activul net reprezinta suma valorii de piața a tuturor instrumentelor din portofoliu.

Obligațiile sunt reprezentate de cheltuielile OPC: comisioane datorate societații de administrare, depozitarului și intermediarilor, comisioane de rulaj și alte servicii bancare, cheltuieli cu dobanzi (in cazul contractarii unui imprumut), cheltuieli cu tarifele datorate organismului de supraveghere și reglementare, cheltuieli de emisiune cu documentele OPC, cheltuieli cu auditul financiar etc.

Cumpararea de titluri de participare se realizeaza la:

Lucrare: Uniunea Europeana: putere mondiala sau “gigant provincial”? Referat: Constructia antiterorista a uniunii europene

preț de cumparare  = VUAN + comision de cumparare

Rascumpararea de titluri de participare se realizeaza la:

preț de rascumparare       = VUAN – comision de rascumparare

In prospectul de emisiune este prevazut nivelul acestor comisioane. De regula, comisionul de cumparare depinde de marimea sumei investite, iar cel de rascumparare scade pe masura ce durata de pastrare a titlurilor de participare crește.

Printre avantajele investirii intr-un fond deschis se remarca:

- diversificare larga a portofoliului de investiții resursele financiare atrase de fond permit o larga diversificare a instrumentelor investiționale reducand astfel (dar nu eliminand) riscurile aferente unor anumite categorii de investiții (acțiuni, depozite bancare etc.), ceea ce se poate demonstra cel mai bine cu zicala 'sa nu iți pui toate ouale in același coș'. Fondurile fac plasamente in diverse titluri, iar fiecare investitor al fondului deține un procent din toate aceste plasamente, in funcție de numarul de unitați de fond deținute.

- lichiditate ridicata a investiției individuale investitorii individuali iși pot lichida oricand, parțial sau total, investiția transformand-o in bani la valoarea curenta a titlurilor, spre deosebire de alte instrumente care pot fi vandute mai greu sau cu un cost mai mare.

- administrarea profesionista a portofoliului societatea de administrare a unui fond cuprinde investitori profesioniști sprijiniți de analiști financiari care studiaza și monitorizeaza piețele financiare și companiile in mod individual și pe ramuri. Administrarea profesionala a investițiilor este in general accesibila persoanelor ce dispun de fonduri importante, dar fondul deschis de investiții presteaza aceste servicii oricarui investitor, la un cost rezonabil. In plus, modul in care acești specialiști sunt platiți este corelat cu performanța obținuta, ceea ce ii stimuleaza sa realizeze randamente cat mai ridicate, in condițiile reducerii riscului investiției. Pe masura ce condițiile pieței se modifica, la nivel de administrare a fondului se iau decizii de restructurare a portofoliului de investiții, astfel incat obiectivele financiare sa fie atinse.

- transparența fiecare investitor are la dispoziție prospectul fondului care cuprinde toate documentele dupa care funcționeaza fondul. De asemenea, fondurile sunt obligate sa aduca la cunoștința investitorilor trimestrial rapoarte privind activitatea lor, iar paginile web ale fondurilor precum și unele publicații, asigura zilnic informații.

- mutualitatea investitorii, indiferent de marimea investiției realizata in cadrul fondului, se bucura de drepturi și obligații egale. Faptul ca fondul investește sume mai mari decat micii investitori conduce la obținerea de condiții de investire mai bune (comisioanele platite de administatorii fondurilor la banci sau pentru tranzacțiile efectuate pe bursa sunt sensibil mai mici decat cele platite de o persoana fizica).

Prin aceste caracteristici, fondurile deschise de investiții sunt instrumente potrivite atat unei strategii de investiție pe termen mediu și lung (in special fondurile care investesc in acțiuni), cat și investitorilor pe termen scurt (fondurile ce investesc in instrumente bancare, obligațiuni de stat și efecte comerciale).

Investirea in fonduri deschise presupune insa și o serie de riscuri, printre care:

- investițiile nu sunt garantate de stat fondurile deschise nu participa la fondul de garantare a depozitelor bancare. Investiția in fondurile deschise este deci mai riscanta din acest punct de vedere decat un depozit bancar al unei persoane fizice cu o valoare in limitele garantate.

- risc de administrare exista riscul ca investind intr-un fond deschis randamentul obținut sa nu fie cel scontat și chiar sa se piarda suma investita inițial, parțial sau total. Acest risc se poate elimina prin compararea evoluției mai multor fonduri și, eventual, penalizarea administratorului mai slab prin retragerea din fondul respectiv. Sau se poate alege un 'coș' de fonduri, caz in care daca unul obține performanțe mai slabe, performanțele bune obținute de celelalte fonduri vor compensa și se va obține in ansamblu un rezultat bun.

- risc de piața prin realizarea unui portofoliu de investiții, fondurile deschise reduc dar nu elimina riscul determinat de fluctuația valorii instrumentelor financiare in care s-a investit

- riscul legislativ este reprezentat de posibila apariție a unor constrangeri legale care sa duca la scaderea valorii unitaților de fond sau la suspendarea rascumpararii lor de catre fond

- cheltuieli suplimentare pentru investitor

Modalitatea practica de investire intr-un fond deschis este cumpararea unitaților de fond. Fiecare unitate de fond asigura proprietatea asupra unei parți a portofoliului de investiții al fondului respectiv, parte care variaza zilnic și este egala cu valoarea activului net al fondului intr-o anumita zi raportata la numarul de unitați de fond aflate la investitori in acea zi și se numește ”valoarea la zi a unitații de fond”. Valoarea unitaților de fond se calculeaza zilnic de catre fondurile deschise și se publica in ziare și pe site-uri specializate, in acest fel fiind ușor de urmarit evoluția valorii investiției.

Pentru alegerea unui fond deschis și pentru efectuarea investiției inițiale se pune la dispoziția potențialului investitor, in mod gratuit, un prospect al fondului care descrie obiectivele fondului, metodele de investiție, gradul de risc acceptat de fond, costurile investiției, modalitatea de cumparare/rascumparare a unitaților de fond etc.

Caștigurile investitorului intr-un fond deschis de investiții provin in general din diferența de preț obținuta la vanzarea unitaților de fond fața de suma platita la cumparare. Fondul deschis, prin intermediul agenților sai autorizați, este obligat sa rascumpere oricand unitațile de fond la valoarea la zi a acestora. Fondul poate impune plata unor comisioane la cumpararea și/sau la vanzarea unitații de fond, comisionul la vanzare putand varia in funcție de perioada de pastrare a unitații de fond.

Fondul deschis ales trebuie sa se potriveasca strategiei și obiectivelor personale de investiție și sa iși gaseasca locul in portofoliul de investiții personale. Alegerea se face in urma analizarii prospectelor mai multor fonduri care par sa potriveasca intereselor urmarite de investitori. Este indicata urmarirea evoluției fondurilor comparate pe parcursul catorva luni, avand in vedere o serie de criterii precum:

- performanța (randamentul fondului) este cel mai important factor, trebuie sa fie cat mai stabila și se compara cu cea a fondurilor de același tip. Deși exista o corelație puternica intre trecut și viitor, totuși performanțele trecute nu determina in mod direct performanțele viitoare.

- strategia investițiilor fondului important este daca fondul are o strategie de investiție compatibila cu a investitorului (sau opusa pentru diversificarea portofoliului personal de investiții) și daca aceasta strategie este pastrata cu consecvența in decursul anilor: se pastreaza cota de acțiuni listate pe o piața organizata? pastreaza proporția numerar – acțiuni - efecte comerciale? se inscriu intre limitele prevazute de organismele de reglementare? etc.

- corelația randament-risc fondurile deschise sunt obligate sa iși calculeze un coeficient de risc de la 0 (risc minim) la 6 (risc maxim). In mod normal un fond cu grad de risc mare ar trebui sa aiba randamente mai mari pe termen lung.

- administratorii fondului de obicei administratorul care conduce un fond de mai multa vreme ii imprima strategia sa proprie de investiție. Daca administratorul este mai de curand in fond ar fi indicat de cunoscut strategia fondului unde a lucrat anterior. Stilul managerilor de fond poate fi agresiv (atunci cand administratorii risca pierderea unei parți din activele gestionate pentru a obține profituri și deci rentabilitați mai mari pentru investitori), conservator (atunci cand administratorii iși asuma puține riscuri investiționale in ceea ce privește sumele investite), contrar (atunci cand administratorii cumpara titluri in momente in care alți administratori și investitorii in general nu le considera favorabile pentru deținerea respectivelor titluri).

- serviciile auxiliare oferite de fond in afara de performanța pura, unele fonduri ofera informari periodice, rapoarte anuale, posibilitatea de a afla la telefon valoarea la zi a unitații de fond etc. Astfel, fondul apare mai apropiat de investitorii sai și ofera un sentiment de siguranța.

- considerente de costuri și accesibilitate fondurile deschise percep diferite comisione la vanzarea și rascumpararea unitaților de fond. Aceste comisioane sunt importante in special pentru investitorii pe termen scurt. De asemenea, valoarea unitații de fond poate fi o bariera de intrare in cazul in care este prea mare. De aceea, fondurile care au unitațile cele mai scumpe pot imparți (splita) unitatea de fond in mai multe unitați cu valori corespunzator reduse pentru a permite accesul unor noi mici investitori.

Performanța obținuta de un fond deschis de investiții este data de randamentul total pe care fondul il obține intr-o anumita perioada de timp, randamentul fiind exprimat de creșterea unitații de fond in perioada respectiva. Activitatea desfașurata de fond implica o serie de cheltuieli (cheltuieli directe pentru tranzacțiile efectuate, taxe și comisioane diverse) și obținerea unor venituri (dobanzi la depozite bancare, obligațiuni, certificate de depozit, discounturi la efecte de comerț, dividende la acțiuni, caștiguri de capital etc.).

Rentabilitatea este indicatorul cel mai raspandit pentru a compara fondurile de investiții. Aceasta exprima in procente cu cat s-a majorat (sau s-a diminuat) valoarea unitații de fond. Trebuie avut insa in vedere ca acest indicator reflecta performanța din trecut a fondurilor. Aceasta informație este relevanta, insa nu reprezinta o garanție ca aceeași rentabilitate va fi obținuta și pe viitor.

Un alt aspect important de urmarit este nivelul costurilor suportat de fond. Societatea care administreaza fondul incaseaza comisioane din veniturile fondurile, ceea ce insemna ca daca ele sunt mari, performanța fondului se diminueaza. Pentru a compara costurile de funcționare ale fondurilor se folosește rata anuala a cheltuielilor determinata ca raport intre cheltuielile suportate de fond și activul sau net. Cu cat acest procent este mai mare, cu atat performanța fondului este mai scazuta.

Pentru a satisface obiectivele diverse ale investitorilor, administratorii de fonduri de investiții au creat trei mari tipuri de fonduri, care urmaresc atingerea acestora prin politici de plasament diferite.

OPC – urile pot fi clasificate avand in vedere o multitudine de alte criterii, precum zona geografica in care realizeaza investițiile, gradul de risc al portofoliului, valuta in care funcționeaza, marimea societaților in care investesc și multe altele, insa ca orientare de baza orice fond se va incadra in una din cele trei categorii descrise anterior. In general, fondurile se impart in 3 mari categorii : fonduri monetare, fonduri de obligațiuni și fonduri de acțiuni. Pe langa acestea, mai exista și fondurile mixte (diversificate, balansate) care imbina avantajele tipurilor principale in diverse combinații.

Fondurile monetare investesc preponderent in instrumente ale pieței monetare, in principal depozite bancare și titluri de stat. Dintre toate fondurile acestea prezinta cel mai ridicat grad de siguranța datorita investițiilor cu grad redus de risc pe care le efectueaza. Ele sunt recomandate atunci cand investitorii iși stabilesc obiective financiare pe termen scurt, de regula 1 an, urmaresc sa iși mențina valoarea investiței și in același timp sa obțina un venit. Riscul mic pe care și-l asuma aceste fonduri inseamna automat ca și caștigurile sunt departe de a fi senzaționale.

Pe piețele financiare dezvoltate, obiectivul celor mai multe fonduri de investiții este de a asigura un randament cel puțin egal cu rata inflației. Astfel, rolul fondurilor monetare este mai mult de a menține puterea de cumparare a banilor și nu de a produce randamente superioare. Deși au un risc scazut, trebuie știut faptul ca fondurile monetare nu garanteaza restituirea sumei depuse așa cum se intampla cu depozitele bancare.

Fondurile de obligațiuni investesc cu precadere in obligațiuni. Unitațile de fond emise de aceste  fonduri au o valoare mult mai stabila de la o zi la alta (comparativ cu cele ale fondurilor care investesc cu precadere in acțiuni) și ofera investitorilor caștiguri regulate. Fondurile de obligațiuni nu sunt insa lipsite de riscuri. Unul dintre ele este riscul de dobanda. Daca obligațiunea este emisa in condițiile unei dobanzi fixe, atunci valoarea sa va scadea cand ratele dobanzilor pe piața monetara cresc. Invers, cand dobanzile pieței scad, aceste obligațiuni iși majoreaza valoarea.

In schimb, daca obligațiunea platește o dobanda variabila, atunci valoarea sa va evolua in același sens cu dobanzile pieței. De regula, cu cat durata de rambursare este mai indelungata, cu atat valoarea de piața depinde intr-o masura mai mare de evoluția dobanzilor.

Un alt risc aferent obligațiunilor este cel de credit. Acesta reflecta posibilitatea ca la scadența, emitentul sa se afle in incapacitate de plata și sa nu poata rascumpara obligațiunea sau sa nu plateasca dobanda datorata. In aceste condiții, valoarea de piața a unitații de fond scade, iar investitorii pierd bani.

Fondurile de acțiuni investesc preponderent in acțiuni listate la bursa, emise de diverse companii. Daca firma este profitabila, investitorii ciștiga prin faptul ca valoarea acțiunii crește și/sau compania distribuie dividende acționarilor. In schimb, daca societatea inregistreaza pierderi, investitorii iși pot pierde intreaga valoare investita.

Atunci cand o persoana cumpara unitați la un fond de investiții, aceasta devine automat acționar la societațile la care fondul a investit. Investițiile in acțiuni s-au dovedit in timp cea mai rapida modalitate de creștere a averii financiare. In același timp, cotațiile acțiunilor inregistreaza deseori scaderi considerabile. Astfel, la aceste fonduri, posibilitațile de caștig sunt cele mai mari, insa și riscul de pierdere este cel mai  insemnat.

Relația dintre randamentul așteptat și riscul asumat reprezinta schema de baza pe care funcționeaza fondurile de investiții. Un indicator util pentru a evalua riscul unui fond de acțiuni este ponderea investițiilor in acțiuni din totalul portofoliului. Cu cat procentul este mai mare, cu atat randamentul, dar și riscul crește. Potrivit experienței internaționale, fondurile pe acțiuni ofera investitorilor caștiguri mai mari decat celelalte tipuri de fonduri. In general, ele sunt recomandate persoanelor care doresc sa plaseze banii pe termen lung (peste 5 ani).

Indicele Fondurilor Mutuale (IFM), lansat in Romania in mod oficial pe data de 18 septembrie 1998,  iși propune evidențierea tendinței generale a evoluției pieței fondurilor deschise de investiții din Romania. Indicele a fost creat din necesitatea existenței unui instrument sintetic de masura a pieței fondurilor in ansamblul sau. Astfel, printr-o similitudine cu piețele organizate de tranzacționare a acțiunilor (pentru care exista instrumente de monitorizare a evoluției globale sub forma indicilor oficiali), IFM iși propune asumarea aceluiași rol pentru piața fondurilor de investiții.

IFM se calculeaza pe baza evoluției valorii unitare a activului net (VUAN) a tuturor fondurilor deschise de investiții. Indicele se calculeaza saptamanal (in ultima zi lucratoare a saptamanii) pe baza raportarilor fondurilor deschise cu privire la valorile activului net din data de calcul.  

Metoda de calcul aplicata indicelui este cea a unei medii ponderata cu valoarea activului net. Pentru fiecare fond de investiții inclus in coșul indicelui, valorile unitații de fond (VUAN) in data de calcul, sunt raportate la valorile inregistrate la data de referința.