Diminuarea anumitor costuri din motive politice sau organizationale

(to minimize certain political costs)

La societatile mari cu potential de profit, exista tendinta de a prezenta un profit scazut pentru a nu atrage atentia autoritatilor competente. Spre exemplu in anii 1970, ca urmare a embargoului petrolier privind cresterea pretului petrolului de catre OPEC, cresterea pretului petrolului si profiturile mari obtinute de firmele petroliere au atras atentia opiniei publice, aceste profituri fiind denumite profituri indecente (profit obscen). Drept urmare a aparut  legea speciala a impozitului pe profitul extraordinar (windfall profit tax).

In perioada in care preturile titeiului au crescut rapid, companiile nu puteau face mare lucru in vederea diminuarii influentei pozitive a cresterii preturilor asupra profitului. Astfel, dupa acest eveniment, in timp, companiile petroliere au trecut la operatiuni de manipulare a datelor financiare in sensul scaderii veniturilor si cresterii cheltuielilor, avand ca scop declararea unei ținte de profit cat mai scazute.[1]

O situatie similara a fost intalnita si in 1990-1991 in timpul crizei din Golf. Potrivit lui Han si Wang'a (1998) companiile petroliere al caror profit crescuse datorita cresterii pretului titeiului in timpul crizei din golf, pentru a nu se confrunta cu un cost politic, au apelat la manipularea datelor financiare in sensul diminuarii profitului.

Un exemplu de situatie intalnita in ultimii ani a fost cel privind compania americana Microsoft. Aceasta companie, care detine 90% din piata de computere personale, a sustinut in apararea sa in fata unui tribunal federal ca nu are putere de monopol. A avut o atitudine destul de conservatoare declarand un profit scazut, asemeni companiilor petroliere in anii 1970.

Microsoft a inregistrat costurile de dezvoltare a softului ca si cheltuieli ale perioadei respective, netransformand nici un cost in activ. In anii 1997, 1998 si 1999 au fost inregistrate la cheltuieli cheltuielile de dezvoltare a softului in valoare de 1,8 miliarde (28%), 2,6 miliarde (29%) si 3 respectiv miliarde (23%) dolari. Astfel profitul companiei a scazut, scopul fiind acela de a nu intra in atentia autoritatilor competente avand o imagine profitabila. O alta practica a Microsoft a fost aceea ca in timpul vanzarilor o parte a vanzarilor a fost estimata ca si cost al serviciilor care urmau a fi oferite privind vanzarile, venitul din produsul vandut fiind inregistrat benefic, in cadrul perioadei de viata a produsului. Astfel veniturile din vanzari au fost contabilizate in mod deosebit e conservator, profiturile fiind redate diminuat. In nota de subsol a tabelelor financiare ale companiei din iunie 1999 se afla urmatoarea explicatie: o parte a veniturilor companiei sunt realizate in cadrul duratei estimate de viata a produsului vandut sau in cadrul duratei abonamentelor din contractul de licenta. Utilizatorul final achizitioneaza in timpul duratei de utilizare a produsului produsele firmei, elementele precum tehnologia browser si sprijinul tehnic. Ca rezultat, veniturile companiei includ si valorile acestor tipuri de elemente privind perioada de utilizare a produsului. Astfel ca firma amana o parte a incasarilor din vanzari ca fiind contravaloarea serviciilor legate de produs si care vor fi castigate in viitor. Cat din veniturile obtinute din vanzari va fi astfel amanat depinde de estimarile companiei. Procentul acestei estimari a fost intai ridicat, iar in ultimul trimestru al lui 1999 conform declaratiei companiei procentul veniturilor amanate provenind din servicii si produse inca neprestate sau nevandute a scazut, ducand astfel la cresterea veniturilor din vanzarii aferent perioadei curente. Astfel ca firma, in anii 1997, 1998 si 1999 a inregistrat in bilant veniturile in vanzari de 1,4, 2,9 si respectiv 4,2 miliarde dolari ca fiind venituri inca neincasate.

Pe de alta parte, solicitarile din cadrul discutiilor purtate cu sindicatele unei firme deosebit de profitabile pot fi considerabil mai pretențioase decat cele ale firmelor cu profit scazut. In astfel de situatii firmele apeleaza la manipularea de date financiare in sensul diminuarii profitului si oferirii unei imagini de societate mai putin profitabila, in scopul diminuarii pretentiilor sindicatelor.

Stolowy si Breton (2000) spune ca un alt scop al manipularii il reprezinta evitarea controlului public datorat comportamentului inadecvat (ill behavior) sau practicilor neconforme regulamentelor din sectorul respectiv. Astfel de companii sau sectoare sunt cele in care marja profitului mediu este peste cea a sectorului respectiv sau cele in care sunt inregistrate accidente de munca repetate (tanker breaks) care duc la poluarea mediului, ori firmele sau sectoarele aflate in situatia unui cartel. Comportamentul normal al acestor sectoare sau companii, pentru a nu da impresia unei situatii de monopol sau a unor practici ilegale ori pentru a nu da impresia unui profit care poate compensa pagubele pricinuite mediului este acela de a declara un profit cat se poate de scazut.

Un studiu privind acest aspect ii apartine lui Jones (1991). In lucrarea sa, Jones a cercetat daca firmele din SUA au declarat un profit mai scazut apeland la manipularea datelor financiare in perioada in care au fost supuse cercetarii Comisiei de Comert a SUA. Facilitatile vamale erau conditionate de diverse criterii stabilite de Comisia de Comert, unul dintre acestea fiind productivitatea industriei, tinta de profit. Aceasta situatie a fost un element de stimulare pentru conducatorii societatilor sa declare un profit scazut inaintea impozitarii, pentru a putea beneficia de facilitatile vamale. Potrivit lui Jones (1991), in perioada cercetata de Comisia de Comert, conducatorii societatilor au apelat la manipularea datelor financiare scazand profitul anterior impozitarii prin utilizarea transferurilor la rezerve. Navissi (1999) a ajuns la concluzia ca in anii in care preturile produselor industriei producatoare din Noua Zeelanda crescusera, societatile au apelat la manipularea datelor financiare in vederea diminuarii profitului. Intr-un studiu asemanator, Lim si Matolcy (1999) au ajuns la concluzia ca in Australia firmele ale caror produse erau supuse controlului din punct de vedere al preturilor, pentru a putea solicita cresterea preturilor produselor, au apelat la manipulare (folosind transferurile fortate) comunicand publicului un profit scazut.

In ceea ce priveste industria petroliera, intr-un studiu ce a acoperit o perioada de 19 ani, Hall si Stammerjohan (1997) au descoperit ca nivelul de indatorare al unei societati sau industrii, pentru a raspunde factorilor precum procesele continue de despagubire  sau concurenta firmelor straine ori a sectorului, era supus manipularii in vederea diminuarii profitului. Potrivit lui Magnan, Nadeau si Cormier (1999), urmare a controalelor efectuate la societatile canadiene pe baza reclamatiilor anti dumping ale firmelor straine, s-a constatat ca acestea apelasera la o manipulare menita sa diminueze considerabil profitul aferent perioadei verificate.

Societatile din sectorul financiar si cele a caror activitate este de importanta strategica, precum energie, gaze si telecomunicatii sunt supuse unui sistem mai diferit de monitorizare si control. In cazul acestor societati vorbim despre un control si o monitorizare publice, bazate pe datele contabile. In acest context datele contabile ale bancilor si institutiilor intermediare trebuie sa fie conforme cu regulamentele privind capitalul minim, societatile de asigurari trebuie sa aiba o structura financiara minima, iar preturile practicate de firmele de energie si telecomunicatii trebuie sa corespunda celor indicate de autoritatile competente. Aceasta situatie atrage dupa sine necesitatea realizarii sau declararii unui anumit nivel de profit. Astfel ca, din punctul de vedere al acestor firme, indeplinirea conditiilor impuse de legislatia careia i se supun este un scop al manipularii datelor financiare.

Studiile confirma ca bancile care se afla aproape de pragul capitalului minim, prin metode precum rezervarea unei cote mai mici creditelor estimate ca fiind neperformante, neinregistrarea decat partiala a creditelor corespunzatoare pierderilor si inregistrarea unui profit anormal in portofoliile de valori mobiliare.

Societatile de asigurari cu o structura financiara insuficienta practica manipularea pentru a nu atrage atentia institutiei de reglementare, prin metode precum neinregistrarea decat partiala a valorilor daunelor nesigure si operatii precum reasigurarea.[3]

In concluzie manipularea a fost constatata si dovedita la societatile care activeaza in sectoare precum cel financiar, supus unor reglementari, monitorizari si controale atente, societatile ale caror tarife sunt stabilite de catre public sau cele care doresc sa beneficieze de facilitati vamale ori cele care activeaza in sectoare de importanta strategica precum cel petrolier.