Finante
Operatiunile de leasing
Operatiunile de leasing avand
ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale fac parte dintre operatiunile
pentru care locul prestarii este situat in tara in care beneficiarul isi are
stabilit sediul activitatii economice sau un sediu permanent ori, in lipsa unui
astfel de sediu, domiciliul sau resedinta sa obisnuita, pentru care serviciile
sunt prestate.
Aceasta regula
constituie o exceptie de la prevederile art. 133 alin. (1) din Codul fiscal
potrivit careia pentru prestarile de servicii legea aplicabila in materie de
taxa pe valoarea adaugata este cea a tarii in care prestatorul isi are stabilit
sediul activitatii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt
efectuate ori, in lipsa acestora, domiciliul sau resedinta sa obisnuita, si este
denumita "taxare inversa"
.Are aceasta
denumire deoarece obligatia platii taxei pe valoarea adaugata revine
beneficiarului prestarii de servicii si nu prestatorului. Atunci cand persoane
impozabile stabilite in strainatate efectueaza astfel de prestari catre
beneficiari romani, taxa pe valoarea adaugata este datorata de beneficiari.
Persoanele
inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata evidentiaza taxa
aferenta acestor operatiuni in decontul de taxa pe valoarea adaugata, atat ca
taxa colectata, cat si ca taxa deductibila. Conform prevederilor Codului
fiscal, pentru operatiunile de leasing contractate cu un prestator stabilit in
strainatate, denumite in continuare operatiuni de leasing extern, taxa pe
valoarea adaugata devine exigibila la fiecare din datele specificate in
contract pentru plata ratelor.
Daca se
efectueaza plati in avans, exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine
la data efectuarii platii. Operatiunile de leasing extern se autofactureaza de
catre beneficiarii din Romania, inregistrati ca platitori de taxa pe valoarea
adaugata, la data stabilita prin contract pentru plata ratelor de leasing
si/sau la data platii de sume in avans. Autofacturarea se realizeaza prin
emiterea unei facturi fiscale al carei regim fiscal este stabilit prin Normele
metodologice de aplicare a Codului fiscal. Potrivit acestora, facturile fiscale
emise prin autofacturare au un regim fiscal special si nu genereaza venituri in
contabilitatea persoanei emitente.
Completarea
acestor facturi deroga de la normele legale privind circulatia si modul de
completare a facturilor fiscale, fiind obligatorie mentionarea urmatoarelor
informatii:
- numarul
facturii va fi acelasi cu numarul facturii prestatorului sau se atribuie un
numar propriu daca este o factura emisa pentru plati catre prestator, pentru
care nu s-a primit o factura;
- data emiterii
facturii;
- numele si
adresa persoanei stabilite in strainatate, la rubrica furnizor;
- numele, adresa
si codul de identificare fiscala de platitor de taxa pe valoarea adaugata ale
beneficiarului, la rubrica cumparator;
- denumirea
serviciilor prestate;
- valoarea
serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adaugata, obtinuta prin convertirea in
lei a valutei in functie de cursul de schimb in vigoare la data prevazuta prin
lege pentru emiterea facturii fiscale;
- cota de taxa pe
valoarea adaugata;
- valoarea taxei
pe valoarea adaugata.
Aceste informatii se inscriu si in
jurnalele pentru cumparari si in jurnalele pentru vanzari si sunt preluate
corespunzator in decontul de taxa pe valoarea adaugata respectiv, atat ca taxa
colectata, cat si ca taxa deductibila. In cursul perioadei fiscale, persoanele inregistrate ca platitori de
taxa pe valoarea adaugata reflecta taxa pe valoarea adaugata aferenta acestor
operatiuni pe baza facturilor emise prin autofacturare prin inregistrarea
contabila: 4426=4427.
Platitorii de
taxa pe valoarea adaugata cu regim mixt, in functie de destinatia pe care o dau
prestarilor, respectiv daca sunt utilizate numai pentru realizarea de
operatiuni care nu dau drept de deducere - nu deduc taxa pe valoarea adaugata,
daca sunt destinate pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere
- deduc integral taxa pe valoa-rea adaugata, iar daca sunt destinate realizarii
atat de operatiuni care nu dau drept de deducere, cat si de operatiuni care dau
drept de deducere - deduc taxa pe valoarea adaugata aplicand pro-rata. La
incheierea decontului de taxa pe valoarea adaugata, taxa nedeductibila se
inregistreaza in conturile de cheltuieli ale perioadei fiscale curente.
Deasemenea, pentru venituri obtinute
din Romania de nerezidenti, dintre care fac parte si dobanzile si redeventele,
exista obligatia de a plati impozit in conformitate cu prevederile Titlului V
al Codului fiscal. Impozitul astfel datorat se calculeaza, se retine si se
varsa la bugetul de stat de catre platitorii de venituri. Se calculeaza,
respectiv se retine in momentul platii venitului si se vireaza la bugetul de
stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care s-a platit venitul.
Conversia in lei a impozitului in valuta se face la cursul de schimb al pietei
valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil in ziua in care s-a
platit venitul catre nerezident, si impozitul in lei rezultat se varsa la
bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care s-a
platit venitul. Se declara la randul 31 - "Impozit pe veniturile obtinute din
Romania de nerezidenti - persoanele juridice" din declaratia 100 - "Declaratie
privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat". Mentionam ca in
cazul contractelor de leasing operational, venitul obtinut de nerezidenti il
reprezinta chiria (rata de leasing) si este un venit din redevente, iar pentru
contractele de leasing financiar venitul este dobanda.
1.
Cel mai adesea se recurge la recapitalizare. Exista doua
metode principale prin care guvernele recapitalizeaza bancile: majorarea directa a fondurilor proprii si schimbul de obligatiuni guvernamentale contra active neperformante.
In ceea ce priveste majorarea fondurilor proprii ale bancilor,
guvernele trebuie sa incerce mai intai sa-i oblige pe actionari sa
restituie capitalul bancii prin subscriere de
actiuni suplimentare. Daca acestia nu vor sau nu pot sa
injecteze noi resurse financiare intr-o banca pentru a acoperi pierderile
si a indeplini prevederile reglementarilor de prudenta
bancara, guvernele vor trebui sa incerce sa convinga alte
persoane care ar putea fi interesate in achizitionarea institutiei
respective sa injecteze fonduri noi si sa schimbe managementul.
Daca aceste incercari se vor dovedi infructuoase,
autoritatile vor fi obligate sa participe direct la
reconstituire fondurilor bancilor prin cumpararea de noi actiuni
sau prin acordarea de imprumuturi pe termen lung de tip subordonat (care sunt
recunoscute pe piata internationala drept element constitutiv al
fondurilor proprii).
Schimbul de obligatiuni guvernamentale contra active neperformante,
desi implica restructurarea partii de activ a
bilantului unei societati bancare are drept efect final
cresterea capitalizarii si reconstituirea
profitabilitatii acesteia. Astfel vanzarea de catre banca a
unor active neperformante si obtinerea unor active de calitate
superioara duce la micsorarea volumului activefor bancii si
implicit imbunatatirea ratei de adecvare a capitalului. Ca
si majorarea directa de catre guvern a fondurilor proprii,
schimbul (swap) de obligatiuni guvernamentale contra active neperformante
genereaza un risc moral reducand disciplina de piata in sistemul
bancar prin crearea de asteptari privind salvarea, si pe viitor,
de catre stat a bancilor.
2.
Se mai poate recurge de
as