Clasificarea autoritatilor administratiei publice

AUTORITATILE ADMINISTRATIEI PUBLICE

Cuprins:

A. INTRODUCERE.

a) Notiunea de „autoritati publice”; b) Trasaturile specifice autoritatilor publice

B. CLASIFICAREA AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI PUBLICE.

a) Criteriile de clasificare 2

C. PUTEREA PUBLICA EXERCITATA DE AUTORITATILE ADMINISTRATIEI.

a) Notiunea de putere publica; b) Regimul juridic al puterii publice. c) Exercitarea puterii

in interes public. 3

D. STRUCTURA INTERNA A AUTORITATILOR PUBLICE.

a) Notiunea de structura interna; b) Compartimentul organizatoric; c) Trasaturile structurii

organizatorice; d) Reglemenarea legala a structurii interne; e) Nivelurile ierarhice;

f) Delegarea de atributii; g) Statul de functii si fisa postului. 5

E. STRUCTURA EXTERNA A AUTORITATILOR PUBLICE.

a) Structura functionala; b) Structura teritoriala.

Rezumat 9

Evaluare

Bibliografie.

Timp necesar: 120 minute

Dupa parcurgerea acestei unitati veti avea informatii complete cu privire continutul si semnificatia notiunii de autoritate a administratiei publice. Unitatea de invatare prezinta o clasificare a autoritatilor publice, descrie modul in care se exercita puterea publica de catre autoritatile administratiei, cum este alcatuita structura interna a autoritatilor publice si modul in care se formeaza structura externa. Dupa studierea acestei parti a modulului veti fi capabili sa realizati urmatoarele activitati:

sa definiti generic elementele specifice autoritatilor administratiei publice;

sa cunoasteti diverse categorii de autoritati publice si competenta lor;

sa descrieti compartimentele si functiunile lor in cadrul structurii interne a autoritatilor publice,

sa intelegeti raporturile ierahice dintre autoritatilor administratiei potrivit structurii teritoriale.

sa solutionati conflictele de competenta intre autoritatile administratiei publice.

INTRODUCERE

a) Notiunea de “autoritati ale administratiei publice”.

Aceasta notiune fundamentala pentru teoria administratiei publice este consacrata de Constitutia Romaniei in Titlul II consacrat drepturolor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor in care, la art. 26 se precizeaza ca autoritatile publice respecta si ocrotesc aceste drepturi.

De asemenea, Titlul III, consacrat organizarii de stat, poarta chiar denumirea de Autoritati publice. In aceasta sectiune sunt enumerate atat institutii cu caracter pur politic, cum este Parlamentul, cat si institutii politico-administrative cum sunt Presedintele Romaniei si Guvernul, dar si institutii cu caracter exclusiv administrativ cum sunt organele centrale de specialitate ale administratiei publice. Tot in categoria autoritatilor publice sunt incluse si instantele judecatoresti; Ministerul Public; Consiliul Superior al Magistraturii, care fac parte din alte sisteme decat cel al administratiei.

In sfirsit in Constitutie sunt precizate o serie de autoritati publice cu caracter autonom , cum sunt Avocatul Poporului, Curtea de Conturi si Curtea Constitutionala.

Fata de aceasta reglementare constitutionala se poate trage concluzia ca notiunea de autoritate publica este folosita in doua acceptiuni:

- un sens larg, conform caruia autoritatea publica este o institutie politica, un functionar public, sau un agent care are prerogative de putere publica, indiferent daca acest drept este prevazut sau nu in Constitutie,

- un sens mai restrans, potrivit caruia autoritatile publice sunt doar institutiile prin care se exercita functiile statului.

b) Trasaturile autoritatii administratiei publice.

Structurile organizate potrivit legii pentru realizarea puterii executive a statului in mod concret si

nemijlocit sunt autoritati ale administratiei publice. Aceasta acceptiune cuprinde si explica anumite

trasaturi specifice tuturor autoritatilor administratiei publice si anume:

autoritatile administratiei publice sunt organe de stat, ceea ce implica, pentru asigurarea

realizarii sarcinilor lor specifice, posibilitatea de a folosi forta publica a statului;

autoritatile administratiei publice sunt infiintate prin lege sau in baza legii, pentru ca infiintarea

lor in alt mod le-ar lipsi de autoritatea publica de care au nevoie in indeplinirea atributiilor ce le

revin

intreaga activitate a acestor autoritati ale administratiei publice se desfasoara pe baza si in

vederea executarii legii. Aceasta trasatura deriva din faptul ca puterea executiva, ale carei sarcini

le infaptuiesc autoritatile administratiei publice, se exercita, la randul sau, pe baza legii;

actele juridice adoptate sau emise de aceste autoritati sunt supuse unui control de legalitate

prevazut de lege;

activitatea acestor autoritati ale administratiei publice este realizata in practica de un personal de

specialitate, de functionarii publici;

intreaga activitate a acestor autoritati ale administratiei publice se desfasoara in interesul statului,

judetului, orasului si comunei, precum si al cetatenilor ca membri ai acestor colectivitati umane

locale

In practica, pentru a sti daca un organ de stat este sau nu, o autoritate a administratiei publice, se pot

folosi criteriile susmentionate. Exemplu: desi unele institutii, societati comericiale sau regii autonome

intrunesc unele trasaturi, ele nu intrunesc toate criteriile pentru a fi considerate autoritati ale

administratiei publice.

Precizati deosebirile dintre categoria de autoritati publice si alte categorii de institutii sociale:

- sub aspectul naturii activitatii desfasurate

-sub aspectul organizarii si functionarii lor

- sub aspectul exercitarii puterii publice..

B). CLASIFICAREA AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI PUBLICE. Timp=20.min.

Desi aceste autoritati au o denumire comuna autoritati ale administratiei publice, in practica, intre ele

exista deosebiri determinate de modul lor de formare, de organizare, de competenta etc. Cu alte cuvinte,

autoritatile administratiei publice se clasifica in mai multe tipuri, dupa mai multe criterii:

Dupa modul lor de formare.

Potrivit acestui criteriu vom constata ca autoritatile administratiei publice sunt de doua feluri, si anume:

1.autoritati ale administratiei publice alese, cum sunt consiliile judetene, municipal, orasenesti si

comunale, precum si primarii.

2.autoritati ale administratiei publice numite, cum sunt: ministri, conducatorii celorlalte organe

de specialitate ale administratiei publice centrale, prefectii si conducatorii serviciilor publice

descentralizate ale ministerelor si celorlalte institutii de specialitate ale administratiei publice centrale

din unitatile administrativ-teritoriale judete, municipii si orase.

Dupa natura autoritatilor publice.

Potrivit acestui criteriu, autoritatile administratiei publice se impart in:

1.autoritati ale administratiei publice colegiale, alcatuite din mai multe persoane cum sunt

Guvernul si consiliile judetene, municipale, orasenesti si comunale;

2.autoritati ale administratiei publice individuale, adica formate de o singura persoana: ministri

conducatorii celorlalte institutii si organe de specialitate ale administratiei publice centrale,

prefectii si conducatorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si celorlalte organe de

specialitate ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ teritoriale precum si

primarii

De regula, autoritatile colegiale sunt alese, dupa cum autoritatile individuale sunt numite, cu exceptia

primarilor, care sunt alesi.

-autoritatile colegiale isi desfasoara activitatea in prezenta majoritatii persoanelor ce le compun

si adopta prin vot acte administrative ca urmare a deliberarilor;

-in schimb, autoritatile individuale emit prin decizie personala acte administrative.

O trasatura comuna activitatii acestor autoritati este aceea ca, la ambele categorii de autoritati, aceasta

activitate se desfasoara pe baza si in vederea executarii legii.

Dupa criteriul competentei teritoriale autoritatilor administratiei publice.

Din punctul de vedere al competentei teritoriale, autoritatile administratie pubice se impart in:

1- autoritati centrale, sau statale, care isi exercita atributiile pe intreg teritoriul tarii,

2- autoritati locale, a caror competenta se exercita in limitele unitatii administrativ-teritoriale in

care functioneaza: judet, municipiu, oras sau comuna.

3- autoritati interjudetene, cum sunt Regionalele CFR, sau autoritati constituite pe criterii

militare la nivel de regiune.

Dupa criteriul competentei materiale, autoritatile se impart in:

1- autoritatile cu competenta generala, care sunt acele autoritati ale administratiei publice

competente in toate domeniile de realizare a atributiilor puterii executive. Din aceasta categorie fac

parte: guvernul consiliile judetene municipale, orasenesti si comunale .

2- autoritatile cu competenta de specialitate, create pentru a desfasura o activitate specifica

puterii executive, cum sunt: ministerele, alte organe de specialitate care se organizeaza in subordinea

Guvernului sau a ministerelor, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe

de specialitate. La randul lor, autoritatile de specialitate se clasifica in:

2.a.Organe de ramura, care-si exercita atributiile intr-un singur domeniu, cum sunt

Referat: Politica romaneasca de dezvoltare regionala in context european Proiect: Comunicare politica

ministerele si organele subordonate lor;

2.b.Organele de domeniu, care-si exercita atributiile in mai multe domenii de activitate cum

ar fi Serviciul Roman de Informatii.

Aceasta diversitate are totusi reguli comune si anume: 1- autoritatile cu competenta speciala se subordoneaza,

de regula, celor cu competenta generala de la acelasi nivel teritorial, acestea din urma exercitand conducerea

coordonarea, indrumarea si controlul celor dintai; 2- autoritatile cu competenta generala pot decide si in

probleme de competenta speciala, de ramura sau de domeniu, in vreme ce autoritatile cu competenta

limitata nu pot proceda la fel; 3- desi intre organele de ramura si cele de domeniu nu exista raporturi

ierarhice, totusi primele sunt legal obligate sa prezinte ultimelor situatii si date necesare activitatilor de

sinteza, coordonare si control.

• Dupa durata functionarii distingem autoritati ale administratiei publice cu caracter permanent,

si autoritati temporare, cum ar fi diversele comisii create pentru situatii determinate (calamitati,

recensamant, alegeri, improprietarire funciara) cu activitate limitata in timp.

• Dupa modul lor de conducere distingem,

1- autoritati ale administratiei publice cu conducere unipersonala cum sunt ministerele (conduse

de un ministru) , prefecturile (conduse de un prefect) agentiile nationale de reglementare (conduse de un

presedinte), etc.

2- autoritati publice cu conducere colegiala, in care mai multe persoane participa la actul

decizional, in cadrul unui consiliu sau colegiu;

3- autoritati deliberative, in care autoritatea publica, in plenul sau, exercita participa la adoptarea

deciziilor cum este cazul guvernului sau al consiliilor locale.

• Dupa natura activitatii desfasurate se disting autoritati de administratie activa,

nejurisdictionala, si autoritati administrative jurisdictionale care solutioneaza litigii derivand din

incalcarea legii adoptand acte juridice definitive sau stabile (de pilda, comisiile judetene de reconstituire

a dreptului de proprietate funciara).

• Dupa plenitudinea puterilor conferite exista autoritati cu competenta deplina, decizionala, si

altele cu competenta auxiliara, ajutatoare. Primele pot emite acte juridice, iar ultimele desfasoara

activitati de pregatire a emiterii, de punere in executare si de control a realizarii actelor juridice,

functionand in cadrul sau pe langa autoritatile cu competenta deplina.

• Dupa modul de exercitare a competentei distingem autoritati cu competenta proprie sau exclusiva

si autoritati cu competenta delegata sau incredintata, primele exercitandu-si competenta in nume propriu, iar

ultimele in numele altei autoritati care le-o confera sau le-o retrage dupa necesitati.

Clasificati dupa competenta materiala si teritoriala urmatoarele autoritati publice:

- Agentia nationala de reglementare a energiei

- Inspectoratul judetean de politie

- Prefectul.. .

C) PUTEREA PUBLICA EXERCITATA DE AUTORITATILE ADMINISTRATIEI.

a). Notiunea de putere publica.

Conform prevederilor Constitutiei Romaniei si legilor organice, prin putere publica se intelege acea

autoritate a administratiei publice care reprezinta si apara interesul public avand urmatoarele

prerogative

isi fundamenteaza capacitatea juridica pe dreptul public;

emite acte administrative de autoritate care se executa din oficiu si aplica direct, daca este

nevoie, masuri administrative de constrangere cu caracter preventiv, sanctionator sau de

executare silita;

pune in aplicare sanctiunile penale stabilite de instantele de judecata prin hotarari definitive si

irevocabile

emit acte cu caracter normativ, care au forta juridica inferioara legii, dar care se ierarhizeaza in

functie de pozitia si competenta autoritatii care le aplica;

orice act individual sau orice operatiune materiala efectuata de aceste autoritati reprezinta o

executare in concret a legii ( indeplinirea legii). Exemple: repararea drumurilor, curatirea

strazilor, transportul de persoane, dirijarea circulatiei, obligarea unor cetateni la tratament

medical pentru lichidarea unor epidemii, mobilizarea cetatenilor dintr-o localitate pentru

inlaturarea unor calamitati naturale sau pentru nevoile de aparare civila, confiscarea unor bunuri

care sunt in desfacere prin comert si nu corespund standardelor de calitate, sacrificarea unor

animale bolnave pentru a impiedica extinderea unor boli si a epizootiei, eliberarea unor

autorizatii, aplicarea unor sanctiuni contraventionale, solutionarea plangerilor cetatenilor etc.

Pentru a epuiza analiza notiunii de puterea publica, trebuie adaugat faptul ca executarea (aducerea la

indeplinire a prevederilor unei legi) presupune doua tipuri de activitate administrativa:

- activitatea de organizare, sau de pregatire a executarii legilor adoptate de parlament si a

celorlalte acte normative emise de autoritatile ierarhic superioare ordonante, hotarari de guvern, ordine,

circulare, instructiuni venite “de sus in jos” ;

- activitatea de aplicare intr-un caz concret a legii, prin emiterea de acte proprii cu caracter

unilateral sau bilateral ( incheierea de contracte), efectuarea de actiuni materiale etc.

b).Regimul juridic al puterii publice.

Strans legata de notiunea de putere publica se foloseste adesea in teoria administratiei si sintagma regim

de putere publica.

Regimul de putere publica este factorul comun pentru toate autoritatile publice, nu numai

administrative, care au ca misiune aducerea la indeplinire a legilor. Ca atare, regimul de putere publica

are urmatoarele semnificatii:

- fixeaza ca limita (plafon) pentru activitatea administratiei publice, dispozitiile legii; prin

niciun act sau fapt administrativ nu este permisa incalcarea legii;

- impune principiul legalitatii, ca principiul fundamental in activitatea administratiei publice;

- solicita aplicarea legii prin adoptarea de acte normative proprii (organizarea executarii legii);

- stabileste forta juridica inferioara a actelor administrative normative fata de lege;

- fixeaza ierarhic fiecare autoritate in functie de sarcini si competenta.

c).Exercitarea puterii in interes public.

In teoria administratiei publice se opereaza adesea si cu notiunea de'interes public' .

Interesul public defineste nevoia sociala a unui individ, grup, colectivitate, natiune, apreciata de puterea

publica ca fiind utila (necesara), pentru desfasurarea normala a vietii socio-economice specifice acelei

colectivitati umane.

Interesul public presupune:

- pe de o parte, consacrarea legislativa a nevoilor sociale, ceea ce inseamna ca autoritatile

administratiei nu pot desfasura o activitate daca nu este reglementata juridic, chiar daca ar fi de interes

public

- pe de alta parte, pentru satisfacerea unui interes public este necesara competenta unei autoritati

adica dreptul si obligatia sa legala de a actiona in acest sens.

Principala misiune politica a administratiei publice este satisfacerea nevoilor sociale care se manifesta

la un moment dat ca interese publice. Autoritatile administratiei publice stabilesc prioritatile si

organizeaza sau autorizeaza activitatile pentru satisfacerea acestor interese, tinand seama de programul

politic al partidelor aflate la guvernare si de coordonatele legislative stabilite de aceste forte politice.

Nevoile sociale si interesele publice fac obiectul programelor politice elaborate de partidele politice si

organizatiiie profesionale, de celelalte organizatii politice si neguvernamentale, ale publicului.

Explicati corelatia dintre urmatoarele notiuni:

- administratia publica si putere executiva

- puterea executiva si interesul public.

- interesul public si legalitate

D. STRUCTURA INTERNA AUTORITATILOR PUBLICE Timp=20 min.

a) Notiunea de structura interna.

Autoritatile administratiei publice au o structura interna formata din compartimente organizatorice

(directii, servicii, birouri etc) si relatii functionale (de colaborare, de subordonare etc) menite sa le asigure

indeplinirea atributiilor si sarcinilor specifice.

-nu exista o structura interna in cazul autoritatilor (sau a functiilor) unipersonale exercitate de

catre o singura persoana cum este cazul ministrului, al prefectului, al primarului, desi ei exercita o functie

de conducere si pot emite acte juridice in nume propriu. Desigur ca aceste acte administrative pot produce

efecte asupra altor autoritati care au structura interna: ministrul asupra ministerului, prefectul asupra

prefecturii etc.

Cele mai multe autoritati ale administratiei publice sunt insa alcatuite din mai multe persoane ce formeaza o

structura organizata in mod unitar si care, atat prin modul de alcatuire, cat si prin tipul de indeplinire a

atributiilor si sarcinilor, defineste modul de organizare si functionare a respectivei autoritati.

• dupa gradul lor de complexitate pot exista structuri simple (cand intre personalul component

si conducator nu se interpune o alta persoana sau functie) si structuri complexe reprezentand o reunire de

compartimente simple cu multiple relatii ierarhice, directe si indirecte.

• Dupa natura atributiilor exercitate in cadrul sau in afara autoritatii respective structurile pot fi

functionale si de specialitate. Structura functionala reprezinta acea componenta organizatorica interna prin a

carei activitate se asigura, alaturi de alte compartimente similare, buna functionare a autoritatii si crearea

conditiilor necesare indeplinirii corespunzatoare a atributiilor legale. Astfel, la toate autoritatile administratiei

publice se regasesc compartimente de personal, invatamant, salarizare, contabilitate, secretariat, juridic,

etc, distincte sau reunite, dar fara de care nu se poate concepe insasi existenta respectivei autoritati.

• Dupa caracterul omogen sau neomogen al atributiilor si competentelor exercitate distingem

structuri tipice si structuri individuale sau atipice. Structurile tipice (departamente directii, servicii, etc) sunt

constituite in cadrul autoritatilor administrative ce fac parte din sisteme sau subsisteme bazate pe raporturi

ierarhice intre elementele componente, in timp ce structurile atipice caracterizeaza organe, de regula, unicat,

din subordinea guvernului sau ministerelor (consilii, oficii) sau se pot regasi chiar in structurile ministeriale

(tezaur, trezorerie, directia tratatelor etc).

b) Compartimentul organizatoric.

Compartimentul organizatoric al unei autoritati publice reprezinta unitatea structurala (formata din una sau

mai multe persoane aflate sub o conducere unica) care exercita cu titlu permanent sau temporar atributii de

natura omogena necesare realizarii activitatilor autoritatii din care face parte.

Aceasta unitate structurala sau compartiment are o serie de trasaturi.

-se poate compune dintr-o singura persoana ; de pilda, oficiul juridic are un jurisconsult sau un

consilier juridic ori din mai multe persoane (de pilda, serviciul sau directia).

-fiecare din persoanele ce il compun se afla intr-o relatie ierarhica de subordonare directa cu un sef

ierarhic (director, sef serviciu, sef de birou) ca organ de conducere unipersonal sau colegial.

-compartimentele exercita atributii de natura omogena, adica de acelasi tip sau de aceeasi natura,

ceea ce determina, de altfel, insasi reunirea lor in cadrul aceleiasi componente structural organizatorice.

Aceste atributii sunt fie necesare asigurarii functionarii autoritatii respective asa cum este cazul

compartimentelor functionale (resurse umane, buget, urbanism, administrarea domeniului public, etc) sau

indeplinirii sarcinilor proprii in cazul compartimentelor de specialitate (politie, sanatate, invatamant etc)

manifestandu-se mai ales in afara autoritatii publice, in relatiile cu tertii.

-structurile interne nu au capacitate juridica proprie deoarece nu pot intra in raporturi juridice

directe cu alte subiecte de drept, calitate ce revine numai autoritatii din care fac parte, reprezentata de

conducerea sa.

In functie de genul de relatii stabilite intre persoanele ce compun compartimentele si conducator, in sensul ca

acestea sunt directe sau indirecte, distingem compartimente simple si compartimente complexe.

1. compartimentul simplu sau elementar este acea unitate structurala interna in care intre

conducatorul ei si celelalte persoane componente nu se mai interpune alt subiect. De pilda, biroul este

compartimentul elementar de baza si cea mai mica diviziune structurala in cadrul careia seful de birou

este singurul care dispune de autoritatea directa asupra subordonatilor neexistand o alta autoritate in

acelasi sens.

2. compartimentul complex reprezinta o reunire de compartimente elementare sau chiar complexe

supuse aceleiasi conduceri ierarhice unice; in structura autoritatilor administrative pot exista ca si

compartimente, biroul, serviciul si directia, iar in cazul celor centrale (ministere) se adauga directia

generala si departamentul.

3. compartimentul de specialitate este constituit dupa criteriul omogenitatii (similitudinii) sarcinilor

de rezolvat de catre autoritatea respectiva. Astfel, de pilda, intr-un minister al invatamantului trebuie sa

existe doua mari diviziuni interne: una vizand invatamantul universitar, alta pe cel preuniversitar, dupa cum

intr-un minister al comertului si turismului trebuie sa se distinga cel putin trei mari compartimente

corespunzator comertului interior, celui exterior si al turismului. Pe plan teritorial, o directie judeteana pentru

probleme de munca si solidaritate sociala cuprinde, printre altele, compartimente distincte privind forta

de munca si somajul, salarizarea, precum si juridic si legislatia muncii, inspectie etc.

Desigur, in cadrul oricarei autoritati vor precumpani structurile de specialitate atat ca numar cat si ca pondere

de personal, dar si ca volum de activitate.

c). Caracteristicile structurii organizatorice.

Compartimentele organizatorice au urmatoarele caracteristici:

- Biroul se organizeaza pentru indeplinirea unei activitati omogene care impune o delimitare

organizatorica minimala distincta;

- Serviciul se organizeaza pentru indeplinirea unor activitati omogene sau pentru mai multe activitati

complementare pentru care se cere o conducere unitara;

- Directia cuprinde mai multe servicii ori birouri care desfasoara activitati ce necesita o coordonare;

- Directia generala se organizeaza pentru delimitarea unui grup de activitati ce reprezinta un domeniu

sau un sector de activitate;

- Departamentul se organizeaza in scopul desfasurarii unor activitati care sintetizeaza functii ale mai

multor compartimente inferioare sau care vizeaza coordonarea si orientarea lor de maniera globala.

Fiecare compartiment ierarhic superior are in compunerea sa structuri inferioare sau mai simple (de pilda,

departamentul le poate cuprinde pe toate), dintre care unele pot functiona independent in sensul ca se

subordoneaza direct unei alte structuri, mai precis conducerii acesteia, decat celei imediat superioare; de

pilda, desi directorul directiei are in subordine sefii serviciilor componente, iar acestia pe sefii de birou,

totusi un birou se poate subordona direct directorului de directie (mai ales daca are atributii de control).

d). Reglementarea legala a structurii

Reglementarile legale stabilesc dimensiunea compartimentelor organizatorice, sub aspect numeric, in virtutea

faptului ca structura interna a tuturor autoritatilor care au acelas tip de atributii si sarcini trebuie sa aiba caracter

unitar

-sub aspectul dimensiunilor, prin lege se stabileste numarul minim de persoane necesar pentru

infiintarea unui compartiment distinct ; exempli gratia, pentru un birou sunt necesare 3 persoane,

pentru servicii trebuie 6 persoane, iar pentru directii minimum 15 persoane etc.

- prin lege, sau prin actul normativ amis de autoritatea ierarhic superioara, se stabileste si

raportul dintre numarul posturilor de conducere si numarul posturilor de executie,

- in sfarsit, tot prin lege se stabileste dreptul unei autoritati de a crea structuri atipice, cum sunt oficiile

sau inspectiile, ori de a infiinta asemenea structuri in alte unitati administrativ-teritoriale, sau chiar in

strainatate, in functie de specificul atributiilor ce revin acelei autoritati.

e). Nivelurile ierarhice.

Similar modului an care autoritatile publice sunt ierarhizate intr-un sistem de tip piramidal, si compartimentele

unei autoritati sunt ierahizate in cadrul structurii interne.

- compartimentelor de aceeasi marime si avand acelasi grad de subordonare fata de conducerea

autoritatii publice, se vor regasi la acelasi nivel ierarhic intre ele;

- sefii tuturor compartimentelor de acelasi grad se afla pe acelasi nivel ierarhic: de pilda sefii

departamentelor din cadrul unui minister se afla la acelasi nivel ierarhic fata de ministru

- unele compartimente pot situa pe aceeasi linie ierarhica cu alte compartimente, indiferent de

marimea lor, daca exista aceeasi pozitie de subordonare directa fata de conducere; de pilda, seful unui

corpului de control se afla la acelasi nivel ierarhic fata de ministru, ca si sefii departamentelor din minister:

Structura interna a unei autoritati publice si a raporturilor ierarhice directe si indirecte, orizontale si

verticale, organice si functionale, sunt reprezentate grafic prin organigrama.

In organigrama sunt prezentate grafic compartimentele, posturile si persoanele care le ocupa, pozitia

detinuta in ierarhia interna conform atributiilor, precum si relatiile cu celelalte compartimente.

f). Delegarea de atributii

Delegarea de competenta este procedura legala de transmitere a unor drepturi si obligatii de la o

autoritate (functie) ierahic superioara la o autoritate (functie) ierahic subordonata.

In cazul autoritatilor administratiei publice, care au in structura mai multe compartimente complexe

functioneaza sistemul delegarilor interne succesive de autoritate prin care se stabilesc relatii ierarhice

intre conducatorii unor compartimente diferite.

- de pilda, in cadrul unui minister, unele atributii ale ministrului pot fi transmise in mod expres

printr-un ordin in sarcina sefului de departament sau a unui director general al directiei generale;

- in cazul unei directii, unele atributii ale directorului pot fi transmise printr-o dispozitie scrisa unui

sef de serviciu sau de birou;

- delegarea de competenta se refera exclusiv la atributiile unei functii, nu la calitatea functionarului

care le indeplineste; daca un director deleaga unele atributii unui functionar nu inseamna ca acel functionar

devine director.

g) Statul de functii si fisa postului.

Functionarul public din structurile administratiei indeplineste o functie publica, adica un complex de

drepturi si obligatii cu care este investit in vederea indeplinirii atributiilor organului din care face parte.

Totalitatea functiilor, corespunzatoare structurii organizatorice (organigramei), reprezinta statul de

functii al autoritatii respective in care se reflecta numarul efectiv al persoanelor care pot functiona pe

posturile existente.

In cazul in care sunt nominalizate si persoanele care ocupa efectiv posturile respective avem

statul de personal.

In cazul in care documentul precizeaza si retributia functionarilor suntem in prezenta statului de

salarii (sau de plata).

Descrierea fiecarui post sau functii, a cerintelor pe care trebuie sa le indeplineasca persoana care-1 ocupa,

cat si a atributiilor care-i revin se face prin fisa postului.

Fisa postului confera titularului cunoasterea locului de munca in cadrul compartimentului sau de

activitate precum si a legaturilor sale ierarhice directe si indirecte. Aceasta fisa este o reflectare

particularizata a prevederilor cuprinse in regulamentul de organizare si functionare a autoritatii respective

si care, la randul sau este o ilustrare normativa a structurii organizatorice si atributionale, precum si acelei

relationale interne fiind un act administrativ intern esential pentru buna functionare si organizare a

autoritatii executive.

Elaborati organigrama unei autoritati publice;

-numarul si marimea compartimentelor..

-relatiile ierarhice dintre compartimente

-sarcinile specifice..

E. STRUCTURA EXTERNA A AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI.

In stiinta administratiei se utilizeaza adesea notiunile de structura functionala si structura teritoriala a

administratiei, care ar corespunde, in linii mari, criteriului competentei materiale si celei teritoriale din dreptul

administrativ

a) Structura functionala se defineste tipul de diviziune (indiviziune) organizatorica a administratiei publice

corespunzator distributiei (sau indivizibilitatii) sarcinilor specifice intre diferite autoritati.

In cazul in care atributiile si sarcinile administratiei necesita o forma organizatorica distincta care sa le duca la

indeplinire, trebuie gasita forma institutionalizata cea mai adecvata, respectiv de tip ministerial sau

neministerial

Considerentele pe baza carora se demonstreaza necesitatea infiintarii unei structuri functionale pot fi

urmatoarele

- natura sarcinilor sociale ce trebuie rezolvate si atributiile specifice;

- volumul si ponderea sarcinilor si noilor atributii;

- imposibilitatea de a incredinta misiunea unor structuri deja existente.

Pentru infiintarea de noi autoritati sau institutii publice se pot utiliza si alte criterii functie de modul in

care doreste rezolvarea sarcinilor (pe cale jurisdictionala sau nu) ori functie de natura acestora.

- de pilda, in materia delincventei juvenile se pot crea institutii specializate care sa preia

atributii specifice de invatamant, de ocrotire a minorilor, de autoritate tutelara etc.

b). Structurile teritoriale.

Structura teritoriala a administratiei publice este o consecinta a diversitatii sarcinilor de realizat de catre

autoritatile centrale. Densitatea demografica, intinderea in teritoriu, complexitatea socio-economica si

diversitate culturala, spirituala, etnica etc., fac imposibila realizarea sarcinilor de catre o singura

autoritate, motiv pentru care trebuie constituite conform organizarii administrativ-teritoriale a statului,

autoritati, institutii, servicii sau agenti publici locali.

Autoritatile administratiei publice locale, conform principiului subsidiariatii pot satisface mai rapid, mai

eficient si mai complet nevoile si interesele colectivitatilor locale in virtutea faptului ca se afla mai

aproape de ele decat autoritatile centrale.

Structura teritoriala desemneaza reteaua organizatorica a administratiei publice locale corespunzatoare

modului de realizare a sarcinilor in fiecare unitate administrativ-teritoriala.

Cauzele obiective care determina administratia sa-si creeze structuri teritoriale pot fi urmatoarele:

- faptul ca statul trebuie sa-si exercite autoritatea la toate nivelurile ;

- necesitatea aplicarii unitare a legislatiei;

- existenta colectivitatilor umane cu interese si nevoi proprii, grupata pe considerente

economice, culturale, etnice etc;

- faptul ca gestionarea resurselor locale necesita un cadru organizat, institutionalizat

sub autoritatea administratiei publice;

- posibilitatea ca structura nou infiintata sa functioneze in teritoriu in conditii de independenta

operativa si functionala sau chiar de autonomie locala, dupa intinderea prerogativelor conferite

autoritatilor centrale asupra celor din teritoriu.

Amintim in acest sens cazurile de structuri administrative constituite exclusiv la nivel central intrucat pot

realiza sarcini fara concursul unor structuri si in teritoriul national; de pilda, Ministerul Afacerilor

Externe, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci.

Pe de alta parte, in numeroase cazuri ministerele si alte autoritati ale administratiei publice centrale de

specialitate organizeaza in teritoriu sau infiinteaza organe in subordinea lor, daca legea recunoaste

aceasta competenta, intr-una sau chiar toate unitatile administrativ-teritoriale .