Idei pentru restructurarea sistemului bancar

IDEI PENTRU RESTRUCTURAREA SISTEMULUI BANCAR

Este foarte importanta sublinierea faptului ca actualul sistem bancar romanesc reprezinta "o creatie si un succes major al procesului de trecere la economia de piata ce a avut loc dupa 1989"[1]. Recunoasterea acestei realitati atrage dupa sine o abordare specifica, distincta a acestui domeniu de activitate, cel putin din urmatoarele puncte de vedere:

semnifica realizarea unui obiectiv care, prin structura si finalitati functionale, constituie o premisa fundamentala in edificarea unei economii de piata reale;

este rezultatul conjugat al societatii romanesti, dupa 1989, ca parte a transpunerii in practica a unei strategii in a carei finalitate se regaseste acceptul intregului spectru politic national;

respectivul sistem acopera intreaga arie nationala, constituind o parghie si poate cea mai coerenta modalitate de implementare si realizare a unor mutatii majore in celelalte domenii de activitate.

Procesul de privatizare, ca reper fundamental al tranzitiei la economia de piata, in mod obligatoriu va cuprinde si sistemul bancar, cu precizarea ca el va trebui sa tina seama, pe de o parte, de mentionarile mai sus evidentiate, iar pe de alta parte de necesitatea unei infuzii reale de capital in cadrul sistemului. Se pot adauga considerente ce urmeaza a fi luate in calculul elaborarii oricarei strategii nationale de dezvoltare, cu influente directe asupra unor elemente definitorii ale interesului national.

Ca urmare_, numarul investitiilor bancare incluse in acest proces, ca si proportia de implicare a capitalului privat, indigen sau extern devin expresia unei vointe cu o dubla motivare: economica si politica.

Intr-o prima etapa, privatizarea ar trebui sa afecteze doar un numar restrans de societati bancare ce au o reprezentativitate de nivel mediu in cadrul sistemului. Concluzionarile si experienta castigata din realizarea acestei prime etape, ar constitui o baza reala si eficienta in extinderea procesului respectiv si asupra altor institutii bancare. Abordarea, intr-o prima etapa, globalista, respectiv a tuturor componentelor sistemului in acest proces de privatizare, se considera a nu corespunde imperativelor unei politici economice nationale actuale.

In continuare vor fi enumerate cateva aspecte care, dupa definirea optionala a abordarii lor si includerea in strategii coerente de dezvoltare, isi pot aduce o influenta marcanta asupra calitatii si credibilitatii sistemului bancar romanesc.

Cresterea rolului Asociatiei Romane a Bancilor in respectarea, prin consens, a deontologiei profesionale, a loialitatii concurentiale, precum si a unei acoperiri unitare a sistemului informatic bancar. Identificarea acelor resurse care, prin preturile reduse, permit dirijarea exclusiva a acestora prin finantarea unor lini de creditare avand ca destinatie intreprinderile mici si mijlocii, cu precadere din domenii creatoare de bunuri materiale si prestari de servicii.

Conversia creantelor unor societati comerciale fata de institutiile bancare in actiuni are un caracter complex, ce nu poate fi expediat in cateva randuri. Pentru a reliefa cateva aspecte ce sustin aprecierea de mai sus trebuie evidentiate urmatoarele:

in cazul cand respectiva conversie opereaza afectand societati a caror capital a devenit majoritar particular (prin procesul privatizarii), iar bancile implicate sunt cele cu capital majoritar de stat, se poate genera contradictia ca bunul public sa fie cel care sprijina si creeaza, prin consecintele actiunii sale, eficienta privata a celor ce detin controlul real al societatilor respective;

respectivele conversii vizeaza, in cele mai multe cazuri, acele societati unde ponderea arieratelor grefeaza grav continuitatea activitatilor, situandu-le in grupa celor cu pierderi, plasamentul bancar pierzandu-si astfel motivatia eficientei;

rezolvarea astfel obtinuta este una de conjunctura si nu de fond a problematicii vizate.

1.1.1.     Privatizarea in domeniul bancar

Conform definitiei date in DEX, privatizarea reprezinta "procesul de trecere a intreprinderilor si institutiilor din proprietatea statului in proprietate privata".

In sensul strict al cuvantului,  privatizarea reprezinta trecerea capitalului de stat din proprietatea statului și a unor bunuri privite in materialitatea lor, in special a mijloacelor de producție, din proprietatea statului, a societaților comerciale cu capital de stat sau a altor unitați economice de stat in proprietatea particulara a persoanelor fizice și a persoanelor juridice de tip particular.

Etapele procesului de privatizare

Document online: Unificarea paneuropeana azi Document online: Economia bunastarii si rolul statului in economie - reglementarea preturilor

• evaluarea activelor si pasivelor (stabilirea profilului de risc al bancii);
• stabilirea unui plan pentru managementul pasivelor (rambursarea surselor atrase sau transferul pasivelor la o alta institutie bancara);
• derularea uni program special de redresare financiara si operationala (stoparea pierderilor, reducerea cheltuielilor operationale, conservarea si intarirea valorii unor active necesare pentru viitorul bancii);
• dezvoltarea unei strategii de colectare a principalului si a dobanzii (incluzand vanzarea activelor puse in garantie).

Obiectivele privatizarii pot sa difere de la o tara la alta, de la etapa la etapa si de la un minister la altul. Sunt prezentate in continuare un sumar al principalelor obiective:

imbunatatirea eficientei prin cresterea competitiei si extinderea posibilitatilor firmelor sa se imprumute de pe piata de capital;

reducerea necesarului de imprumut pentru sectorul public;

atenuarea problemelor de plata a sectorului public;

diminuareaimplicariiguvernuluiinluareadeciziilorlanivelul intreprinderilor;

diversificarea structurii proprietatii asupra activelor economice;

incurajarea preluarii actiunilor de catre salariati;

redistribuirea venitului si a bogatiei.

Privatizarea bancilor comerciale cu capital de stat este considerata de specialisti ca fiind un element de baza al procesului de ansamblu al privatizarii, element la randul sau considerat fundamental pentru restructurarea si eficientizarea economiei. Dezvoltarea unei banci conduce la dezvoltarea zonei economice in care activeaza, iar deprecierea altei banci produce efecte negative profunde in mediul economic inconjurator.

Procesul de privatizare a bancilor poate fi analizat atat din perspectiva sistemica, determinandu-se eficienta unui asemenea demers asupra economiei in general, cat si din perspectiva bancii in sine, determinandu-se impactul pe care privatizarea unei banci de stat l-ar putea avea asupra evolutiei ulterioare a acesteia.

Trebuie avut in vedere faptul ca bancile reprezinta principalul sistem de finantare a economiei, iar controlul efectiv asupra acestor finantari nu poate fi efectuat decat tot prin banci. Din punctul de vedere strict al managementului bancar, procesul de privatizare implica anumite aspecte legale, pe de o parte, de asigurarea conditiilor impuse de reglementarile juridice privind desfasurarea procesului, iar pe de alta parte, de pregatire a procesului in sine, ceea ce presupune actiuni de asanare, ce difera in functie de situatia economico-financiara a bancii supuse actiunii de privatizare.

Cerinte:

1. Proceduri pregatitoare

actualizarea capitalului social;

expertizarea financiar-contabila si intocmirea raportului de evaluare.

2. Procedee de privatizare

majorarea capitalului social prin aport de capital privat in numerar;

vanzarea de actiuni gestionate de Fondul Proprietatii de Stat, contra numerar. pentru persoane fizice si juridice cu capital privat.

Impactul privatizarii bancilor de stat

1. Asupra mediului economic

reducerea finantarii intreprinderilor de stat aflate deja in situatie financiara precara;

blocarea proceselor de restructurare a intreprinderilor de stat;

probleme sociale de natura somajului, amplificarii saraciei, deprecierii generale a nivelului economic (in unele zone).

2. Asupra bancii

reevaluarea propriilor strategii dupa procesul de asanare si restructurare;

deschiderea relatiilor bancii pe piata internationala in contextul apartenentei la un grup financiar important (noul proprietar);

oportunitati in modernizarea activitatii bancii dupa privatizare.

1.3.2. Cauze care au accelerat privatizarea bancara

Bancile au inregistrat o evolutie tipica in primii ani ai tranzitiei. Intre anii 1990-1994 indeosebi, in majoriatatea țarilor din Europa și mai ales in Romania unde a existat un evident boom al consumului. O practica extrem de periculoasa pentru economie se manifesta in largul ei: pe fondul unei extraordinar de mari asteptari din partea populatiei, consumul a fost alimentat continuu. Asa s-a ajuns la un disponibil pentru economie si la un rulaj monetar, indeosebi in sfera comertului, fara precedent. Fluxurile monetare inspre banci aveau sa fie la un moment dat sufocante.

Din pacate administrarea acestei oportunitati s-a facut defectuos. Au lipsit experienta si rigoarea in lansarea unei politici de creditare sau de plasamente solide ale surselor. Totodata, in fata unor profituri exorbitante, tentatia unor capitalizari in bunuri imobiliare si de lux a crescut exponential. La toate acestea s-a adaugat si practica extrem de pagubitoare a statului, care era proprietarul acestor banci, de a atrage prin mijloace specifice bancile prin sustinerea, cu orice pret, din considerente politice, a unor programe de facilitati pentru agricultura, energie electrica, petrol, gaze naturale sau chiar programe salariale. Cand s-a constatat ca fluxurile monetare au un singur sens major, acela dinspre banca spre marii clienti si ca creditele se returneaza din ce in ce mai anevoios (1996-1997) a fost deja prea tarziu.

Practic, privatizarea in domeniul bancar a demarat o data cu aparitia Legii nr. 83/1997 privind privatizarea societatilor comerciale bancare cu capital majoritar de stat. Potrivit prevederilor acestei legi, privatizarea bancilor de stat urmeaza sa se efectueze prin Hotarare de Guvern. Hotararea Guvernului va stabili modul in care se va efectua fiecare privatizare in parte. Potrivit legii, in fiecare caz se va forma o comisie de privatizare care va fi insarcinata cu supravegherea procedurilor de privatizare, conform Hotararii de Guvern.

Aceasta privatizare se realizeaza prin folosirea unuia dintre urmatoarele procedee:

majorarea capitalului social prin aport de capital privat, in numerar, in baza unei oferte publice sau a unui plasament privat, efectuate potrivit prevederilor legale in vigoare;

vanzarea de actiuni gestionate de Fondul Proprietatii de Stat, numai contra numerar, cu plata integrala, catre persoane fizice si juridice romane cu capital social majoritar privat, inclusiv catre societatile de investitii financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietatii Private, precum si catre persoane fizice si juridice straine cu capital majoritar privat;

combinarea procedeelor prevazute la literele a) si b) (exceptie de la prevederile alin.(1) referitoare la persoanele juridice straine o constituie institutiile financiare internationale).

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 83/1997 au un vadit caracter tehnic. Doua aspecte apar semnificative din punctul de vedere al relatiei societatii bancare cu clientii sai (atat persoane fizice cat si juridice). Astfel, procedura de privatizare prevede o expunere extrem de detaliata a tuturor "problemelor" bancii in cauza. Ele vor fi cunoscute atat de evaluator cat si de potentialii investitori. Dintre acestia, unii vor achizitiona actiuni, altii nu, insa cu totii vor cunoaste intimitatile societatii bancare in cauza.

1.1.2.     Privatizarea bancilor - factor de sustinere a tranzitiei la economia de piata

Viata economica a tarilor aflate in tranzitie a demonstrat cu claritate, ca una dintre cheile esentiale ale trecerii de la economia centralizata la sistemul de piata o constituie un sistem bancar activ si bine dezvoltat. Acest fapt poate fi sustinut de argumente cu caracter teoretic si practic. Astfel pentru dezvoltarea economica este esentiala mobilizarea resurselor din economie.

Mobilizarea resurselor se poate realiza fie prin sectorul bancar, fie prin piata de capital. Totusi, in ciuda posibilitatilor si valentelor deosebite ale pietei de capital, deocamdata rolul acestora este oarecum marginal in fostele tari socialiste din Europa.

Sistemul bancar trebuie sa reflecte fidel nivelul de dezvoltare si descentralizare din economie, reprezentand nu numai un rezultat al procesului de reforma, restructurare si privatizare, dar si un factor foarte activ si mobilizator al acestui proces.

Pentru o etapa a tranzitiei la economia de piata , caracterizata prin optiunea politica a unei reforme accelerate perceputa uneori ca o terapie de soc privatizarea bancilor cu capital de stat va reprezenta una dintre coordonate.

Procesul de privatizare a bancilor de stat are ca obiective principale:

cresterea calitatii si nivelului serviciilor bancare cu efect de antrenare si de dezvoltare in intreaga economie;

asigurarea unei concurente benefice pe piata financiar-bancara;

perfectionarea si cresterea eficientei managementului in domeniul financiar-bancar.

Pentru a raspunde acestor obiective, restructurarea si privatizarea din sectorul bancar trebuie efectuate cu hotarare, dar si cu o analiza atenta a premiselor, alternativelor si a implicatiilor pe termen lung, pentru identificarea si implementarea obiectivelor cu adevarat prioritare atat pentru banci, cat si pentru economie. Temeiul acestui proces de reala complexitate il reprezinta Legea privatizarii societatilor bancare adoptata de Parlament in luna aprilie 1997.

In ceea ce priveste crearea de noi banci private, aceasta este in principiu un fenomen salutar deoarece se presupune ca va contribui la cresterea concurentei si implicit la imbunatatirea serviciilor din sectorul bancar. Totusi, dupa cum s-a putut observa si in tara noastra, aceste banci au trecut si trec de multe ori prin situatii dificile, fie datorita faptului ca au fost infiintate pentru a usura colectarea de fonduri necesare finantarii firmelor proprii, fie ca dispun de capital propriu insuficient.

Credibilitatea sectorului bancar privat este in pericolul de a fi erodata. Pe de o parte, e necesar sa se inceapa sa se finalizeze procedurile de lichidare si faliment, pe de alta parte exista riscul ca populatia, inclusiv potentialii clienti ai viitoarelor banci privatizate sa isi piarda definitiv increderea in sectorul privat bancar.

Unele concluzii se impun deja, pentru evitarea eventualelor impacte nefavorabile ale privatizarii bancilor. Viitorii actionari si proprietari ai bancilor trebuie sa prezinte garantiile materiale, tehnice si morale pentru ca banca sa castige prestigiu si o pozitie solida pe piata. De asemenea, decizia de privatizare trebuie fundamentata pe baza unei analize riguroase a adevaratei influente a bancii in intreaga economie, prin portofoliul de

credite si actiuni. Multe aspecte ale managementului bancar pot fi perfectionate prin transfer de know-how, chiar in absenta privatizarii.

Pentru cresterea eficientei sistemului bancar , privatizarea unor banci poate reprezenta un instrument important. Totusi, ar fi lipsit de realism sa credem ca acest proces va reprezenta o solutie rapida si lipsita de riscuri pentru toate societatile bancare cu capital de stat.