GESTIUNEA FINANCIARA PE TERMEN SCURT

Rezumat: In cadrul finantarii pe termen scurt este necesar un echilibru. In acest caz, echilibrul pre      supune in primul rand, un raport optim intre necesarul de active circulante si resursele de finantare a acestui necesar. Cu cat necesarul de active circulante poate fi satisfacut cu un minimum de resurse, cu atat activitatea firmei este mai eficienta, intrucat sunt imobilizate mai putine fonduri.

CAPITOLUL VII

1. Continut, structura, clasificarea activelor circulante

Activele circulante sunt obiecte ale muncii care participa direct la procesul de productie, se consuma integral si isi schimba formele functionale in cadrul procesului de productie si sunt innoite dupa fiecare ciclu de productie.

Activele circulante se pot repartiza in functie de:

stocuri;

valori realizabile;

disponibilitati banesti.

Stocurile sunt reprezentate de materii prime, materiale, combustibili, productie neterminata, piese de schimb, semifabricate, produse finite, marfuri. Ponderea stocurilor se diferentiaza pe ramuri si ofera elemente de optiune si decizie privind utilizarea eficienta a activelor circulante si a resurselor de finantare a acestora.

Clasificarea activelor circulante:

a)              Din punct de vedere al sferei ce o deservesc activele circulante

active circulante din sfera productiei;

active circulante din sfera circulatiei.

b)              In functie de stadiile procesului productiei de circulatie

stocuri necesare productiei;

active circulante in procesul de productie, faza de prelucrare;

active circulante in faza de desfacere;

active circulante in faza realizarii desfacerii.

c)              Dupa apartenenta

active circulante din surse proprii;

active circulante celor proprii;

active circulante din surse imprumutate.

d)              Din punctul de vedere al firmei

active circulante sub forma materiala;

active circulante sub forma baneasca.

Determinarea corecta a necesarului de active circulante este un element al efortului economic si financiar, fiind o problema de baza a gestiunii financiare pentru ca supradimensionarea sau subdimensionarea activelor circulante poate aduce perturbari situatiei financiare a agentilor economici.

Cuantumul, structura si ponderea active circulante pot fi influentate de urmatorii factori:

volumul productiei: cresterea volumului productiei determina cresterea volumului de active circulante;

nivelul cheltuielilor de productie care are o influenta in doua sensuri: pe de o parte, cheltuielile de productie cresc pe masura ce sporesc active circulante si pe masura ce acestea parcurg fazele de productie si, pe de alta parte, nivelul cheltuielilor sporeste la randul sau necesarul de active circulante;

viteza de rotatie a activelor circulante influenteaza in sens invers proportional marimea efortului financiar depus de organizatie: cu cat perioada de trecere a activelor circulante prin stadiile de aprovizionare, productie, desfacere este mai rapida cu atat necesarul de active circulante este mai redus;

schimbarea structurii de productie, care poate influenta in ambele sensuri volumul activelor circulante. Daca produsele au ciclul mai lung de fabricatie, creste si necesarul de active circulante;

specificul de productie. De exemplu activitatea sezoniera implica un volum de active circulante si fonduri financiare mult mai crescut in perioada de campanie.

2. Calculul necesarului financiar al exploatarii

Agentii economici functioneaza potrivit mecanismului ce presupune cumpararea, transformarea si vanzarea - ciclul ce mai este cunoscut si sub denumirea de ciclu de exploatare.

Acest ciclu presupune stocuri si creante care apar si dispar continuu, dand nastere la un necesar de finantare permanenta.

Diminuarea si gestiunea optima a stocurilor, precum si a fondurilor financiare, prezinta o problema majora de strategie financiara privind optimizarea stocurilor. Optimizarea stocurilor se bazeaza pe informatii privind:

nivelul stocurilor (maxim, minim,  mediu);

cererea de materiale;

volumul comenzilor;

termenele de aprovizionare si livrare;

costurile de stocare;

periodicitatea productiei la producator;

periodicitatea consumului la utilizator;

capacitatea de transport, etc.

In practica financiara cele mai cunoscute metode de diminuare a stocurilor de active circulante sunt:

metoda analitica care presupune determinarea activelor circulante pe fiecare element;

metoda sintetica.

1. Metoda analitica

A.      Calculul stocurilor si a necesarului de fonduri pentru materii prime si materiale

Acestea se determina in functie de urmatoarele informatii:

cantitatea de produse a fi fabricate (Q);

norma de consum pe unitatea de produs (nc) poate sa cuprinda norma de consum tehnologic si pierderi netehnologice.

pretul unitar de aprovizionare (P_a);

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

timpul de imobilizare a materiilor prime si materialelor in procesul de aprovizionare. Acesta se imparte in urmatoarele categorii:

a)              timpul pentru stocul curent (t_c) ce reprezinta intervalul mediu dintre aprovizionare pentru care se constituie un stoc care sa asigure cantitatea procesului de productie intre doua aprovizionari si se determina ca o medie aritmetica ponderata

unde

q = cantitatea de aprovizionat;

i = intervalul intre doua aprovizionari.

Aferent acestui timp agentii economici constituie stocul curent (S_c):

.

b)              timpul pentru stocul de siguranta (t_s) ce reprezinta numarul de zile necesare constituirii unor cantitati minime pentru asigurarea continuitatii productiei in cazul unor intarzieri in aprovizionare.

Se recomanda ca acest timp sa nu depaseasca 50% din t_c. Se determina in functie de abaterile intervalelor individuale fata de intervalul mediu stabilindu-se intervalul de abatere i_a si cantitatile corespunzatoare q_a.

t_s = timp pentru stocul de siguranta;

S_s = stoc de siguranta.

c)              timpul pentru operatiunile de conditionare (t_cd) care este timpul necesar pregatirii unui material pentru stocare, debitare, analizare, uscare si alte operatiuni impuse de tehnologia de fabricatie.

d)              timp pentru stocul de iarna (t_i) care timp permite formarea unor stocuri pentru prelucrarile determinate de sezon.

Se poate determina stocul optim (S_o)

Acest stoc se poate trece in fisa de magazie pentru a urmari abaterile fata de stocul efectiv. Daca stocul efectiv este mai mare decat stocul optim avem suprastoc fizic, iar daca stocul efectiv este mai mic decat stocul optim avem substoc fizic.

Necesarul de fonduri aferent stocului optim este dat de:

B. Calculul necesarului de fonduri pentru productia neterminata

Fondurile pentru acoperirea productiei neterminate depind de trei factori:

valoarea productiei marfa in cost de uzina din anul curent (V_pm);

durata ciclului de fabricatie (D) ce reprezinta timpul in zile de la data inceperii prelucrarii materiei prime pana la data predarii produselor finite in magazie

ritmul modificarilor cheltuielilor de productie in ciclul de fabricatie pe zile si faze exprimat printr-un coeficient de corelatie (k, k<1).

Cheltuielile de fabricatie pot creste uniform sau neuniform. De asemenea, productia poate fi continua si discontinua. Cand productia este continua necesarul de fonduri pentru productia neterminata este:

.

Cand productia este discontinua, k = 1 vom avea:

.

1. La productia continua, in cazul in care cheltuielile cresc uniform, avem:

unde:

c = cheltuieli de la inceputul ciclului de fabricatie;

C = cheltuieli de la sfarsitul ciclului de fabricatie.

2. In cazul in care cheltuielile cresc neuniform, se imparte ciclul de fabricatie pe faze, apoi se calculeaza cheltuielile medii pe fiecare faza:

unde:

c_i = cheltuieli de la inceputul defaza;

c_f = cheltuieli de la sfarsitul fazei de fabricatie.

In acest caz unde

C = costul de uzina al produsului cheltuit la sfarsitul fabricatiei

D = durata ciclului de productie.

3. Cand intreaga materie prima intra in procesul de productie de la inceputul ciclului de fabricatie iar celelalte cheltuieli cresc treptat in cursul ciclului, vom avea:

unde:

M = costul materiei prime

c = celelalte cheltuieli de productie (salarii, amortismente)

C = cheltuieli finale.

C. Determinarea stocului si necesarul de fonduri pentru piese de schimb

Piesele de schimb pot fi destinate masinilor de serie mare, cat si masinilor de serie mica.

In cazul masinilor de serie mare, stocul este:

Necesarul de fonduri , unde:

C_ps = consum piese de schimb in anul curent;

T_m = timpul mediu de aprovizionare;

t_s  = timpul pentru stocul de siguranta.

Piesele de schimb pentru serie mare:

Stocul fizic

Necesarul de fonduri , unde:

D_o = durata de obtinere a pieselor de schimb de la furnizori;

D_s = durata de serviciu a pieselor de schimb;

U_i = numarul de utilaje identice aferente in functiune;

P_i = numarul de piese identice montate pe un utilaj;

k = coeficientul de corectie care se diminueaza daca numarul de utilaje identice aflate in functiune creste.

D. Determinarea stocurilor si a necesarului de fonduri pentru produsele finite si semifabricate

Pentru acest calcul se folosesc trei elemente:

productia marfa fabricata in cost complet (P_mc);

timpul mediu de stationare a produselor finite in magazie (T_ms);

timpul necesar intocmirii documentelor (t_d).

Necesarul de fonduri pentru produsele finite .

Din baza de calcul trebuie sa se scada stocurile de produse finite datorate neritmicitatii si cele fara desfacere asigurata sau necorespunzatoare.

Necesarul total de fonduri prin metoda analitica este:

, care se aplica mai rar in practica.

2. Metoda sintetica

Este o metoda mai operativa si se bazeaza pe urmatoarele informatii:

valoarea productiei marfa in cost complet in anul curent (Q₁);

valoarea productiei marfa in cost complet in anul de baza (Q_o);

valoarea activelor circulante in anul de baza (A_Co);

viteza de rotatie a activelor circulante in anul de baza exprimat prin numar de rotatii (NR_o) .

Necesarul de fonduri pe anul curent poate fi determinat prin ponderea A_Co cu raportul Q₁/Q_o sau prin impartirea Q₁/NR_o.

.

Se mentioneaza ca in determinarea necesarului financiar al exploatarii se mai foloseste si metoda normativa.

3. Finantarea activelor  circulante

Finantarea activelor circulante se face din trei surse importante:

pasivele de exploatare;

fondul de rulment;

creditele de trezorerie.

1. Pasivele de exploatare

In privinta surselor privind finantarea activelor circulante trebuie avute in vedere si datoriile fata de furnizori, stat, salariati, asigurari sociale. O mare insemnatate avand in vedere dimensionarea acestor resurse care, la randul lor, sunt determinate de decalajul de timp ce apare intre momentul in care se nasc datoriile si pana in cel al lichidarii lor, adica al efectuarii platilor respective.

Aceste resurse sunt cunoscute sub denumirea de resurse atrase sau pasive de exploatare si este necesar sa se ia in calcul rolul minim al acestora, care le asigura un caracter stabil si permanent si de aceea mai pot fi denumite si pasive stabile.

Sunt cunoscute mai multe metode de determinare a pasivelor stabile:

1. metoda soldurilor zilnice ce se calculeaza pentru pasivele stabile determinate de salarii, impozite pe salarii, CAS, alte impozite, datorii din utilitati, dobanzi bancare. Aceasta metoda consta in urmatoarele etape:

se alege trimestrul din an cu activitatea cea mai redusa, iar calculul se face pentru o singura luna din acest trimestru;

se calculeaza cota medie zilnica pentru fiecare datorie care este:

;

se calculeaza volumul obligatiilor S_o din data in  care are loc achitarea acestora:

S_o = CMZ × Numar zile intarziere a platii obligatiei

daca la acest sold se adauga cota medie zilnica pana cand are loc plata obligatiei S_o + CMZ;

se insumeaza pentru fiecare zi soldurile de la toate elementele generatoare de pasive, iar suma cea mai mica din una din zilele lunii reprezinta volumul pasivelor stabile de care se va tine cont in acoperirea financiara a activelor circulante.

2) Metoda calcului direct care se utilizeaza pentru o serie de pasive stabile ce pot proveni din aprovizionari, avansuri, garantii, preliminari pentru concedii, reparatii. Astfel, volumul acestor pasive stabile pe fiecare din aceste elemente se calculeaza ca datorie trimestriala pentru fiecare din numarul zilelor de intarziere a datoriei impartit la 90 zile

.

2. Acoperirea financiara a activelor circulante pe baza fondului de rulment

In ciclul de exploatare se nasc fluxuri reale generate de formarea stocurilor fizice carora le corespund fluxurile financiare si un ansamblul de relatii financiare sub forma creantelor si datoriilor.

In general, datoriile cele mai importante apar in procesul de aprovizionare. Agentii economici trebuie sa-si acopere din punct de vedere financiar si datoriile din faza de productie si din faza de comercializare, faza careia ii corespunde un stocaj (livrarea, facturarea), insa agentii economici se mai pot confrunta si cu un gol financiar provocat de creditul acordat clientilor.

In desfasurarea ciclului de productie se pot intalni o serie de situatii financiare, cum ar fi:

agentul economic poate obtine amanari de la plata furnizorilor, ceea ce poate sa aiba o consecinta favorabile asupra finantarii;

de la aprovizionare pana la vanzarea produselor finite, agentul economic blocheaza o anumita suma de capital in stocuri create in ciclul de exploatare care genereaza un necesar de finantare sau, cum se mai spune din punct de vedere financiar, o consecinta nafavorabila, dar obiectiva;

amanarea incasarii clientilor, care este o practica comerciala curenta, face ca lichiditatile investite anterior sa nu fie recuperate imediat, care conduce la o consecinta nefavorabila, din punctul de vedere al finantarii.

Ciclul de exploatare provoaca o blocare de capital, in primul rand, datorita stocurilor create de-a lungul lantului de productie, precum si a amanarilor la plata acordate clientilor; in compensare acest ciclu isi poate atrage o finantare din creditul acordat de furnizori. Astfel ca necesarul financiar al exploatarii sau necesarul de fond de rulment (NFR) este:

NFR = (Stocuri + Clienti) - (Furnizori + Alte pasive)

Pe aceasta baza, in practica financiara se determina fondul de rulment, care se poate calcula fie pe baza datelor din partea de sus a bilantului, fie pe baza datelor din partea de jos a bilantului.

FR = Capital permanent - Active fixe nete

sau

FR = Activele circulante - Datorii pe termen scurt

Astfel, conform principalelor posturi de bilant, rezulta:

ACTIV	PASIV
Capital permanent   I. Active fixe	I. Capitaluri proprii II. Capitaluri imprumutate pe termen mediu si lung
II. Active circulante	III. Datorii pe termen scurt

Astfel ca, relatia de echilibru a situatiei  financiare a agentilor economici se poate scrie sub forma:

FR = NFR + DTN

Mai precis:

- In cazul in care FR > NFR, rezulta relatia: FR = NFR + TN, adica este o situatie de ameliorare a trezoreriei;

- In cazul in care FR < NFR rezulta relatia NFR = FR + Credite pe termen scurt (datorii la banci).

Reducerea fondului de rulment reclama actiuni si decizii financiare asupra nivelului stocurilor, clientilor si furnizorilor. Pentru aceasta se intreprind masuri pentru reducerea stocurilor la un nivel minim necesar prin accelerarea vitezei de rotatie a acestora.

Actiunea asupra clientilor se poate referi la reducerea numarului de clienti care achizitioneaza contravaloarea marfurilor la termen mai indepartat.

In acest sens, operatiunea de scont poate fi aceea care sa poata permite micsorarea termenului mediu de incasat a clientilor. Actiunea asupra furnizorilor consta in general in prelungirea termenului de achitare a platilor acestora.

Fondul de rulment poate sa suporte micsorari din urmatoarele cauze:

obtinerea de pierderi cu mentiunea ca daca acestea sunt succesive pot conduce la diminuarea capitalului propriu;

rambursarea creditelor pe termen mediu si lung daca aceasta restituire nu se realizeaza din profiturile obtinute sau daca ratele de restituire sunt mai mari decat anuitatile din amortizare.

Dintre caile de reechilibrare a fondului de rulment se pot enumera:

1. cresterea capitalului permanent care se poate face prin:

aportul din partea noilor asociati;

contractarea de credite pe termen mediu si lung in conditii avantajoase;

trecerea in rezerva de profituri (in defavoarea dividendelor);

consolidarea creditelor pe termen scurt.

2. diminuarea volumului activelor fixe.

4. Viteza de rotatie si folosirea eficienta a activelor circulante

Cresterea cifrei de afaceri (CA) determina cresterea volumului de active circulante (AC), cu conditia ca:

DCA > DAC.

Prin circuitul de exploatare a activelor circulante se intelege drumul pe care il parcurg acestea din forma initiala de capital banesc pana reintoarcerea lor in aceeasi stare, iar rotatia activelor circulante este procesul de transformare succesiva si continua a formei functionale a acestora careia ii corespunde un anumit timp numit si timp de rotatie.

Viteza de rotatie se poate exprima ca:

numar de rotatii (coeficient de rotatie) =

durata unui circuit (viteza de rotatie in zile) =

Cele mai cunoscute modalitati de accelerare a vitezei de rotatie a activelor circulante sunt:

a) in faza de aprovizionare

alimentarea la timp complexa si completa a procesului de productie;

adaptarea la noile conditii de piata;

reducerea consumurilor specifice si a pierderilor in timpul transportului.

b) in faza de productie

organizarea corespunzatoare a productiei si a muncii;

stabilirea unor circuite rationale de fabricatie;

alegerea tehnologiilor si eliminarea timpilor de intreruperi;

cresterea volumului productiei si indeplinirea programelor de cooperare.

c) in faza de desfacere

desfacerea si incasarea rapida a produselor;

respectarea clauzelor contractuale;

ritm programat al vanzarilor;

adaptarea la cerintele pietei.

TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Care din relatiile de mai jos se refera la dimensiunea fondului de rulment ?

a.      Active circulante de exploatare - datorii circulante de exploatare

b.      Resurse ciclice - imobilizari pe termen lung

c.       Resurse permanente - active fixe (stabile)

d.      Capital social - active corporale si necorporale

e.      Resurse permanente - active circulante

2. Nevoia de fond de rulment de exploatare se determina cu ajutorul relatiei urmatoare:

a.      active circulante - resurse de trezorerie;

b.      active circulante - datorii circulante;

c.       active circulante de exploatare - datorii circulante de exploatare;

d.      active circulante - pasive de trezorerie;

e.      active circulante - credite bancare curente.

Necesarul de fond de rulment se poate calcula in modul urmator:

a.      active circulante - datorii circulante;

b.      active imobilizate nete - datorii pe termen scurt;

c.       active stabile - valori realizabile;

d.      active circulante - valori disponibile;

e.      active circulante - datorii circulante de exploatare;

Fondul de rulment propriu se poate determina apeland la urmatoarea relatie de calcul:

a)      FRP = Cp - Ai;

b)      FRP = CP - Ai;

c)      FRP = FRN - Cp;

d)      FRP = FRN - CP;

e)      FRP = AC - DTS,

unde: FRP = fond de rulment propriu;

Cp = capitaluri proprii;

Ai = active imobilizate

FRN = fond de rulment net;

CP = capitaluri permanente;

AC = active circulante;

DTS = datorii pe termen scurt.

Avand libertatea sa desfasoare orice activitate economica legala intreprinderea concretizeaza o complexitate de actiuni. Prin urmare veniturile si cheltuielile intreprinderii sunt generate in principal de urmatoarele domenii de activitate:

a.      de exploatare, industrial, financiara, curenta;

b.      de exploatare, financiara, curenta, operatiuni de gestiune;

c.       de exploatare, financiara, exceptionala;

d.      curenta, operatiuni de gestiune, operatiuni de capital;

e.      de exploatare, curenta, exceptionala.

Termeni cheie

Active circulante, capital permanent, fond de rulment, necesarul de finantat, pasive de exploatare, viteza de rotatie, durata in zile a unui circuit, stoc curent, stoc de siguranta.