Plasamente bancare si monetare

PLASAMENTE BANCARE SI MONETARE

Sa presupunem ca dispunem de o suma de bani. Modul cel mai la indemana cand nu știi ce sa faci cu ei, dar nici nu vrei sa-i cheltuiești este sa ii depui la o banca, unde sa fie in siguranța și sa mai existe și un caștig de pe urma plasarii lor - și anume dobanda. Dobanzile nu mai sunt la fel de "atragatoare" ca in urma cu cațiva ani, asa ca ceea ce poate spera un deponent este cel mult o conservare a economiilor (in cazul in care dobanzile depașesc inflația) și nu o multiplicare a acestora.

Sistemul bancar in Romania

Desi exista persoane neincrezatoare in bancile romanesti, dupa cele cateva falimente din trecut, trebuie stiut faptul ca acum bancile sunt mult mai strict verificate si in consecinta, mai sigure. In prezent in Romania sunt autorizate sa functioneze 41 de banci comerciale [1], iar Banca Nationala a Romaniei (BNR) este responsabila cu autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a acestora, astfel incat banii deponentilor sa fie in siguranta. Bancile comerciale sunt obligate sa indeplineasca anumite conditii (nivelul minim al capitalului reglementat prin lege, existenta unor rezerve obligatorii, etc.) si isi desfasoara activitatea dupa reguli bine stabilite. Cu toate acestea, riscul aferent depozitelor bancare, desi redus, nu este nul. Bancile sunt societati comerciale care pot desfasura activitati profitabile sau in pierdere, ajungand in situatii dificile sau chiar de faliment. In plus, avand in vedere ca depind de increderea deponentilor, sunt mult mai sensibile la zvonuri (chiar si nefondate) si informatii eronate, care pot deteriora imaginea si implicit profitabilitatea unei banci. Banii unui deponent pot fi protejati daca se incadreaza in plafonul stabilit de Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar (32 de banci participante), care a fost infiintat exact in acest scop. Astfel, in cazul in care o banca da faliment, Fondul va da inapoi banii depusi la acea banca, dar numai daca suma este mai mica decat suma garantata.

Ca sa fie protejat total, deponentul poate alege sa-si depuna banii la mai multe banci, fiecare suma trebuind sa se situeze sub plafonul de garantare. Astfel in cazul putin probabil in care toate bancile la care deponentul are bani sa dea faliment, el isi va recupera toti banii. Insa, indiferent daca depozitele sunt in lei sau in valuta , sau au fost cumparate certificate de depozit de la aceeasi banca, toate sumele sunt transformate in lei, inclusiv dobanzile cuvenite, se aduna si suma rezultata trebuie sa se incadreze in plafonul garantat pentru a se primi toti banii inapoi.

Fondul de Garantare dispune de acesti bani astfel : toate bancile care atrag bani de la populatie sunt obligate sa plateasca la Fondul de Garantare o contributie, care se stabileste ca procent din sumele atrase de la persoanele fizice si care poate fi majorata in functie de necesitati. In perioadele in care nu are de platit compensatii, Fondul investeste banii colectati de la banci in principal in titluri de stat, pentru ca sunt cele mai sigure plasamente si pot fi rapid vandute in caz de necesitate.

Cum se alege banca?

Ar trebui evaluati mai multi parametri atunci cand suntem pusi in situatia sa alegem o banca : nivelul dobanzilor oferite, imaginea si reputatia bancii in piata, actionariatul bancii, soliditatea si capacitatea financiara. Acest lucru nu presupune ca trebuie sa ne orientam numai spre banci cu traditie si cu un numar mare de sucursale; pot aparea banci noi, mai mici, dar mai dinamice, care sa prezinte o oferta interesanta. Se recomanda totusi, ca in cazul detinerii unei sume mai mari de bani, aceasta sa fie plasata in mai multe banci.

Titluri de stat

O alta optiune pentru a ne putea plasa banii fara risc este sa cumparam titluri de stat emise de Ministerul Finantelor. Bineinteles, castigurile sunt pe masura riscului asumat : cum riscurile sunt practic zero, inseamna ca si castigurile sunt mici.

Statul recurge la emisiunea de titluri de stat pentru a se imprumuta in moneda nationala si/sau in valuta de la populatie si persoane juridice. Aceste imprumuturi sunt folosite in principal pentru finantarea deficitului bugetar . Titlurile de stat se prezinta sub forma de bonuri de tezaur, certificate de trezorerie si alte instrumente cu scadenta de un an sau de pana la un an si sub forma de obligatiuni si alte instrumente cu scadente mai mari de un an. Titlurile au termene foarte clare, care sunt anuntate la fiecare emisiune. Aceste instrumente sunt emise in mod diferit pentru clienti individuali (populatie) si pentru firme. Titlurile adresate firmelor sunt vandute prin intermediul BNR catre bancile comerciale (unde pot participa si clientii individuali care dispun de sume mari). Ca persoana fizica, se pot cumpara titluri de stat emise special pentru populatie si vandute prin intermediul Trezoreriei si al Administratiilor financiare locale.

Titlurile de stat sunt de doua categorii :

• Cu discount - respectiv titluri de stat nepurtatoare de dobanda ; asta inseamna ca modul de calcul al castigului este diferit. Titlurile cu discont sunt vandute la un pret initial mai mic decat valoarea nominala, iar la scadenta (la "expirarea" titlului) detinatorul primeste de la stat o suma egala cu valoarea nominala. Diferenta dintre pretul initial si valoarea nominala este discontul si acesta reprezinta beneficiul cumparatorului.
• Purtatoare de dobanda - respectiv titluri de stat vandute la valoarea nominala (sau la un pret diferit de valoarea nominala) si pentru care statul plateste periodic dobanzi conform conditiilor si termenilor cuprinsi in prospectul de emisiune.

Valute

Document online: Unificarea paneuropeana azi Document online: Economia bunastarii si rolul statului in economie - reglementarea preturilor

O alta metoda de plasare a banilor poate fi ȋn valuta prin intermediul caselor de schimb. Aceasta solutie ȋnsa se poate dovedi neprofitabila și nepotrivita pentru un riscofob. O pastrare a banilor ȋn valuta poate aduce chiar pierderi, ȋn loc sa multiplice sau sa conserve economiile. Aceasta ȋnseamna ca , daca schimbi banii ȋn dolari, de exemplu, și dupa un timp ȋi schimbi la loc, cumperi mai putine produse decat puteai cumpara ȋnainte de schimbul valutar. O asemenea varianta reprezinta o pierdere pentru un investitor (ȋn termeni reali), chiar daca dupa ce a schimbat valuta ȋnapoi, va avea mai multi lei decat la ȋnceput. Creșterea este doar ȋn termeni nominali, dar nu și ȋn termeni reali. Ca și persoana fizica, putem cumpara și vinde valuta prin intermediul caselor de schimb sau ȋn cadrul unei banci. Cursul de referinta anuntat de BNR nu este preluat și practicat de banci sau de casele de schimb. Acestea ȋși stabilesc cursul de schimb individual, ȋn functie de politica fiecarei institutii și desigur, practica niveluri diferite de curs pentru cumparare și vanzare; ȋn general, nu se ȋnregistreaza variatii foarte mari fata de cursul de referinta al BNR, ȋnsa e bine sa cautam casele de schimb cu cele mai avantajoase cursuri.

Presupunand ca sunt un investitor informat și urmaresc evolutia pietei valutelor, doresc sa ma opresc la una din ele. Una dintre optiuni ar putea fi dolarul australian. Aaceasta deoarece dolarul australian a avut ȋn 2009 cea mai mare apreciere ȋn fata leului, de 28%, urmat de coroana norvegiana cu un randament de 19% și de dolarul canadian cu 16%. Daca un roman ar fi vandut la ȋnceputul anului 2009 - 100.000 lei și ar fi ales sa cumpere dolari australieni, la sfarșitul anului, cand ar fi vandut dolarii australieni, ar fi ȋncasat 128.000 lei, cu 28% mai mult decat avea la ȋnceputul anului. Dolarul australian a beneficiat de circumstante semnificativ mai optimiste decat cele prezente ȋn debutul anului 2009 ȋn economiile G7, de un diferential pozitiv de dobanda comparativ cu dolarul american și de perceptii tot mai puternice ȋn legatura cu posibilitatea majorarii acestuia, și totodata de statutul de "proxy" al Australiei pentru revirimentul remarcabil al economiei chineze. Ȋn tot anul 2010 a avut de asemenea o evolutie pozitiva și una din ultimele știri optimiste este ca dolarul australian a ajuns la paritate cu dolarul american, urmare a dobanzilor mai mari din Australia si deprecierii dolarului american. Ca și investitor riscofil, aș putea fi foarte interesat de aceste evenimente, ȋnsa ca și riscofob sunt retinut ȋn a ma avanta ȋn general asupra investitiilor ȋn valute.

FONDURI DE INVESTITII

Fondurile de investitii sunt entitati care acumuleaza bani de la mai multe persoane (investitorii ȋn fonduri) pe care ȋi investesc ȋn mod profesionist pentru obtinerea de caștiguri; de aceste caștiguri beneficiaza ulterior aceleași persoane care au depus bani ȋn fond.

Investitia ȋn fonduri este mai eficienta chiar decat un depozit bancar. Ȋn timp ce depozitele stau și se plictisesc la banca și aduc dobanzi care se iau la ȋntrecere cu inflatia și nu caștiga de fiecare data, investitiile ȋn fonduri aduc, de regula, caștiguri peste dobanzile bancare și peste inflatie. Ȋn plus numai ai problema care apare la banca atunci cand ai nevoie de bani ȋnainte de termen și pierzi dobanda acumulata; ȋntr-un fond poti investi și retrage bani oricand fara a pierde creșterea acumulata. Administratorii fondurilor cauta permanent investitiile cele mai bune pentru a plasa banii investitorilor. Cand dobanzile bancare sunt mari, fondurile plaseaza mai multi bani ȋn depozite; cand dobanzile oferite de banci sunt ȋn scadere, fondurile cumpara obligatiuni, iar cand bursa crește, cumpara actiuni. Caștigurile fondurilor nu se exprima prin dobanzi, ci prin creșterea valorii investitiei. Pe langa diferenta de nume, exista și o diferenta importanta ȋn modul de calculare al caștigurilor. La banca, primești pentru sumele depuse dobanda, al carei nivel se cunoaște și pe baza caruia putem calcula banii pe care ȋi vom caștiga. Ȋntr-un fond caștigurile pot varia; aceasta se ȋntampla pentru ca și caștigurile fondului variaza ȋn functie de investitiile sale. Astfel, fondul face mai multe depozite, la diferite banci, cu scadente diferite - de la cele overnight pana la cele pe perioade mai lungi. Depozitele sunt schimbate, negociate și ajustate permanent pentru a obtine cele mai bune caștiguri pentru investitori. La depozite se adauga plasamentele fondurilor ȋn diferite emisiuni de titluri de stat, de asemenea cu scadente și termene variabile. Fondul mai investește și ȋn alte instrumente, precum actiunile și obligatiunile, ale caror caștiguri sunt greu de estimat cu precizie.

Avantaje:

Caștigurile aduse de fonduri sunt ȋn general mai mari decat cele aduse de  depozitele bancare;

Banii investiti ȋntr-un fond pot fi retrași oricand, total sau partial, fara pierderea caștigurilor acumulate pana ȋn acel moment;

Sumele minime care pot fi investite ȋntr-un fond sunt mult mai mici decat sumele minime necesare pentru alte tipuri de plasamente (depozite, actiuni, etc.);

Investitia este una administrata; avem acces indirect la creșterea actiunilor la bursa, spre exemplu, fara a fi nevoie sa analizam noi care sunt cele mai bune actiuni de cumparat (le cumpara fondul ȋn locul nostru) - astfel este o investitie mai adecvata pentru un investitor mai putin informat;

Prin intermediul unui fond avem acces indirect și la o serie de instrumente financiare pe care ȋn mod obișnuit nu le-am putea folosi (titluri de stat pentru persoane juridice, depozite cu dobanzi negociate direct cu banca) sau pe care le-am putea folosi doar ȋn anumite perioade (emisiuni de obligatiuni);

Investitia ȋntr-un fond ne poate ajuta sa ȋntelegem mecanismele pietei de capital și ne permite sa mergem ulterior mai departe, spre exemplu, pentru a cumpara actiuni la bursa;

Avem acces la o gama foarte larga de fonduri, cu caracteristici, randamente și riscuri diferite.

Valoarea titlurilor emise de fond se modifica permanent. Aceasta valoare poarta numele oficial de Valoare Unitara a Activelor Nete (VUAN) si este calculata și raportata zilnic. Valoarea la zi a unitatii de investitie se gasește ȋn publicatiile financiare sau pe internet.

Tipuri de fonduri

Legislatia ȋn vigoare denumește fondurile de investttii care se adreseaza publicului Organisme de Plasament Colectiv (OPC). Cele care au drept unic scop administrarea banilor atrași de la investitori și care emit și rascumpara titluri ȋn mod continuu sunt denumite Organisme de Plasament Colectiv ȋn Valori Mobiliare (OPCVM). Exista doua tipuri de OPCVM :

1. Fonduri deschise de investitii (sau fonduri mutuale) organizate ca și societati civile fara raspundere juridica și administate de o societate de administrare a investitiilor. Un fond mutual efectueaza ȋn mod continuu operatiuni de atragere de bani și de plati catre investitori (emsiune și rascumparare continua de unitati de investitie);
2. Societati de investitii organizate ca și societati pe actiuni. Acestea emit actiuni la fel ca orice alta firma, ȋnsa emisiunea acestora nu este continua ca ȋn cazul fondurilor deschise. Actiunile se listeaza la bursa, iar investitorii pot cumpara și vinde actiuni ale societatii de investitii prin intermediul mecanismelor bursiere. Prezenta unei SAI nu este obligatorie ȋn cazul societatilor de investitii; acestea pot fi si autoadministrate.

Pe langa organismele de plasament colectiv ȋn valori mobiliare mai exista și Alte Organisme de Plasament Colectiv (AOPC). Acestea sunt fonduri de investitii de tip privat sau fonduri ȋnchise de investitii. Principala lor caracteristica este faptul ca nu se adreseaza publicului larg, ci numai unui numar limitat de investitori; aceste fonduri nu emit și nu rascumpara unitati de investitie ȋn mod continuu.

Ȋn ce plaseaza fondurile banii?

Titluri de stat emise de Ministerul Finanelor. Acestea asigura stabilitate fondului datorita riscurilor foarte reduse (teoretic zero) și unor randamente previzibile, ȋnsa mici fata de alte alternative de investitie;

Depozite bancare. Fondul poate lucra cu mai multe banci simultan și poate negocia dobanzile și scadentele acestor depozite, datorita sumelor mari plasate. Si depozitele contribuie la stabilitatea fondului prin venituri previzibile și prin riscuri reduse.

Obligatiuni emise de municipalitati sau de societati comerciale.

Actiuni tranzactionate pe cele doua piete de valori mobiloare din tara noastra.

Alte instrumente , cum ar fi : titluri de participare ale altor fonduri de investitii, instrumente financiare derivate (contracte futures și options), alte instrumente ale pietei monetare, emisiuni noi de actiuni care nu au fost ȋnca listate la bursa și actiuni necotate; instrumente financiare tranzactionate pe piete din afara Romaniei.

CNVM stabilește limite maxime ale investitiei ȋn anumite instrumente cu scopul reducerii riscurilor; plasamentele cu risc maxim (de exemplu - actiunile necotate) sunt limitate la 10% din activ.