Optimizarea performantelor bancare prin managementul riscului de lichiditate

Optimizarea performantelor bancare prin managementul riscului de lichiditate

1 Definirea riscului de lichiditate

Banca mentine un nivel al activelor lichide ,astfel incat sa asigure respectarea normativelor BNR privind lichiditatea , precum si respectarea indicilor interni majorati ai nivelului lichiditatii.

Acest fapt, in combinatie cu mentinerea unei baze depozitare diversificate, pastrarea in arsenal a unor facilitati, instrumente de refinantare de urgenta, permite bancii sa satisfaca in orice moment o eventuala retragere masiva de fonduri. Elemente ale aceste strategii sunt:

. mentinerea unui portofoliu diversificat de active lichide, urmarind totodata scopul majorarii profitabilitatii acestor active.

. prognoza zilnica si de perspectiva (luna , trimestru, etc.) a fluxurilor financiare pe tipuri de valuta (valuta nationala , USD, EUR).

. respectarea normelor BNR privind rezervele obligatorii si mentinerea unor disponibilitati capabile sa acopere astfel de eventuale cerinte .

. mentinerea unor disponibilitati la conturile curente in valuta straina capabile sa asigure regimul normal al decontarilor in valuta ale bancii si a unor plasamente in valuta in instrumente cu un grad sporit de lichiditate si siguranta financiara.

. asigurarea posibilitatii utilizarii facilitatilor de lombard, credit «overnight» si credit «intraday» si atragerii rapide in caz de necesitate a unor imprumuturi de pe piata interbancara in baza unor intelegeri bilaterale cu alte banci .

. mentinerea unei structuri diversificate , cu caracter optimal , a portofoliului de depozite dupa tip de depozit, termen, valuta , capabile sa reduca riscul unui reflux imprevizibil al depozitelor.

Impasurile in lichiditate masoara decalajele previzionate, cu diferite date viitoare, intre ansamblul angajamentelor si resurselor. Proiectiile lor reprezinta necesitatile de lichiditate previzionate si constituie un instrument de gestiune important .

O sarcina extrem de importanta a conducerii unei banci este aceea de estimare si acoperire corecta a nevoilor de lichiditate.

Rentabilitatea unei banci poate fi afectata negativ pe termen lung daca banca detine in portofoliu prea multe active lichide comparativ cu nevoile sale, dar pe de alta parte ,prea putine lichiditati pot crea mari probleme financiare sau chiar falimentul in cazul bancilor mici.

2 Cai de optimizare a performantelor prin managementul riscului de lichiditate

Optimizarea riscului de lichiditate se realizeaza prin finantarea mixta de la marii creditori si de la micii creditori, prin modul in care banca se bazeaza sau nu pe surse individuale de finantare.

Managementul lichiditatii are ca principale functii:

asigurarea suportului operational al institutiilor de credit, in raport cu cerintele clientilor;

optimizarea raportului complex cost-risc-profit;

sporirea credibilitatii institutiilor bancare;

Eseu: Globarizarea si vectorii globarizarii Document online: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

previziunea in detaliu a echilibrului activ-pasiv, pe fiecare banda de scadente a resurselor si plasamentelor.

Nerealizarea unei corelari intre scadentele pasivelor si cele ale activelor, poate crea o situatie nefavorabila pentru banca deoarece se diminueaza performantele financiare.

In situatia in care scadenta medie a plasamentelor este mai mare decat scadenta medie a resurselor, in conditiile unei curbe crescatoare a dobanzilor, bancile tind sa-si asume riscul implicat din acest gen de operatiuni pentru a obtine un profit mare.

Parghiile financiare utilizate pentru gestiunea lichiditatii unei banci au la baza

restructurarea bilantului bancii

acoperirea lichiditatii prin operatiuni pe piata interbancara

solutia mixta ce priveste atat gestiunea bilantului cat si operatiunile pe piata interbancara

Un rol important in fundamentarea deciziei strategice il vor avea consideratiile privind raportul profitabilitate - lichiditate - insolvabilitate.

Astfel, o banca isi poate minimiza lichiditatea prin vanzarea activelor lichide si investirea fondurilor astfel obtinute pe termen lung in scopul maximizarii profitului (banca se bazeaza pe faptul ca va obtine din imprumuturi lichiditatea necesara acoperirii nevoilor aparute in mod neasteptat). Acest fapt atrage insa un risc crescut, pe de o parte, cel de lipsa de lichiditate intr-un moment crucial pentru banca si pe de alta parte, riscul ratei dobanzii asociat investitiilor pe termen lung.

Prin detinerea unei parti importante a activelor in active lichide, profitabilitatea va fi substantial afectata. De aceea, pentru a derula un bun management al lichiditatii, trebuie evaluati toti factorii care influenteaza atat riscul, cat si profitabilitatea bancii.

Din punct de vedere al profitabilitatii unei banci, situatia ideala de maximizare a profitului ar constitui-o atragerea de resurse la termen de o saptamana (depozite interbancare) si plasarea, spre exemplu, in credite la termen de 5 ani.

Nivelul ratelor de dobanda pentru plasamente s-ar situa cu mult peste cel al resurselor la termen foarte scurt, ceea ce ar genera o marja substantiala intre dobanda activa si pasiva, si implicit un profit maxim.

Acest mod de abordare nu tine cont de riscurile inerente activitatilor bancare si in special de riscul de lichiditate. Chiar daca performanta clientilor beneficiari de credite ar fi excelenta si nu s-ar inregistra credite restante, nu se poate asigura permanent lichiditatea necesara pana la scadenta finala a plasamentelor, ca urmare a diferitilor factori ai sistemului institutiei financiar-bancare respective, iar fluctuatiile ratelor de dobanda pe o perioada atat de indelungata pot conduce chiar la inregistrarea de pierderi, desi initial se anticipase un profit semnificativ.

Daca o banca urmareste indeosebi maximizarea lichiditatii, indicii GAP ai acesteia vor inregistra valori pozitive impresionante pe toate benzile de scadenta, evidentiind existenta permanenta a activelor scadente care acopera integral necesarul de fonduri pentru resursele ce vor ajunge la scadenta. Ambele extreme ale abordarii izolate de maximizare a lichiditatii sau a profitului nu pot conduce la o dezvoltare sanatoasa a unei banci, similar principiului matematic conform caruia atingerea unei maxime locale nu genereaza obtinerea unui maxim global la nivelul sistemului.

Riscul de lichiditate se masoara comparand diferenta intre activele lichide cu scadenta de pana la un an si imprumuturile acordate pe termen scurt cu valoarea totala a depozitelor.

Avand in vedere ca un obiectiv al optimizarii performantelor bancare il constituie maximizarea rentabilitatii, managementul riscului de lichiditate trebuie sa tina cont si de viteza de transfer asupra costurilor.

Odata produse riscurile trebuie acoperite, ca urmare ele se resimt in costuri si in profit. Viteza de transfer asupra costurilor este diferita existand

riscuri cu transfer rapid, in interval de cateva luni( riscul de lichiditate, riscul de variatie a ratei dobanzii)

riscuri cu transfer lent -efectele se transmit in costuri in interval nedefinit (riscul de insolvabilitate)

Alegerea optimului in raportul  profit - lichiditate este extrem de greu de realizat. Arta de a gestiona acest optim nu se poate dobandi decat prin acumularea unei experiente vaste in domeniu, imbinate cu o activitate sustinuta de analiza si cercetare a evolutiei indicatorilor institutiei financiar-bancare respective.

Solvabilitatea are o relevanta deosebita privind forta financiara a bancii, deoarece aceasta cuantifica raporturile dintre fondurile proprii de care dispune o banca si calitatea activelor din punct de vedere al riscului de rambursare la scadenta, asociat acestora.

Altfel spus, cu cat calitatea activelor este mai ridicata, cu atat probabilitatea de a se rambursa la scadenta creste, banca nu va fi nevoita sa suporte, din fondurile proprii, obligatiile ajunse la scadenta.

Exista o stransa legatura intre conceptele de lichiditate si solvabilitate bancara, astfel:

- cresterea calitatii activelor conduce atat la majorarea ratei de solvabilitate, cat si la imbunatatirea indicatorilor de lichiditate;

- majorarea fondurilor proprii bancii genereaza cresterea calitatii atat a ratei de solvabilitate, cat si a indicatorilor de lichiditate;

- in cadrul ambelor metodologii de determinare a ratei de solvabilitate si a indicatorilor de lichiditate se utilizeaza un sistem de ponderi, aplicat activelor in vederea cuantificarii calitatii acestora;

-cresterea nivelului ratei de solvabilitate poate conduce la imbunatatirea indicatorilor de lichiditate.

Gradul de solvabilitate a unei banci este afectat atunci cand clientii nu-si indeplinesc prevederile contractului de credite prin neplata ratelor de rambursare a creditului, dobanzilor, taxelor si comisioanelor aferente. Astfel, cu cat creste volumul creditului, cresc si cazurile de insolvabilitate. Un alt element care afecteaza negativ solvabilitatea bancii este cresterea ratei dobanzii, care determina majorarea obligatiilor financiare ale debitorilor fata de banca.