Factorii favorizanti ai fenomenului evazionist

FACTORII FAVORIZANTI AI FENOMENULUI EVAZIONIST

Factorii care genereaza si favorizeaza fenomenul evaziunii fiscale pot fi grupati in:

- factori psiho-sociali, care tin atat de pornirile si convingerile interioare ale contribuabilului cat si de conduita generala si mediul social din care acesta face parte;

- factori de natura economica, care tin de perceptia contribuabilului cu privire la nivelul venitului ramas dupa plata impozitului si capacitatea acestuia de a satisface nevoile individuale a contribuabilului;

- factori de ordin legislativ si administrativ, care tin, pe de o parte de perceptia cu privire la modul de asezare a impozitelor, la echitatea sistemului fiscal precum si de perceptia privitoare la destinatiile date, de stat, sumelor colectate din impozite, iar pe de alta parte de perceptia contribuabilului cu privire la modul in care organele statului aplica legea fiscala si eventualele sanctiuni care decurg din nerespectarea ei.

1. Factori psiho-sociali

Exista un factor originar al oricarei evaziuni fiscale: inclinatia contribuabilului (omului) spre evaziune fiscala.

Marimea acestei inclinatii pare sa difere in functie de zona geografica a tarii (inclinatia ar fi mai mare la tarile din sud fata de cele din nord) si de fondul genetic al poporului respectiv (inclinatia ar fi mai mica la anglo-saxoni fata de latini, spre exemplu).

Inclinatia spre evaziune fiscala exista in orice individ caruia i se ia o parte din venitul ce-i apartine de drept, si aceasta, pentru ca, el percepe aceasta masura, in primul rand ca pe un atentat la bunastarea sa, la libertatea de a se bucura de roadele muncii sale. Omul rational si constient de propriile capacitati, dar si de scurtimea vietii (cu precadere a celei active) nu poate renunta usor la ceea ce considera ca i se cuvine, pentru

niste scopuri publice nu intotdeauna intelese de el.

Integrarea imperfecta a impozitului in cadrul vietii sociale poate decurge din deficiente de educatie fiscala , profesie, religie , starea civila etc.

In ceea ce priveste profesia, aceasta infractiune poate fi savarsita cu succes, de catre persoanele care ocupa un statut social elevat si detin cunostinte de specialitate care sa le dea posibilitatea savarsirii actelor de evaziune fiscala. Statutul social deosebit conferit de profesie duce, mai ales intr-un mediu social corupt, la ingreunarea masurilor de tragere la raspundere a acestora. Ei beneficiaza de cei mai buni avocati, de mijloace materiale cu care sa poata acoperi savarsirea infractiunilor si de o influenta sociala deosebita, iar la toate acestea se adauga caracterul insidios al acestui gen de infractiuni, care, de regula, nu se reclama.

Persoanele casatorite se abtin , de regula de la astfel de fapte in momentul in care constientizeaza ca poarta responsabilitatea unei familii, dar sunt tentate sa le comita cand situatia economica precara a respectivei familii ii determina sa faca acest lucru.

Coruptia existenta la nivelul unei societati, constituie un alt factor favorizant al evaziunii fiscale. Intre coruptie si evaziune fiscala exista un raport de interconditionare, astfel ca intr-o economie cu un inalt nivel al coruptiei in randul functionarilor publici, penalizarile inalte pentru evaziune fiscala nu duc atat la reducerea evaziunii fiscale cat la intensificarea coruptiei.

In ceea ce priveste coruptia existenta la nivelul aparatului fiscal, in Romania, potrivit unor studii realizate de Banca Mondiala135, in anul 2005, aproximativ 27% din firmele romanesti plateau mita inspectorilor fiscali .

Norma sociala constituie un alt factor important in definirea conformarii fiscale a contribuabilului.

Intr-o economie descentralizata sistemul de taxe se bazeaza pe acordul voluntar al cetatenilor, stiindu-se ca, pentru propria lor stima, celor mai multi oameni le place sa se considere onesti, pentru ca societatea nu ar putea functiona altfel, niciodata nefiind destui politisti care sa supravegheze pe toata lumea sau destui supervizori pentru cei chemati sa aplice legea.

Studii psihologice avand ca subiect comportamentul platitorului de taxe au concluzionat ca evaziunea fiscala creste atunci cand oamenii percep ca taxa este incorecta. Prin urmare evaziunea fiscala poate fi o consecinta a sentimentului oamenilor ca impozitele sunt prea mari si nedrepte pentru ei. Contribuabilii pot avea impresia ca muncesc din greu pentru bani si ca guvernul ia prea mult din veniturile castigate de ei si ofera prea putin in schimb. Efectul poate fi o norma sociala (conduita colectiva) de evaziune fiscala care depaseste sistemul de valori personale apartinand individului si care in mod normal l-ar conduce la plata onesta si constanta a impozitelor.

2 Factori economici

Se crede ca inclinatia spre evaziune fiscala este in raport invers proportional cu nivelul veniturilor impozabile si direct proportional cu rata fiscalitatii.

Document online: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Referat: Somajul

Astfel in privinta raportului care exista intre nivelul veniturilor impozabile si inclinatia spre evaziune fiscala, se sustine ca, in tarile in curs de dezvoltare, frauda fiscala atinge 80-90% din veniturile fiscale ce ar trebui percepute de aceste tari . In aceste tari, insa, nivelurile reduse ale veniturilor supuse impunerii sunt acompaniate de sisteme fiscale in care domneste dezordinea, atat in ceea ce priveste legiferarea fiscala, cat si in urmarirea aplicarii legislatiei respective, cu efecte directe asupra proliferarii coruptiei aparatului fiscal si marimii veniturilor fiscale atrase la buget.

In privinta relatiei care exista intre nivelul evaziunii fiscale si rata fiscalitatii, economistul canadian A. Laffer a enuntat teoria care-i poarta numele, potrivit careia marirea prelevarilor fiscale instiga la mai putina munca (descurajeaza anumite activitati) sau poate, mai curand, determina disimularea unei parti din activitatea depusa si trecerea ei in sfera neoficiala. Teoria lui este ilustrata de o curba ce evidentiaza grafic momentul ratei ideale a fiscalitatii, in opozitie cu enuntarea binecunoscuta: "too much tax, no tax".

Este posibil ca volumul incasarilor sa creasca, chiar prin reducerea ratei de impunere insa aplicata la o masa mai mare a venitului impozabil. Insa o politica de relaxare fiscala, de inspiratie liberala, poate conduce la doua impulsuri de sens contrar. Astfel, reducerea fiscalitatii poate conduce la o reducere a economiei subterane, in special a fraudei fiscale, muncii la negru si evaziunii sau, din contra, dereglementarea, ca efect al unei politici de relaxare fiscala, poate conduce la incurajarea practicilor subterane, mai putin incorsetate si

controlate.

Desi, ca tendinta, gradul de fiscalitate, in Romania, s-a inscris in trendul specific tarilor europene dezvoltate, acesta a avut o tenta confiscatoare, pentru contribuabilul roman cu venit mediu, in masura in care sumele banesti disponibile dupa impozitare nu-i asigurau decat mijloacele indispensabile subzistentei, si nu acoperirea intr-un grad satisfacator a nevoilor umane. Aceasta stare de fapt a avut ca efect inhibarea motivatiei de a muncii si orientarea contribuabilului catre obtinerea unor venituri cu caracter ilicit.

Prin urmare, gradul de fiscalitate din Romania a fost doar aparent mai scazut, in comparatie cu media U.E., in realitate pentru contribuabilii buni platnici acesta a fost mult mai ridicat, deoarece aceasta cifra se formeaza ca o medie, in conditiile in care o parte din contribuabili isi achita obligatiile fiscale, iar cealalta nu.

Nivelul scazut al produsului intern brut determina o anumita maniera de judecata a unei presiunii fiscale de 30%, in cazul unei economii in care cele 70 de procente de venit ramase nu-i asigura contri -buabilului nici mijloacele indispensabile de subzistenta.

Decizia de a evaziona a contribuabilului are in vedere, insa, nu presiunea fiscala generala, calculata la nivel macroeconomic, ci presiunea fiscala resimtita la nivel individual, care a depasit , cel putin la nivelul persoanelor fizice, cu mult media la nivel macroeoconomic.

3 Factorii de ordin legislativ si administrativi

Cu siguranta, cea mai importanta cauza a evaziunii fiscale este, "insusi impozitul , respectiv sistemul fiscal in cadrul caruia se dezvolta, bazat pe principiul declarativitatii contribuabilului ce beneficiaza de o prezumtie de sinceritate si care este "o incitatie la disimulare" . Tehnica impozitarii cu numeroase derogari explica dezvoltarea fraudei. Altfel spus,fiecare impozit contine el insusi bazele propriei fraude".

Factorii economici si cei psiho-sociali sunt amplificati, intotdeauna de:

- o legislatie  fiscala deficitara;

- o fiscalitate excesiva (sub raportul numarului mare al obligatiilor fiscale si a actelor normative instituitoare si al deselor modificari ale acestora);

- existenta unui aparat fiscal ineficient, etc.

Cadrul legislativ deficitar este un factor important care contribuie la amplificarea fenomenului evazionist.

In domeniul sanctionarii sustragerii de la plata obligatiilor fiscale catre stat, Romania a beneficiat de o lege a combaterii evaziunii abia in anul 1994 (Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale). Pana in acel moment, aparatul fiscal neavand instrumentul necesar pentru a actiona in legalitate, pentru diminuarea fraudei fiscale, consecinta fiind amplificarea fenomenului evazionist.

Cadrul legislativ este componenta esentiala a oricarui sistem fiscal. De la elaborarea legislatiei fiscale incepe construirea oricarui sistem fiscal. Daca absenta unor legi fiscale, pentru reglementarea anumitor impozite si taxe, este un factor major de incitare la evaziune si frauda fiscala si existenta unor legi confuze, cu scapari mari, are, in mod categoric, acelasi efect. Insa nici elaborarea unui sistem fiscal prea complex si stufos nu este o solutie in lupta dusa de administratie impotriva evaziunii fiscale.

In conditiile unor reglementari necorespunzatoare, cu prevederi insuficiente, neclare, confuze, susceptibile de interpretari dintre cele mai diferite, intreprinzatorii fie nu vor plati impozite, fie vor plati impozite derizorii.

In Romania, lipsa, pentru mult timp, a unei legislatii stricte in ceea ce priveste documentele fiscale si cele de insotire a marfii a creat posibilitatea circulatiei marfurilor si a deducerilor fiscale pe baza unor documente ce apartineau altor societati comerciale sau erau emise in numele unor societati comerciale fantoma.

Acordarea mult prea lejera si nefundamentata a facilitatilor fiscale constituie o alta cauza a evaziunii fiscale.

Astfel sunt situatii in care introducerea sau modificarea unui impozit este impusa nu numai de realizarea obiectivului financiar, dar si de realizarea unor obiective economice sau sociale.

Masurile de ordin fiscal sunt folosite in orice tara ca unul din cele mai importante instrumente de influentare a activitatii economice, in special pentru stimularea dezvoltarii unor domenii de activitate, produse sau servicii, inclusiv prin acordarea de facilitati fiscale.

Din anul 1990 si pana in anul 2005, in Romania, s-a emis un numar foarte mare de acte normative continand numeroase facilitati fiscale, in scopul dezvoltarii activitatii economice, in special, prin atragerea de capital strain. Aceste facilitati fiscale au fost folosite, din plin, ca veritabile instrumente de evaziune fiscala "legala".

Singura conditie, pentru a beneficia de aceste facilitati, este cunoasterea si valorificarea, din plin, a neajunsurilor si ambiguitatilor legislatiei fiscala si a facilitatilor fiscale acordate, in unele cazuri, pe "beneficiari".

Aceste facilitati fiscale au afectat substantial veniturile bugetare si au stimulat efectiv indisciplina in achitarea obligatiilor bugetare, in special din partea celor mai mari contribuabili, carora li s-au adresat cu precadere.

Cei mai dezavantajati au fost agentii economici corecti, care si-au achitat integral si in termenul legal

obligatiile de plata, beneficiarii fiind agentii economici rau platnici, care nu si-au achitat, pe mai multi ani, obligatiile de plata si care au folosit sumele datorate bugetului public ca "surse atrase" pentru finantarea propriilor obiective.

Multitudinea facilitatilor fiscale acordate, retrase si apoi iar in aplicare au facut din Romania un loc propice pentru desfasurarea de diverse activitati de catre evazionisti si afaceristi dubiosi din toate colturile lumii. Afluxul acestora catre Romania a fost stimulat de neajunsurile din legislatia fiscala, in special, dar si din reglementarile financiare, bancare si valutare. Ca urmare a acestui fapt s-au infiintat foarte multe societati comerciale, fie cu "capital integral strain", fie "prin participarea cu capital strain" la majorarea capitalului social al unei societati existente, in care aportul investitorului strain era derizoriu, de ordinul a cateva zeci de dolari. Dupa ce au facut afaceri dubioase, acesti "investitori straini" au disparut lasand in urma datorii catre stat de multe milioane in echivalent euro.

Fiscalitatea exagerata din partea statului este o alta cauza importanta care duce la evaziune fiscala. Prin aceasta intelegandu-se numarul foarte mare de obligatii fiscale la care a fost obligat contribuabilul roman dar si al instabilitatii in timp a legislatiei instituitoare de impozite si taxe.

Intr-un studiu al Bancii Mondiale, dedicat analizei costurilor determinate de initierea unei afaceri in 155 de tari ale lumii, se arata ca, in Romania anului 2005, o companie de marime medie, trebuia sa plateasca, intr-un an, 62 de impozite si taxe, operatie pentru care erau necesare 188 de ore.

In ceea ce priveste cauzele de ordin administrativ trebuie precizate dotarea insuficienta cu mijloace materiale necesare administratiei in vederea indeplinirii atributiilor ce ii revin, personal insuficient, numeric si calitativ, astfel, institutiile financiare avand posibilitatea de a controla eficient doar o mica parte a persoanelor fizice si juridice, precum salarizarea inadecvata a organelor de control pe linia depistarii si combaterii evaziunii fiscale, cu effect asupra raportarii corecte a neregulilor constatate.

O alta deficienta pe linia controlului fiscal a constituit-o repartizarea activitatii de control intre mai multe directii si servicii, amestecandu-se obiectivele controlului financiar cu cele ale controlului fiscal, controlul asupra capitalului de stat cu controlul asupra capitalului privat, etc. Aceste organisme prin modul cum au fost organizate s-au dovedit total ineficiente in fata evaziunii fiscale, a fraudei, coruptiei si criminalitatii economice. Ele nu au reusit altceva decat sa sufoce contribuabilul roman prin controale repetate.

O alta situatie este cea numita hazardul moral. Pe fondul inflatiei unii au invatat sa nu plateasca sau sa amane platile si usor, usor practica s-a metamorfozat in evaziune fiscala. Putem merge mai departe si sa vedem ca intreprinderile mari, indeosebi, au fost privilegiate si prin natura vechilor relatii cu bancile. Practic, bancile erau "prizonierele" marilor intreprinderi. Acum situatia s-a schimbat, bancile sunt mai puternice, multe au nu numai capital, dar si management strain. Deci, finantarea prin banci nu mai merge de la sine.

Oricum, insa, marile intreprinderi au si acum o mare forta de negociere cu statul. Nu intamplator este mult mai dificil de lucrat cu intreprinderile mari. Ele sunt intr-un razboi perpetuu cu autoritatea publica, cu statul, care este nevoit sa accepte reesalonari la plata pentru ca nu le poate inchide. Si uneori mai intervin interese clientelare. Deci, pentru marile intreprinderi evaziunea fiscala e mult mai subtila.

Intreprinderile mici sunt insa intr-o situatie ingrata, ele au acces mai redus la finantare, la creditare si pot negocia de pe o pozitie mai vitrega cu statul.

Concluzionand, inclinatia naturala a contribuabililor catre evaziune fiscala, amplificata de lipsa unei educatii fiscale, la care se adauga dimensiunea presiunii fiscale si deficientele legislative si administrative ale gestionarii impozitelor constituie cei mai importanti factori care favorizeaza aparitia si proliferarea feno -menului evazionist, sub toate formele sale.