Facilitatile acordate de Banca Centrala

Facilitatile de finantare si depozit sunt operatiuni care se desfasoara la initiativa bancilor comerciale si poarta o dobanda penalizatoare, atitudinea bancii centrale fiind una de limitare a acestor facilitati. De obicei, accesul la aceste facilitati este limitat prin impunerea unor plafoane.

Exista doua tipuri de facilitati:

Facilitatea de finantare marginala;

Facilitatea de depozit.

Facilitatea de finantare marginala este folosita pentru acoperirea nevoilor temporare de lichiditate, avand de regula scadenta overnight si fiind garantate cu active eligibile. Dobanda este stabilita de banca centrala.

Facilitatea de depozit se refera la posibilitatea pe care o au bancile comerciale de a plasa overnight depozite la banca centrala, la o rata de dobanda stabilita de banca centrala.

"Utilizarea instrumentelor de piata in implementarea politicii permite bancii centrale sa fie mult mai flexibila si mai liniara, cu mai putine distorsiuni la nivelul efectelor generate . " Ceea ce este specific acestui instrument este posibilitatea utilizarii mai eficiente in combinatie cu alte instrumente de politica monetara. Daca primul instrument (open market operations) are rolul de a contribui la realizarea obiectivului final al politicii monetare, celelalte instrumente sunt utilizate in scopul atingerii obiectivelor curente ale bancii centrale.

Un impediment al utilizarii pe scara larga a acestor operatiuni este reprezentat de lipsa unei piete secundare care sa permita tranzactionarea in mod curent a titlurilor de stat. Intrarea in vigoare a noului Statut al Bancii Nationale a impus si o restructurare a atitudinii fata de emisiunile de titluri ale statului, in sensul ca Bancii Nationale i se interzice achizitionarea de pe piata primara a titlurilor de stat, tocmai pentru a se elimina finantarea prin moneda a deficitelor de stat, finantare care poate genera noi presiuni in plan inflationist. Astfel ca: "pentru nevoi de politica monetara, Banca Nationala poate cumpara titluri de stat de pe piata secundara, fie in scopul injectarii de lichiditate, fie in acela de a-si crea portofoliul necesar viitoarelor operatiuni cu titluri de stat" [2]