Codul de etica si deontologie al politistului

Una din cele mai importante activitati prin care omul se integreaza in viata societatii este activitatea profesionala. Tocmai de aceea, insasi exercitarea oricarei profesii ridica o serie de cerinte morale, respectarea unor norme in afara carora nu este posibila activitatea utila in folosul societatii.

Normele morale pe care le impune exercitarea oricarei profesii poarta numele de norme deontice, iar stiinta care se ocupa cu studiul lor poarta denumirea de DEONTOLOGIE ( grecescul DEON, DEONTOS = ceea ce se cade, datorie; LOGOS = stiinta).

Deontologia politistului reprezinta ansamblul principiilor, normelor si obligatiilor etice specifice acestei profesii, desfasurate in sistemul Ministerului Administratiei si Internelor.

ETICA este denumirea data acelei stiinte sociale care se ocupa cu studiul legilor si normelor morale care guverneaza raporturile dintre oameni

Pe baza celor doua definitii se poate trage concluzia ca prin conduita etica si deontologia politieneasca se intelege, ansamblul de atitudini si actiuni cerute de normele morale si cele tehnico-profesionale, fara de care nu este posibila exercitarea acestei profesii la nivelul exigentelor impuse intr-un stat de drept, intr-o societate democratica.

I.            CADRUL JURIDIC SI PRINCIPIILE GENERALE CE GUVERNEAZA CONDUITA PROFESIONALA A POLITISTILOR

A.     CADRUL JURIDIC CE REGLEMENTEAZA CONDUITA POLITISTILOR.

In conditiile in care valorile fundamentale ale societatii au suportat mutatii revolutionare, elaborarea, pe baza unui set de valori cu valabilitate general - umana, a unui cadru normativ nou, apt sa duca aceste mutatii in interiorul individului si sa conduca la disciplinarea sa, era absolut necesara. Toate acestea au condus, in final, la elaborarea normelor etico-profesionale, cuprinse in ,,Codul deontologic al functionarului Ministerului de Interne” care a intrat in vigoare la 01 iulie 1995 fiind aprobat prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 475/ 1995.

Avand in vedere necesitatea existentei unui cadru legal care sa reglementeze activitatea functionarilor publici, a fost elaborata si aprobata Legea nr. 188/1999 – privind Statutul functionarilor publici, care in cursul anului 2004 a fost modificata si completata cu noi prevederi. Pe baza acestei legi a fost elaborat si pus in practica Codul de conduita al functionarilor publici , aprobat prin Legea nr.7/ 2004.

Analiza conditiilor social – istorice care au determinat aparitia argumentelor si institutiilor de ordine interna au determinat anumite relatii interumane cu importante semnificatii morale. Conform Legii nr.360/2002 – privind Statutul Politistului cu modificarile si completarile ulterioare si Legii nr. 360/2002 – privind Organizarea si Functionarea Politiei Romane, munca de politist trebuie inteleasa ca o activitate profesionala exercitata de oameni cu anumite calitati psihofiziologice, pe baza unei pregatiri sau calificari profesionale, care genereaza anumite cerinte, norme sau principii morale, care vizeaza relatiile dintre politisti, intre politisti si cetateni.

Exercitarea acestei profesii presupune, in acelasi timp si un anumit profil moral al politistului. In activitatea sa, conduita, trebuie sa evidentieze o serie de valori morale specifice, cum sunt: demnitatea si probitatea profesionala, pasiune fata de munca prestata, dorinta de perfectionare, loialitate si respect fata de institutia Politiei Romane.

Toate aceste cerinte fundamentale necesare unui functionar public si implicit unui politist cat si existenta cadrului juridic existent, prin Hotararea Guvernului Romaniei nr. 438/23.03.2004 a fost aprobat Codul de Etica si Deontologie al Politistului, care reglementeaza normele de conduita pe care politistul are obligatia sa le respecte in exercitarea atributiilor profesionale si pe care orice persoana este in drept sa le pretinda politistului in raporturile sale cu acesta.

„Declaratia privind politia” adoptata de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei in 1979 a marcat o prima tentativa de stabilire a normelor etice pentru politie . Ea a fost, in numeroase state membre, o sursa de inspiratie in cautarea raspunsurilor la chestiuni privind optiunile politice.

Pornind din 1989, Europa Centrala si Orientala a cunoscut miscari, care au determinat Consiliul Europei sa intensifice considerabil activitatile sale referitoare la politie. In cadrul programelor destinate sa sustina reformele juridice cat si reforma administratiei publice – incluzand si politia – un mare numar de activitati ( seminarii, sesiuni de informare si difuzare de expertize de natura juridica) au fost desfasurate in jurul temei „Etica politiei”. Adoptarea Codului European de Etica al Politiei reprezinta o etapa importanta in promovarea principiilor Consiliului Europei privind Politia in statele membre.

Codul de etica si deontologie al politistului are la baza principiile Codului European de Etica al Politiei realizand in acest sens o uniformizare a activitatii politiei conform cerintelor Uniunii Europene, la care Romania va adera in cursul anului 2007.

B. PRINCIPIILE GENERALE CARE GUVERNEAZA CONDUITA PROFESIONALA A POLITISTILOR.

1. LEGALITATEA

Acest lucru presupune obligativitatea politistilor de a respecta prevederile Constitutiei Romaniei si a legilor, atat in conduita ce o manifesta in activitatea de prevenire si descoperire a infractiunilor sau de indeplinire a altor atributii specifice, cat si in calitate de simpli cetateni. De aici necesitatea unor permanente preocupari pentru cunoasterea la zi a prevederilor actelor normative in vigoare.

Conceptul de suprematie a Constitutiei si a legilor implica existenta pozitiei dominante, superioare a acestora in raport cu orice alte reglementari referitoare la organizarea si functionarea statului, pozitie ce decurge din faptul ca cele doua elemente reprezinta exponentul cel mai autorizat al puterii suverane a poporului.

Pe aceasta baza, orice alt act normativ, inclusiv ordinul ca reglementare interna, se emite in aplicarea legii si nu pentru suplinirea ei, exceptand situatiile de abilitare stabilite prin legi speciale. Problema prezinta interes din punct de vedere practic, mai ales sub infatisarea modului de conduita a cadrelor Ministerului Administratiei si Internelor privind darea, transmiterea si executarea ordinelor.

Comandantul (seful) este raspunzator de ordinele date, de executarea acestora si consecintele lor. In cazul cand il insarcineaza pe unul din subordonati de a actiona in locul sau, responsabilitatea revine in intregime comandantului (sefului) si se extinde asupra actiunilor pe care subordonatul le indeplineste in mod regulamentar, in cadrul functiei sale si ordinelor primite.

Subordonatul este obligat sa execute ordinele primite, in afara de cazul in care ordinul dat este ilegal si de natura sa compromita grav un interes public. Daca subordonatul considera ca se afla in situatia unui astfel de ordin are indatorirea de a raporta obiectiile sale comandantului (sefului) care a dat ordinul respectiv, indicand in mod expres semnificatia ilegala ce o alatura ordinului litigios. Totodata, orice refuz de a executare a unui ordin care nu se justifica prin conditiile de mai sus angajeaza responsabilitatea celui care refuza.

Conform Codului European de Etica al Politiei adoptata de Comitetul ministrilor al Consiliului Europei „ Legislatia de organizare a politiei trebuie sa fie accesibila cetatenilor si suficient de clara si precisa, in caz contrar aceasta trebuie completata prin regulamente de asemenea accesibile cetatenilor si clare. Personalul politiei este suspus aceleiasi legislatii ca si cetatenii obisnuiti, singurele exceptii de la acest principiu nu pot fi justificate, decat in vederea asigurarii unei bune desfasurari a sarcinilor politiei, intr-o societate democratica.”

2. PRIORITATEA INTERESULUI PUBLIC IN FATA INTERESULUI PERSONAL .

Acest principiu presupune ca politistii in calitate de functionari publici cu statut special au indatorirea de a considera interesul public mai presus decat interesul personal, in exercitarea functiei publice.

Servirea comunitatii are la baza faptul ca scopul esential al serviciului public exercitat de cadrele de politie este acela de a servi publicul. De aici, principalele obligatii ce le revin nu sunt nici fata de ele insele, nici fata de diferitele institutii si organisme din societate, ci fata de intreaga comunitate, din care fac parte la randul lor.

In temeiul Codului de conduita al politistilor, adoptat de O.N.U., serviciul prestat comunitatii are in vedere includerea, in mod special, a acordarii de asistenta acelor membri ai comunitatii care, din motive de urgenta personala, economica, sociala sau de alta natura, au nevoie de sprijin imediat. Aici se inscrie, printre altele si obligatia tuturor cadrelor din Ministerul Administratiei si Internelor de a interveni pentru acordarea ajutorului in situatii publice de urgenta – incendii, inundatii, cutremure, epidemii, catastrofe etc.

Punand mai presus de interesele personale , interesul public, se evita astfel conflictele de interese , care pot sa se rasfranga asupra imaginii institutiei Politiei Romane.

Exemplu : Interdictia oricarui interes pecuniar care ar intra intr-un conflict de orice gen cu indeplinirea sarcinilor de serviciu; sa se manifeste grija in rezolvarea problemelor personale, in asa fel incat sa nu se beneficieze si nici sa nu para ca se beneficiaza de folosirea informatiilor capatate in calitate oficiala; sa nu se acorde in activitatea oficiala tratament preferential rudelor, prietenilor sau organizatiilor in care cadrele de politie au vreun interes financiar sau de alta natura, etc.

3. PROFESIONALISMUL.

Este un principiu conform caruia politistii au obligatia de a indeplini atributiile de serviciu cu responsabilitate, competenta, eficienta, corectitudine si constiinciozitate astfel incat sa se evite orice forme de abuz sau incalcari ale drepturilor cetatenilor.

Politistul este obligat sa raspunda la orice solicitare legitima privind exercitarea profesiei si sa evite comportamentul care ar prejudicia increderea populatiei in ceea ce priveste profesionalismul, seriozitatea, disponibilitatea si angajamentul sau in rezolvarea cererilor legitime ale acesteia. Totodata trebuie sa dovedeasca stapanire de sine, capacitate de comunicare, abilitati de gestionare a situatilor conflictuale, dezvoltandu-si permanent puterea de intelegere a problemelor sociale, culturale si educationale ale colectivitatii in care isi exercita profesia, precum si, dupa caz, capacitatile manageriale. Trebuie evitat comportamentul care ar putea prejudicia increderea populatiei in ceea ce priveste profesionalismul, seriozitatea, disponibilitatea si angajamentul sau in rezolvarea cererilor legitime ale cetatenilor.

Exemplu: In ziua de 16 decembrie 2003, judiciaristii argeseni au fost sesizati de comiterea unui omor de catre autori necunoscuti pe raza comunei Harsesti, judetul Arges, victima fiind un taximetrist decedat in urma multiplelor rani provocate de cu cutit.

Perseverenta si profesionalismul de care au dat dovada cei din echipa de cercetare la fata locului, echipa de instrumentare a cazului cat si implicare a agentilor de politie de la posturile de politie Cateasca, Poiana Lacului si Rociu, au dus la identificarea autorilor in cursul lunii ianuarie 2005, in persoana numitilor Marin Andrei, 32 ani, recidivist si B.S. de numai 17 ani, ambii fara ocupatie, care au ucis pentru suma derizorie de 400 mii lei , o geaca si un radiocasetofon auto.

4. IMPARTIALITATEA , NEDISCRIMINAREA SI EGALITATEA

In indeplinirea atributiilor profesionale politistul aplica tratamente egale tuturor cetatenilor, luand aceleasi masuri pentru situatii similare de incalcare a normelor protejate de lege, fara a fi influentat de considerente etnice, de nationalitate de rasa, religie, opinie politica sau de orice alta opinie varsta, sex, avere, origine nationala, sociala sau decurgand din orice alta situatie.

Evitarea oricaror forme de abuz in serviciu presupune mai multe imperative: in exercitarea atributiilor de serviciu, responsabililor cu aplicarea legii le este interzis cu desavarsire sa nu indeplineasca cu buna credinta un act ori sa il indeplineasca in mod defectuos si prin aceasta sa cauzeze o vatamare intereselor legale ale unei persoane; sa nu ingradeasca folosinta sau exercitiul drepturilor unui cetatean ; sa nu cauzeze o tulburare insemnata bunului mers al unei organizatii mentionate de lege, prin neindeplinirea unui act in exercitiul atributiilor de serviciu, ori indeplinirea defectuoasa, cu stiinta.

De asemenea, trebuie evitata orice purtare abuziva prin care sa se intrebuinteze expresii jignitoare fata de o persoana, cu ocazia exercitarii atributiilor de serviciu si nici sa nu creeze prin aceasta situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasa , religie, sex etc.;

Referat: Politica romaneasca de dezvoltare regionala in context european Proiect: Comunicare politica

Conform art. 14 /H.G. nr.438/2004 - privind Codul de etica si deontologie al politistului ,, politistul trebuie sa indeplineasca intr-o maniera echitabila misiunile ce ii revin, conform principiului nediscriminarii, respectand drepturile si libertatile fundamentale ale oricarei persoane.”

In activitatea de aplicare a legii politistul trebuie sa respecte principiul prezumtiei de nevinovatie asigurand fiecarei persoane care face obiectul cercetarilor deplina exercitare a drepturilor sale, in conditiile prevazute de lege, si sa tina seama de nevoile specifice ale unor categorii speciale, cum ar fi: copii, femeile, batranii, persoanele cu handicap, membrii minoritatilor, inclusiv cele etnice.

5. INTEGRITATEA MORALA.

Presupune adoptarea unui comportament conform normelor etice acceptate si practicate de societate.

Orice act de coruptie, este incompatibil cu profesia de politist si totodata cu cea de functionar public.

In „Codul de conduita a persoanelor responsabile cu aplicarea legii”, adoptat de O.N.U., se arata ca definitia coruptiei trebuie inteleasa ca incluzand comiterea sau emiterea unui act in executarea obligatiilor de serviciu sau in legatura cu acestea ca raspuns la cadouri, promisiuni sau stimulente solicitate sau acceptate, sau la primirea ilegala a acestora dupa emiterea sau comiterea actului.

Pe planul reglementarilor interne, prevenirea si combaterea faptelor de coruptie sunt realizate in special prin incriminarea ca infractiuni de sine statatoare. (Ex. luarea de mita, darea de mita , primirea de foloase necuvenite si traficului de influenta).

Pornind de la aceste prevederi, comportamentul politistului presupune obligativitatea de a nu pretinde ori primi bani sau alte foloase care nu li se cuvin, de a nu accepta promisiunea unor astfel de foloase pentru indeplinirea, neindeplinirea, ori intarzierea unui act privitor la indatoririle de serviciu ce ii revine, sau pentru a face un act contrar acestor indatoriri. In acelasi timp, niciodata conduita nu trebuie sa se materializeze in promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, in modurile si scopurile prezentate mai sus, nici in primirea, direct sau indirect, a acestora, dupa ce s-a indeplinit un act in virtutea functiilor detinute si la care exista obligatia in temeiul lor.

Exemplu: In cursul anului 2003 in urma unor verificari facuta de catre organele de ancheta ale politiei cu privire la implicarea unor politisti in sustragerile de produse petroliere din conductele de transport apartinand societatii PETROTRANS s-a documentat activitatea infractionala a unui numar de 19 politisti din Cadrul Sectiei de Politie nr. 5 Bucuresti. Acestia au savarsit infractiunile de favorizare a infractorului, furt calificat si tainuire, fapte care au adus un grav prejudiciu imaginii institutiei politiei cat si a colectivului din care acestia faceau parte. Acest exemplu este unul negativ care nu se doreste a se repeta si care nu reprezinta integritatea morala a marii majoritati a politiei.

6. CAPACITATEA SI DATORIA DE EXPRIMARE.

Conform acestui principiu politistii pot sa-si exprime si sa-si fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept si a bunelor moravuri.

Pe scurt reprezinta posibilitatea politistului de a analiza situatiile profesionale pe care le intalneste si de a-si exprima punctul de vedere, potrivit pregatirii si experientei sale pentru imbunatatirea calitatii si eficacitatea serviciului politienesc cu privire la acestea.

Infiintarea Sindicatului National al Politistilor si Personalului Contractual reprezinta un pas important in democratizarea activitatii politiei cat si imbunatatirea modului de exprimare al politistilor cu privire la protectia lor, desfasurarea unor activitati specific politienesti, etc.

7. DESCHIDEREA SI TRANSPARENTA.

Este un principiu conform caruia activitatile desfasurate de politie in exercitarea functiei sunt publice si pot fi supuse monitorizarii cetatenilor. In acest sens pot fi enumerate activitatile „Ziua portilor deschise”, Raportul anual de activitate prezentat in fata membrilor Autoritatii Teritoriale de Ordine Publica, prezenta politistilor in cadrul sedintelor consiliilor locale ale municipiilor, oraselor si comunelor, nenumaratele intalniri cu presa si participarea reprezentantilor acesteia la diferite actiuni ale politiei, popularizarea unor activitati specifice politiei pe diferite linii de munca etc.

Transparenta se refera la inlaturarea secretomaniei cu care a fost inconjurat anterior Revolutiei, Politia, si care a facilitat crearea unei imagini nu de putine ori deformata despre activitatea sa din partea populatiei si, de aici, inhibarea sprijinului de care putea sa si-l aduca la prevenirea si descoperirea ilicitului penal.

Efectul de transparenta se realizeaza in special prin legaturile cu mass-media (emisiuni de popularizare a legislatiei , emisiuni care exemplifica modul de actiune al politistilor, precum si realizarea unor mese rotunde determinate de comunicate de presa si altele ).

In plan individual, transparenta presupune o atitudine si un comportament deschis in fata preocuparilor pentru protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale prin intermediul activitatilor de prevenire si descoperire a deviantei si delicventei. La cele de mai sus se adauga si deschiderile realizate pentru exprimarea in conditii determinate, a fiecarui politist prin intermediul mass-mediei.

8. RESPECTUL.

Se manifesta prin consideratia pe care politistul o acorda cetatenilor, colegilor, superiorilor, subordonatilor, drepturilor si libertatilor acestora, institutiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice si deontologice.

Acest lucru presupune in primul rand, ca orice fiinta umana sa fie tratata in spiritul respectului pentru demnitatea umana, inerenta oricarei fiinte umane, ca viata, integritatea sa morala si fizica si onoarea sa-i fie respectate in orice imprejurare, indiferent de faptele care i se reproseaza. Cat priveste natura si continutul concret ale drepturilor omului in discutie, acestea sunt identificate si aparate de legile nationale si internationale.

In relatiile cu publicul, politistul trebuie sa se comporte civilizat si sa dea dovada de solicitudine, adoptand o atitudine politicoasa dar ferma, manifesta corectitudine, respect si solicitudine.

Pentru imbunatatirea activitatii politiei, cresterea respectului populatiei fata de activitatea politiei s-a realizat o organizare noua a dispozitivelor de siguranta publica la nivelul urban si rural, exemplificativ fiind infiintarea compartimentului de „Politie de Proximitate” care prin implicarea directa si prezenta in teren, determina cresterea sigurantei cetateanului si implicit a respectului fata de institutie.

9. CONFIDENTIALITATEA.

Conform art.8 din H.G. nr.438/2004 – privind Codul de etica si deontologie al politistului, politistul are obligatia sa pastreze, in conditiile legii, secretul de stat si secretul de serviciu, precum si confidentialitatea deplina a datelor si informatiilor pe care le detine si sa nu utilizeze in mod abuziv sau in folos personal aceste date si informatii, asigurand respectarea dreptului la viata privata al cetatenilor.

Totusi in baza relatiei de parteneriat politie-comunitate, politistul poate furniza membrilor acesteia informatii privitoare la legislatia in vigoare si la activitatea sa profesionala, in limita competentelor ce ii revin si fara a dezvalui date si informatii clasificate, potrivit legii.

Confidentialitatea este impusa si de faptul ca persoane interesate in savarsirea infractiunilor, in tulburarea ordinii publice sau cele care deja au actionat in acest sens, luand cunostinta de activitatea politistilor sau a altor date privind diferite persoane fizice sau juridice pot adopta masuri de natura a le facilita continuarea faptelor ilicite, distrugerea de probe ori punerea in pericol a vietii sau integritatii corporale a unei persoane sau a membrilor de familie ai acesteia in urma participarii in calitate de martor intr-un proces penal.

Exemplu: Legea nr. 218 / 2002 cu modificarile si completarile ulterioare :

art. 42 care prevede: „ sa pastreze secretul profesional, precum si confidentialitatea datelor dobandite in timpul desfasurarii activitatii, in conditiile legii, cu exceptia cazurilor in care indeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justitiei sau legea impun dezvaluirea acestora.

art.45 alin. 3: „ datele si informatiile clasificate, potrivit legii, obtinute de politist in timpul exercitarii atributiilor profesionale nu pot fi facute public pe o durata de 5 ani de la incetarea raporturilor sale de serviciu, daca legea nu prevede altfel”.

10. INDEPENDENTA OPERATIONALA

Consta in indeplinirea atributiilor si misiunilor potrivit competentelor stabilite pentru nivelul ierarhic pe care-l ocupa in cadrul politiei, fara imixtiunea altor politisti, persoane sau autoritati.

Se manifesta prin capacitatea politistului de a actiona conform competentei generale date de lege, in diferite domenii ale vietii sociale ca: ordinea si linistea publica (Legea nr.16/1991 modificata si republicata), combaterea comertului ilicit (Legea nr.12/1990 modificata si completata), in domeniul circulatiei pe drumurile publice etc., in care este agent constatator, fara sa fie influentat intr-un fel de alta institutie publica in actul de constatare.

Facand parte din cadrul puterii executive si in cadrul unei societati democratice veritabile existand separarea puterilor in stat, este de la sine inteles ca institutia politiei se subordoneaza numai prevederilor Constitutiei si legii, intreaga activitate desfasurandu-se numai pentru comunitate si in interesul acesteia.

Nimeni nu poate interveni in actul de constatare al politistului, decat conform prevederilor legale, el fiind cel care constata, aplica legea si sanctiunea considerata de el corecta in urma analizarii pertinente a tuturor factorilor ce au concurat la producerea unei fapte ilicite.

11. LOIALITATE .

Se exprima prin atasamentul fata de institutie si valorile promovate de aceasta, adeziunea constienta manifestata de catre politist, din propria initiativa fata de obiectivele institutiei, respectul fata de ierarhia institutiei, onestitate in relatiile interpersonale, respectul fata de adevar si dreptate, constiinciozitate in indeplinirea atributiilor, respectarea angajamentelor asumate, asigurarea confidentialitatii informatiilor obtinute in procesul muncii.

Loialitatea fata de institutie, constituie in primul rand o indatorire de onoare, fapt pentru care este prevazuta in art.41 lit. „a” din Statutul politistului cu urmatorul continut ,,politistul este dator sa fie loial institutiei din care face parte, sa respecte principiile statului de drept si sa apere valorile democratiei ”.

Pentru politisti, loialitatea fata de propria institutie presupune, in al doilea rand respectarea, in toate imprejurarile , a cerintelor ,,Juramantului de credinta ”, cinstea si corectitudinea in tot ceea ce intreprind .

In acelasi timp, ea obliga la demersuri personale directionate spre sporirea contributiei proprii in cresterea prestigiului si reputatiei Ministerului Administratiei si Internelor, specialitatii , unitatii si compartimentului de munca din care face parte.

Loialitatea fata de institutia politiei se poate remarca si prin pastrarea , in conditiile legii a secretului de stat si secretului de serviciu, precum si confidentialitatea deplina a datelor si informatiilor pe care le detine si sa nu utilizeze in mod abuziv sau in folosul personal aceste date si informatii , asigurand respectarea dreptului la viata privata al cetatenilor.

Politistul trebuie sa fie loial autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, sa actioneze cu impartialitate, sa fie demn si disciplinat, sa apere prestigiul profesiei si sa exercite toate prerogativele si indatoririle specifice functiei pe care o detine .

Exemplu: In noaptea de 3 spre 4 martie 2001 plutonier major Sasa Disici in timp ce desfasura activitati specifice intr-un filtru de circulatie pe raza municipiului Timisoara a trecut la urmarirea unui autovehicul dat in urmarire de catre dispeceratul I.P.J. Timis. Subofiterul, pe raza satului Ianova, a reusit sa blocheze autoturismul urmarit marca Mercedes , iar in schimbul de focuri ce a urmat intre politist si cei urmariti care erau mai bine inarmati, acesta a fost impuscat mortal.

Spiritul de sacrificiu al politistului reliefeaza loialitatea fata de institutie si principiile statului de drept punand mai presus de viata sa datoria fata de ordinea de drept.

12. DISPONIBILITATE.

Presupune interventia politistului in orice situatie in care ia cunostinta despre atingerea adusa vreuneia din valorile aparate de lege, indiferent de momentul constatarii acesteia, capacitate de a asculta si de a rezolva problemele aflate in dificultate ori a indruma catre alte autoritati cazurile care se situeaza in afara competentei ori atributiilor sale.

Exemplu : Legea nr. 218 / 2002 cu modificarile si completarile de rigoare

- art. 41, lit. b : „sa dovedeasca solicitudine si respect fata de orice persoana, in special fata de grupurile vulnerabile, sa isi canalizeze activitatea profesionala indeplinirii cu competenta, integritate, corectitudine si constiinciozitate a indatoririlor specifice de serviciu prevazute de lege”

- „in ziua de 8 decembrie 2004 numitul Marin Traian de profesie ziarist a sesizat organele de politie ca din fata blocului i-a disparut autoturismul proprietate personala. In timp ce se gasea la sectia de politie pentru depunerea reclamatiei a fost anuntat ca un echipaj de politie rutiera a gasit autoturismul in cauza abandonat din acesta lipsind mai multe piese componente . Avand in vedere ca dintre persoanele solicitate pentru acordarea sprijinului in vederea transportarii autoturismului intr-un loc de parcare, numai reprezentantii politiei au acordat sprijin, posesorul autoturismului a multumit in scris intr-o scrisoare adresata Ministrului Administratiei si Internelor pentru solicitudinea de care dau dovada politistii.

II. NORMELE DE CONDUITA PROFESIONALA A POLITISTILOR

Normele de conduita ale politistului sunt determinate de prevederile Legii nr. 280/2002 – privind Legea de Organizare si Functionare a Politiei Romane, Legea nr. 360 – privind Statutul politistului precum si dispozitii de linie care reglementeaza modul de comportare al politistului in diferite ipostaze ale muncii pe care o desfasoara.

Principalele norme de conduita profesionala a politistului privesc:

A. EXERCITAREA ATRIBUTIILOR.

Actiunile politistilor trebuie sa fie conforme cu normele de drept, conventiile si acordurile internationale la care Romania a aderat.

In activitatea de garant al aplicarii legii, politistul trebuie sa respecte principiul prezumtiei de nevinovatie, asigurand fiecarei persoane care face obiectul cercetarii de orice fel precum si deplina exercitare a drepturilor sale, in conditiile prevazute de lege.

Ofiterul de politie/agentul de politie conform normelor legale care reglementeaza activitatea, trebuie sa indeplineasca atributiile si misiunile ce ii revin intr-o maniera echitabila si obiectiva, cu respectarea si protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului consacrate prin Constitutie si prin legi, in conformitate cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Codul European al Eticii Politienesti si cu dispozitiile tratatelor la care Romania este parte.

Avand in vedere ca politistul este in slujba cetateanului, pe timpul indeplinirii sarcinilor de serviciu acesta va actiona in parteneriat cu populatia , reliefant in acest mod fiind institutia ,,Politistului de Proximitate”, acorda protectia cetatenilor, asistenta de specialitate pe care acestia sunt indreptatiti sa o primeasca si servicii, conform misiunilor si atributiilor politiei.

Exemplu: Asigurarea ordinii si linistii publice, eliberarea de acte si documente de identitate prin intermediul Serviciilor de Evidenta Informatizata a Persoanei, etc.).

Conform Statutului politistului, ofiterii/agentii de politie sunt protejati in indeplinirea atributiilor de serviciu de catre Ministerul Administratiei si Internelor, precum si de Sindicatul National al Politistilor si Personalului Contractual cat si de Corpul National al Politistilor.

B. UTILIZAREA FORTEI.

Conform Legii de Organizare si Functionare a Politiei Romane, in Capitolul „Atributii”, politistul executa actiuni in forta ca masura exceptionala, in stricta conformitate cu prevederile legale (Dispozitia S/120/2003) si numai in situatii de absoluta necesitate, pentru indeplinirea unui obiectiv legitim, in special pentru realizarea scopului prevazut de lege , respectiv asigurarea ordinii si sigurantei publice, apararea vietii si integritatii corporale ale persoanei, apararea proprietatii publice si private.

Actiunile in forta desfasurate de catre politie sunt subordonate principiilor: necesitatii, gradualitatii si proportionalitatii. Toate acestea reprezinta reguli de conduita, ridicate la rangul de principii, care trebuie sa orienteze comportamentul persoanelor investite cu exercitarea puterii politienesti.

Folosirea fortei presupune, potrivit art. 3 din Codul de Conduita al Politistilor adoptat de O.N.U. si art.34 alin.3 si art.35 alin.1 din legea nr.218/2002 - privind Organizarea si Functionarea Politiei Romane, ca responsabilii cu aplicarea legii pot recurge la forta numai daca acest lucru este strict necesar si daca actiunile care tulbura grav ordinea si linistea publica nu au putut fi inlaturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace legale.

Exemplu: Folosirea armamentului din dotate in cazurile de legitima aparare sau surprinderea infractorului in timpul savarsirii unei infractiuni, care la cererea indreptatita a politistului de a inceta , acesta fuge sau incearca sa riposteze cu arma sau alte obiecte de natura sa puna in pericol viata sau integritatea corporala a unei persoane sau a politistului.

Necesitatea este determinata de lipsa de eficienta a altor mijloace si metode specifice politiei in activitatea de restabilire a ordinii si linistii publice, pentru asigurarea unui climat de siguranta civica si sanctionarea celor care incalca prevederile legale si refuza sa se supuna cererilor indreptatite ale politistului.

Proportionalitatea folosirii fortei are in vedere ca nivelul acesteia sa fie in stricta conformitate cu nivelul real al opozitiei cu care se confrunta la momentul respectiv politistul si sa fie redus la minimum necesar.

Gradualitatea obliga la utilizarea in mod progresiv a formelor, procedeelor si mijloacelor de actiune care implica forta si violenta.

Intotdeauna, utilizarii fortei i se asociaza prezenta unor stari tensionale si de risc crescut. In aceste conditii, inerent, se pune problema constientizarii si asumarii riscului care se regaseste in atitudinile si comportamentele fiecarui politist in situatia data. In momentul realizarii obiectivului legitim, folosirea fortei nu mai este necesara fapt pentru care aceasta va inceta.

In conformitate cu prevederile legale interne cat si cele internationale la care Romania a aderat, in executarea actiunilor in forta, politistul va avea in vedere , respectarea demnitatii umane.

Respectarea demnitatii umane nu inlatura posibilitatea interventiei in forta atunci cand in exercitarea atributiilor de serviciu, politistul este confruntat cu violente fizice ori cu amenintari reale de folosire a fortei fizice impotriva sa ori impotriva altor persoane, interventia facandu-se cu fermitate in limitele competentei conferite de lege.

C. IN DESFASURAREA ACTIVITATILOR PROFESIONALE.

In orice imprejurare politistul raspunde la solicitarile cetatenilor, evita comportamentul care ar putea afecta increderea populatiei, este disciplinat si apara prestigiul institutiei si profesiei, exercitand toate prerogativele si indatoririle specifice functiei publice pe care o detine.

Trebuie sa se comporte civilizat si sa dea dovada de amabilitate si solicitudine, adoptand o atitudine politicoasa si ferma.

Politistul trebuie sa dovedeasca stapanire de sine, capacitate de comunicare, abilitati de gestionare a situatiilor conflictuale, dezvoltandu-si permanent puterea de intelegere a problemelor sociale, culturale si educationale specifice colectivitatii in care-si exercita profesia, precum si, dupa caz capacitatile manageriale.

In uniforma poarta insemnele distinctive si echipamentul prevazut de lege pentru a fi protejat si recunoscut cu usurinta pe timpul misiunilor. Aflat in timpul serviciului in tinuta civila , politistul trebuie sa-si decline identitatea pentru a inlatura orice confuzie cu privire la identitatea sa si institutia pe care o reprezinta. Declinarea identitatii contribuie la realizarea interesului public, asigurarea protectiei proprii si crearea premiselor necesare angajarii raspunderii personale pentru actiunile sau inactiunile sale.

Politistul promoveaza si dezvolta fara discriminare bunele raporturi intre institutia pe care o reprezinta si comunitate, asigura cooperarea efectiva cu reprezentantii autoritatilor publice centrale si locale, ai organizatiilor neguvernamentale si ai populatiei, ai grupurilor minoritare, inclusiv ai celor etnice

In temeiul relatiilor de parteneriat dezvoltate in cadrul comunitatii, politistul furnizeaza membrilor acesteia informatii privitoare la legislatia in vigoare si la activitatea sa profesionala. (Exemplu: activitati de popularizare a unor cazuri, intalniri cu reprezentantii unor categorii sociale, etc.), in limita competentelor ce ii revin si fara a dezvalui date si informatii clasificate . De altfel , Legea de Organizare si Functionare a Politiei Romane stipuleaza in art. 45 ca dupa incetarea raporturilor de serviciu , politistul este obligat sa pastreze confidentialitatea datelor si informatiilor obtinute in timpul executarii serviciului o perioada de minim 5 ani.

In exercitarea atributiilor de serviciu cat si in afara acestuia, politistul nu aplica, nu incurajeaza si nu tolereaza in nici o imprejurare acte de tortura, tratamente si pedepse inumane sau degradante, constrangeri fizice ori psihice.

Politistului ii este interzis sa tolereze actele de coruptie si sa utilizeze abuziv autoritatea publica pe care i-o confera statutul sau.

D. DEONTOLOGIA MASURILOR POLITIENESTI.

Masurile politienesti care presupun privarea de libertate a unei persoane se realizeaza numai in cazurile in care sunt cel putin indicii cu privire la existenta sau iminenta producerii unei infractiuni sau contraventii, cu respectarea procedurii prevazute de lege si nu vor depasi perioade de timp strict necesare indeplinirii scopului acestora.

Constitutia Romaniei in art. 23 – Libertatea individuala, stipuleaza urmatoarele:

(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu procedura prevazuta de lege.

(3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore.

(4) Arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal.

Persoanele care fac obiectul masurilor politienesti vor fi informate cu privire la motivele privarii de libertate, procedura aplicabila situatiei respective si se va asigura posibilitatea exercitarii drepturilor corespunzatoare calitatii pe care o au in functie de situatia creata.

Exemplu Constitutia Romaniei revizuita, ,, Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.

Pe timpul aplicarii masurilor politienesti, politistii evalueaza si intreprind masurile necesare pentru siguranta persoanei, monitorizeaza starea de sanatate, realizeaza conditiile de igiena si de alimentatie corespunzatoare.

Aceste aspecte nu sunt specifice numai institutiei Politiei Romane, ci sunt o realitate a vietii sociale si o emanatie a reglementarilor internationale, in speta Codul European de Etica al Politiei, care in capitolele privind „principiile directoare vizand actiunea Institutiei Politiei in situatii specifice arata ca „politia trebuie sa respecte principiile conform carora oricine este acuzat de un delict penal, trebuie presupus a fi nevinovat , pana ce acesta va fi gasit vinovat de un tribunal si trebuie sa beneficieze de anumite drepturi, in special de acela de a fi informat in cel mai scurt timp de acuzatia formulata impotriva sa si de a pregati apararea sa , fie personal, fie prin intermediul unui avocat ales de el.”

Pentru monitorizarea si evaluarea modului cum se implementeaza prevederile Codului de Etica si Deontologie al Politistului, la nivelul Ministerului Administratiei si Internelor s-a infiintat o Comisie permanenta care are drept obiectiv verificarea modului de implementare a prevederilor noului cod si formularea de propuneri noi privind imbunatatirea acestui act normativ.

X X X

Aparitia Codului de Etica si Deontologie al Politistului vine sa intregeasca alaturi de Legea de Organizare si Functionare a Politiei Romane si Statutul Politistului cadrul juridic care sa reglementeze activitatea functionarului cu statut special – politistul, stabilirea normelor si conduitei ce trebuie respectate de catre acesta pentru crearea unei imagini noi a Politiei, alinierea la cerintele Comunitatii Europene, crearea unei institutii noi, moderne care sa vina in intampinarea cerintelor cetatenilor.