Finante
Finantarea comertului exterior - surse si tipuri de credite internationale pentru comertul exteriorPrincipalele operatiuni de finantare a comertului exterior sunt: Scontarea - este efectuata de o banca comerciala si presupune cumpararea unor documente care atesta proprietatea detinatorului asupra unor marfuri, cumparare care se realizeaza inainte de scadenta titlurilor respective. Caracterisica
principala a operatiunii este faptul ca
banca ce realizeaza scontarea nu
preia de la vanzator riscul de neplata. Ultimul posesor al
titlului ramane solidar Forfetarea - presupune cumpararea de titluri de creanta, in conditiile in care banca cumparatoare preia asupra sa toate riscurile de neplata. De aceea obiectul forfetarii este reprezentat de titluri de creanta cu un grad mai ridicat de garantie (cambii avalizate, trate cu garantie separata, garantiii bancare). Factoringul - este un contract care realizeaza o operatiune de finantare a comertului exterior prin faptul ca permite cedarea creantelor detinute de un exportator (aderent) pe care le are asupra clientilor sai, unei personae numite factor; aceasta se obliga sa incaseze aceste creante, fiind bubrogat,in acest scop, in toate drepturile pe care aderentul le are impotriva debitorilor sai. Creantele care fac obiectul contractului de factoring, se materializeaza in facturi internationale, care atesta expedierea marfurilor. Si in acest caz, riscul insolvabilitatii debitorilor si riscul neplatii la termen sunt in sarcina factorului, fara posibilitatea pentru acesta dea se intoarce cu recurs impotriva aderentului. Scontarea si forfetarea realizate de bancile romanesti au ca beneficiari societatile comerciale, mixte si regiile autohtone. Titlurile de creanta care pot constitui obiectul operatiunilor de scontare si forfetare sunt reprezentate de: conosamente Scrisori de trasura Trate Bilete la ordin etc. Firmele care vand titluri de creanta primesc contravaloarea in valuta, prin creditarea contului firmelor respective in maxim 2 zile lucratoare de la data incheierii conventiei de scontare/forfetare. In acest mod, pentru firmele in cauza se elimina efectele riscurilor economice si valutare ce puteau sa apara pana la scadenta titlurilor vandute bancii. Costul operatiunilor de scontare, forfetare si factoring este determinat de conditiile pietei creditului si are in vedere: dobanda de baza practicata de banca, marja de risc, comisionul de gestiune atitluriulor de catre banca Contractul de leasing Prin acest contract utilizatorul bunului exportat beneficiaza de un credit in mod indirect sau sub forma valorii bunurilor pe care le foloseste fara sa le achite in momentul procurarii. Achitarea se realizeaza de o firma care cumpara bunurile respective cu scopul inchirierii lor. Aceasta societate financiara va incheia cu utilizatorul efectiv al bunurilor un contract de locatie, prin care se stabilesc conditiile de inchiriere, nivelul chiriei etc. Sunt cazuri in care contractul de leasing il face direct firma producatoare, sub forma inchirierii de utilaje pentru unele servicii, sub forma inchirierii de aparatura electronica de calcul pe timpi partiali al mai multe firme. Prin sistemul de cote de chirie lunara, beneficiarul bunurilor plateste o suma care depaseste pretul din catalog al produselor, dar in schimb, beneficiaza de serviciile integrale ale bunurilor imediat dupa inchiriere. 1 SURSE SI TIPURI DE CREDITE INTERNATIONALE PENTRU COMERTUL EXTERIOR Pietele internationale financiare si de credit isi realizeaza produsele lor si in scopul servirii fluxurilor de marfuri si servicii ce se cuprind in activititatea generala de comert exterior. Vor fi puse la dispozitie informatii privind accesul la fondurile financiare si de credit, la costul acestora si la conditiile de rambursare, fonduri de tip credit si fonduri de tip financiar. Repartitia de valoare in sprijinul comertului exterior e motivata de conditiile tehnice si organizatorice ale tranfserului de proprietate de la exportator la importator (pentru marfuri si servicii) si ale transferului de mijloace de plata de la debitor la creditor. Modalitatile de plata internationale presupun perioade de timp in care relatiile economice internationale trec prin zona creditului comercial si creditului bancar. In aceste perioade (si chiar in perioada de fabricare a produselor destinate exportului), partenerii relatiei comerciale fac apel la valoarea repartizabila pe plan international prin institutiile pietelor financiara si de credit. Surse de creditare/finantare internationale Principalele surse de creditare/finantare sunt situate in context international si in cadrul economiilor nationale. Pe plan international se afla:
Pe plan national avem rezervele de creditare sau finantare gestionate de:
Resursele institutiilor internationale Formate prin participarea cu cote-parti ale tarilor membre , precum si din alte surse (plasamentul de titluri, activitate de editura si furnizare de informatii etc) resusele respective sunt alocate, in principal, sub forma de:
Daca avem in vedere activitatea Fondului Monetar International, acest organism dispunea, in aprilie 1994, de fonduri in valoare de peste 145 mld. USD. Tot la acea data, F.M.I. avea angajate credite de peste 25 mld. USD, credite acordate prin mecanisme ordinare (6,2 mld. USD), mecanisme largite de creditare (6,3 mld. USD), Facilitati pentru transformari structurale (2,7 mld. USD) etc.
In privinta Bancii Mondiale acest organism dispune de fonduri in valoare de 142 mld. USD, acordand credite pe termen mediu si lung in domeniul dezvoltarii economice , realizarii de obiective sociale etc. Resursele pietei eurovalutelor Formata in context intertnational datorita unor aspecte organizatorice, dar si ca efect al cresterii necesitatiilor de fonduri in monede convertibile, piata eurovalutelor a devenit principala sursa de alimentare a solicitarilor de credite pe termen scurt si mediu, pentru derularea schimburilor economice internationale. Annual, peste 100 mld. USD sunt contractate pe aceasta piata de catre agentii economici din tarile OCDE (peste 80%). Montarea creditului se realizeaza de grupuri de banci reunite intr-un consortiu sub conducerea unei banci principale. Creditele pe termen scurt sunt destinate finantarii capitalului de lucru al firmelor, pentru creditarea comertului exterior, in timp ce creditele pe termen mediu sunt utilizate pentru finantarea investitiilor si cresterea capacitatilor de productie existente. Termenul de creditare poate varia de la 24 ore la 12 ani. In privinta tipurilor de credite, pe aceasta piata se acorda: Credite cu dobanda fixa; Credite cu dobanda variabila. Creditele cu dobanda fixa se acorda prin mai multe procedee:
Creditele cu dobanda variabila - sunt acordate prin mecanismul revolvingului, caz in care acordul de credit este ferm din partea bancii creditoare, ea asigurand realimentarea contului de credit la perioade care variaza intre 1 luna si 12 luni, de fiecare dat[ fixandu-se si nivelul dobanzii, in functie de noile conditii de pe piata creditului. Beneficiarul creditului are dreptul de a nu mai reanoi acordul, daca considera ca noile conditii nu-i mai sunt favorabile. Pe piata eurovalutelor, dupa criza de insolvabilitate de la inceputul anilor "80, bancile care opereaza pe piata internationala au pus bazele unei creditari fundamentate pe titluri de credit pe termen scurt (bilete la ordin pentru 1 luna pana la 6 luni), titluri numite si euro-notes. Ele sunt admise de institutia care doreste sa-si formeze disponibilitati, putand fi prelungite, la scadenta, pentru perioade care ajung la cativa ani. Procedeul a fost preluat si de catre guverne, institutii publice, firme, prin negocierea pe piata eurovalutelor a euro-biletelor de trezorerie, care reprezinta hartii de valoare pe termen scurt, ce sunt plasate pe piata in mod obi;nuit, fara a fi necesara formarea unui sindicat de plasament. Resursele din economiile nationale In cadrul fiecarei economii nationale se formeaza fonduri care stau la baza unor cerditari internationale. Sursele de creditare sunt: 1) Rezerva valutara a tarii - ce poate fi utilizata pentru rambursarea creditelor externe, formarea unor depozite la banci importante etc. 2) Disponibilitatile in valuta ale bancilor comerciale - folosite pentru creditarea comertului exterior; aceste disponibilitati se formeaza prin depunerea si pastrarea de valuta in conturi bancare, de catre agentii economici, persoanele fizice, guvern, precum si cumpararea de valuta de catre banci de pe piata valutara. Fondurile in valuta stau la baza acordarii unor credite pentru realizarea importului/exportului, pentru scontarea titlurilor emise in relatiile de comert exterior (cambia, conosamente, scrisori de trasura, bilete la ordin etc.). 3) Propriile disponibilitati in valuta ale agentilor economici - care pot fi folosite pentru creditarea indirecta a comertului exterior, prin practicarea creditului - bail (contractul de leasing). Firma respective[ se interpune intre producatorul de bunuri, in calitate de exportator si utilizatorul efectiv al bunurilor, care nu are resursele valutare necesare platii integrale a valorii bunurilor importate, platind doar chiria. 4) Fondurile gestionate de guverne pot fi folosite ca sursa de creditare si finantare a comertului exterior, direct sau prin intermediul bancilor specializate in garantarea si asigurarea creditelor pentru comert exterior. Tipuri de credite pentru comertul exterior Dupa durata acordarii, creditele se grupeaza in:
In functie de persoana care acorda creditul:
In primul caz, persoanan care acorda creditul este chiar exportatorul (producatorul) bunului care face obiectul relatiei economice externe; in al II-lea caz, creditorul este o banca. Beneficiarul creditului extern este de regula, importatorul; in unele cazuri, exportatorul poate fi contractantul creditului, pentru finantarea productiei bunului de export, dar in numele imporattorului, atunci cand acesta nu prezinta garantii suficiente pentru institutiile bancare sau de finantare a comertului exterior. O categorie aparte de creditare/finantare a comertului exterior se realizeaza prin intermediul operatiunilor de leasing (creditare pe termen lung), scontare, forfetare si factoring (pe termen scurt). In aceste procedee, sursele de creditare sunt utilizate pentru a cumpara si apoi a inchiria bunuri sau pentru a cumpara o serie de titluri, inainte de scadenta lor, refacand mai devreme disponibilitatile in valuta ale emitentilor hartiilor d evaloare supuse tranzactiilor pe piata creditului. 2 Creditarea activitatilor de comert exterior Activitatea de comert exterior cuprinde operatiunile de export/import de bunuri si servicii (transport, turism, alte servicii). Daca comertul cu marfuri este bine individualizat, cel cu servicii are ostructura complexa, in plina schimbare. Aici sunt cuprinse: Transporturile internationale si activitatile conexe; Turismul international; Schimbul de licente, inventii, marci, cunostinte tehnico-stiintifice; Asigurari si reasigurari; Servicii bancare si financiare; Servicii diplomatice, culturale, de educatie etc. Utilizarea produselor financiare si de credit internationale Activitatea de pregatire si de realizare a comertului exterior beneficiaza de serviciile pietelor internationale financiare si de credit, contractand credite in valuta, scontand titluri de credit sau asigurandu-si bunurile exporate si cerditele. Bancile comerciale acorda credite in valuta pentru finantarea fabricatiei bunurilor destinate exportului (aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibil etc). Tot aceste banci acorda credite pentru exportul de produse, pe perioda de decontare, avand la baza documentele care atesta livrarea marfurilor la export. Beneficiari ai acestor credite sunt firmele producatoare si intermediare a operatiunilor de export. Creditele se acorda in moneda nationala, dar si in valuta, pentru importul de completare si pentru cheltuielile in valuta pe parcursul extern al operatiuni de export. Termenul de acordare este de maxim 12 luni, cu exceptioa creditelor pentru imobilizari in produse cu ciclu lung de fabricatie. Activitatea de import este beneficiara principala a creditelor in valuta contractate pe piata creditului bancar. Bancile comerciale furnizeaza sumele necesare platii internationale, completand mijloacele de plata procurate de importator pe piata valutara. Tot importatorul este beneficiarul creditului commercial pe care furnizorul de produse i-l acorda pentru o perioada de timp limitata. Acest credit commercial genereaza titluri de credit de tipul cambiei, biletului la ordin etc., care pot intra inainte de scadenta, in operatiuni de scontare la banci sau institutii specializate. Importatorul , in cazul unor produse costisitoare si de indelunga folosire apeleaza la leasing. Intregul process de realizare a comertului exterior si de creditare beneficiaza de efectul asigurator al activitatii unor institutii specializate sau al activitatii guvernului, prin acordurile internationale comerciale si de plati semnate, prin serviciile reprezentantelor comerciale si dip[olmatice din strainatate, prin fondurile puse la dispozitia bancii ce garanteaza si asigura exporturile si creditele pentru comert exterior. 3 ASIGURAREA CREDITELOR DE IMPORT/EXPORT In derularea relatiilor de comert exterior sunt iminente riscurile economice, politice, militare, valutare etc. exportul de bunuri poate fi afectat de riscul neprimirii contravalorii marfurilor sau cu riscul intarzierii platii, care sunt datorate dificultatiilor financiare ale cumparatorului, masurilor financiare si monetare restrictive luate in tara importatorului, distorsiunilor intervenite pe lantul institutiilor implicate in realizarea relatiei de plata. Importatorul poate fi afectat de riscuri cauzate de nerespectarea clauzelor contractuale de catre exportator, de dificultati in derularea platilor etc. Aceste riscuri au determinat luarea unor masuri de sprijinire a comertului exterior prin intermediul asigurarii creditelor de export. In majoritatea tarilor au fost create: Departamente in cadrul unor ministere Societati pe actiuni cu capital de stat Organisme publice Banci de tipul Eximbank Aceste institutii asigura activitatea de comert
exterior impotriva riscurilor politice
( de neplata rezultand din restrictiile
impuse de autoritatile guvernamentale din Produsele activitatii de asigurare sunt: politele globale - prin care se asigura riscul pe termen scurt pentru intreaga cifra de afaceri a asiguratului ; politele specifice - prin care se asigura riscurile pe termen mediu si lung pentru un singur contract ( la bunuri care nu sunt destinate investitiilor). Ambele tipuri de polite acopera fie numai riscurile intervenite dupa livrarea marfurilor, fie pe cele din perioda prelivrarii si postlivrarii. Unele institutii de asigurare ofera si alte tipuri de produse tip asigurare: Asigurari impotriva pretentiilor nejustificate ale cumparatorilor, fluctuatiei valutei in care se face plata contractului (Anglia-Departamentul de Garantare a Creditelor de Export). Asigurari pentru acoperirea riscurilor valutare, asigurari suplimentare pentru garantii si contragarantii, asigurari pentru utilaje de constructii (Franta - institutia COFACE). Asigurari pentru contractele de leasing, lucrari de constructii,privind riscul investitiilor de capital etc.(Germania - institutia HERMES). Majoritatea institutiilor care acorda asigurari privind comertul exterior isi desfasoara activitatea fie in numele si contul statului, fie atat in numele si contul statului, cat si in nume si cont propriu. In Romania a fost infiintata Banca de Export Import (Eximbank), cu atributii in domeniul asigurarii creditelor de export si alte produse specifice sprijinirii comertului exterior. Polita globala este diferentiata in functie de zona unde are loc relatia economica externa: tari in cadrul OCDE si alte tari. Pentru prima grupa se asigura CA a exportatorului impotriva riscului de insolvabilitate comerciala si intarziere a platii din partea cumparatorului extern. A doua zona asigura riscurile politice si comerciale. Procentul asigurat acopera circa 75-85% din valoarea CA. Polita specifica are in vedere asigurarea unei tranzactii de export pentru riscuri comerciale (tari in cadrul OCDE) si riscurile comerciale si politice. La emiterea politelor se acorda o limita de credit care este utilizabila 12 luni. La polita globala, dupa perioda de 12 luni aceasta se reanoieste automat, daca nu se solicita contrariul. La polita specifica, daca livrarea din cadrul contractului asigurat are un caracter permanent, mentinandu-se la un anumit nivel, polita respectiva se transforma in polita revolving. Plata primelor de asigurare se face lunar, in lei sau valuta, in functie de CA realizata prin export. Despagubirea, egala cu procentul asigurat, se va acorda exportatorului in cazul producerii riscului asigurat in lei, orice convertire in valuta facadu-se la cursul in vigoare in ziua inceperii riscului asigurat. Banca de Export Import (Eximbank) pune la dispozitia agentilor economici si alte tipuri de produse, necesare pentru promovarea relatiilor economice internationale ale exportatorilor romani. Un astfel de produs este Analiza Risc de Tara. Riscul de tara arata gradul de incertitudine care poate afecta un credit sau alt produs financiar dat in favoarea unui client din tara al carui risc se determina. Riscul de tara este utilizat pentru adoptarea deciziei de a exporta, pentru alegerea modalitatii de plata, a monedei de evaluare si de plata, pentru precizarea clauzelor si garantiilor solicitate partenerului. Analiza riscului de tara are in vedere: Situatia politica Situatia economica Situtia balantei de plati si a sistemului financiar - bancar Probleme in relatiile bilaterale cu Romania Produsul se obtine sub forma clasei de risc in care se incadreaza tara respectiva, precum si efectele pentru eventualul exportator in aceasta tara ale acestei informatii si ale riscurilor identificate. Un alt produs este Informatia Comerciala si de Credit si consta in Raportul elaborat de banca, pe baza informatiilor proprii si a celor furnizate de institutiile specializate nationale si internationale, privind evaluarea firmei partenere si limita maxima a creditului ce poate fi acordat acesteia. Raportul cuprinde date generale de prezentare a firmei partenere, date financiare, nivelul standingului financiar, determinat pe baza indicatorilor de lichiditate, solvabilitate, rentabilitate etc. Etapa de expolatare a investitiei internationale Functionarea obiectivului construit solicita, de asemenea, pietele sistemului financiar si monetar international. Sunt prezente noi mobilizari de fonduri (in special de pe piata creditului), au loc operatiuni de deconectare internationala, plati in valuta si in moneda locala pentru plata salariilor, cumpararea de materii prime, energie, plata impozitelor etc. Rezultatele economice, costurile si profitul sunt evaluate cu ajutorul unui etalon cu recunoastere internationala; cu ajutorul unei monede convertibile se va tine si evidenta contabila. Serviciile bancilor comerciale sunt utilizate pentru pastrarea disponibilitatilor in valuta si in moneda locala si pentru realizarea platilor si transferurilor internationale. Tot in aceasta etapa are loc determinarea dividendelor ce se cuvin participantilor la constituirea capitalului social, precum si transferul acestor dividende spre actionarii straini si locali Etapa de lichidare a investitiei internationale In situatii deosebite sau la dorinta investitorului strain poate avea loc transferul de proprietate spre partenerii locali sau spre statul din tara beneficiara a investitiei. Legislatia nationala si cauzele internationale prevad asemenea situatii si le stabilesc in mod expres. Pentru cazurile de nationalizare ,expropriere sau rechizitionare se respecta pro- Cedurile legale si se acorda despagubirile corespunzatoare valorii investitiei despagubire care trebuie sa fie "prompta, adecvata si efectiva".Despagubirea sau sumele obtinute din vanzarea actiunilor, partilor sociale, obligatiunilor si a altor efecte de comert se vor transfera in strainatate in valuta convenjta. Operatiunile legate de lichidarea proprietatii straina determina solicitarea instrumentelor si activitatilor de pe pietele sistemului financiar si monetar international.
|