Importanta gestiunii riscurilor bancare
Este, desigur evident ca o strategie bancara
performanta trebuie sa cuprinda atat programe cat si proceduri de gestionare a
riscurilor bancare care vizeaza, de fapt, minimalizarea probabilitatii
producerii acestor riscuri si a expunerii
potentiale a bancii. Sustinem ca este evident deoarece obiectivul
principal al acestor politici este acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de banca,
iar obiectivul central al activitatii bancare il reprezinta obtinerea unui
profit cat mai mare pentru actionari. Numai ca nu intotdeauna aceste doua
obiective - cel general si cel sectorial - se afla in concordanta. S-ar putea
ca, in anumite situatii, costul implementarii si exploatarii procedurilor care
vizeaza gestiunea riscurilor sa fie mai mare decat expunerea potentiala la
risc. Ceea ce nu inseamna decat ca si aceste programe trebuie selectate in
functie de criterii de eficienta. In alte cazuri s-ar putea ca strategia bancii
sa implice asumarea unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi. In acest caz
decizia trebuie luata intotdeauna avand in vedere si cheltuielile suplimentare
necesare pentru asigurarea unei protectii corespunzatoare si pierderile potentiale
mai mari.
Importanta gestiunii riscurilor
bancare nu se rezuma totusi doar la minimizarea cheltuielilor. Preocuparea
permanenta a conducerii pentru minimizarea expunerii la risc are efecte
pozitive si asupra comportamentului salariatilor care devin mai rigurosi si mai
constiinciosi in indeplinirea sarcinilor de servici, nu este de neglijat nici
efectul psihologic de descurajare a unor activitati frauduloase. Existenta unor
programe adecvate pentru prevenirea si controlul riscurilor bancare contribuie
si la impunerea institutiei in cadrul comunitatii bancare, nu de putine ori
experienta unor astfel de programe conditionand admiterea sau participarea
bancii respective la asociatii interbancare (indeosebi de plati) sau obtinerea
unor calificative superioare din partea autoritatii bancare. Si, nu in cele din
urma, o gestiune eficace a riscurilor bancare isi va pune amprenta si asupra imaginii
publice a bancii. Clientii
doresc o banca sigura si actionarii la fel.
Soliditatea unei banci ii atrage insa pe deponenti in conditiile in care
depozitele nu sunt asigurate in mod obligatoriu. Daca bancile nu sunt obligate
sa se asigure de raspunderea civila fata de deponenti, atunci interesul
acestora pentru alegerea celor mai sigure institutii este diminuat; principalul
criteriu devine rentabilitatea plasamentului. Poate sa apara atunci o selectie
adversa pentru care este foarte probabil ca bancile cu cele mai mari probleme,
in lipsa de lichiditate, sa acorde cele mai ridicate dobanzi. Pentru evitarea acestei
selectii adverse, este preferabil ca asiguratorul sa perceapa prime de
asigurare diferentiate, mai ridicate pentru bancile cu o gestiune deficitara a
riscurilor (cazul SUA) astfel incat sa existe o penalizare explicita pentru
acestea.
In Romania bancile au facut fata
tuturor factorilor de instabilitate financiara intr-un context de instabilitate
generala generata de procesul de tranzitie. Tranzitia a insemnat pentru bancile
romanesti modificarea statutelor (ele operand ca societati pe actiuni), a
cadrului legal de operare (legea permitand angajarea intr-o gama larga de
operatiuni financiare), libertatea in alegerea partenerilor interni si externi,
concurenta din partea altor institutii financiare (fondurile de plasament) si
altor banci (romanesti, create dupa 1990 si straine), reducerea refinantarii
directe de catre banca centrala, schimbarea permanenta a normelor prudentiale
de catre BNR si deteriorarea situatiei financiare a majoritatii clientilor
mari. In aceste conditii, pentru conducerea bancilor, implementarea unor
politici adecvate de gestiune a riscurilor devine o necesitate, ca si
asimilarea de catre salariati a unor noi tehnici si instrumente de gestiune a
riscurilor. In sectorul bancar cresterea a devenit un atribut esential al performantei
bancare. Ea nu este un scop in sine ci este impusa de rentabilizarea
investitiilor in tehnologii noi, posibila doar in conditiile 'productiei
de masa'. Procesul de crestere in sectorul bancar are doua componente:
cresterera in domeniul serviciilor bancare traditionale (creditarea clientilor,
efectuarea viramentelor, gestiunea patrimoniului) si cresterea in zona noilor
servicii bancare (gestiunea de trezorerie, operatiuni pe piata de capital,
servicii informatice si de informare, asigurari). El este caracterizat de
faptul ca are lor intr-un context concurential si are drept rezultat prestarea
de catre institutia financiara a unei game largi de servicii. Unele din aceste
servicii sunt noi si personalul este lipsit de experienta, iatr altele presupun
operarea pe piete cu care bancile nu sunt familiare si atunci personalul pare
lipsit de profesionalism. Drept urmare imaginea bancilor pe pietele financiare
tinde sa fie una deficitara, pentru ca ele risca sa fie tratate de catre
partenerii mai specializati drept conglomerate formate la voia intamplarii,
conduse de persoane ignorante in noile domenii si inconstiente de capacitatea
neta de castig sau riscurile specifice (exemplul bancii Baring's). In
conditiile unui management corect, cresterea operatiunilor in cele doua arii
mari - servicii traditionale si servicii noi - ar trebui sa aiba un efect
sinergetic. Insa pierderile suportate de unii actionari si volatilitatea
veniturilor duc la diminuarea valorii de piata a bancilor, ceea ce face extrem
de scumpa procurarea de capital suplimentar (necesar pentru protectia generala
a institutiei in conditii de crestere).
In concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o
sursa de cheltuieli neprevazute, gestiunea lor adecvata pentru stabilizarea
veniturilor in timp are rolul unui amortizor de soc. In acelasi timp,
consolidarea valorii actiunilor bancare se poate realiza doar printr-o
comunicare reala cu pietele financiare si implementarea unor programe adecvate
de gestiune a riscurilor bancare. Toate bancile si institutiile financiare
trebuie sa-si imbunatateasca intelegerea si practica gestiunii riscurilor
bancare pentru a-si putea gestiona cu succes diferite game de produse in anii
'90. Daca procesul de gestiune a riscurilor bancare si sistemul global de
management sunt efective, atunci banca va avea succes. Bancile pot gestiona cu
succes riscurile bancare daca recunosc rolul strategic al riscurilor, daca
folosesc paradigma de analiza si gestiune in vederea cresterii eficientei.
