INTREBARI DE EXAMEN

1.     Definiti conceptual de audit public intern si obiectivele sale.

Auditul public intern reprezinta activitatea functional independenta si obiectiva, care da

asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile entitatii publice. Acesta ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare rationala a banului public.

Obiectivele auditului public intern

Obiectivele pe care trebie sa le urmareasca auditorul la o institutie publica sunt

urmatoarele :

1. Definirea obiectului de activitate, a surselor de finantare a cheltuielilor - integral sau

partial de la buget - si a structurii organizatorice a institutiei publice ;

2. Calitatea institutiei publice : ordonator principal, secundar sau tertiar de credite si

subordonarea sa din punct de vedere al finantarii : de la bugetul de stat sau de la

bugetul local ;

3. Existenta si structura bugetului de venituri si cheltuieli aprobat pe institutie, pe surse

de finantare ;

4. Stabilirea principalelor destinatii ale cheltuielilor, pe subcapitole, si gruparea acestora

in functie de sursa de finantare folosita ;

5. Stabilirea naturii veniturilor realizate si destinatia data acestora ;

6. Stabilirea gradului de acoperire a cheltuielilor din surse proprii si natura acestora :

a) in completarea sursei de finantare bugetara, care se folosesc cu prioritate ;

b) cu venituri extrabugetare si in completare cu subventii de la buget ;

7. Stabilirea gradului de acoperire a cheltuielilor de la buget ;

8. Urmarirea corelatiei dintre gradul de realizare a principalilor indicatori specifici

activitatii institutiei si gradul de utilizare a creditelor bugetare deschise ;

9. Modul de organizare a controlului financiar preventiv si al circuitului documentelor

primare ( respectarea normelor in vigoare) ;

10. Organizarea si tinerea evidentei contabile si tehnic-operative a bunurilor materiale

( mijloace fixe, obiecte de inventar, materiale) si banesti ;

11. Stabilirea si delimitarea raspunderii materiale pe locuri de depozitare si de folosinta ;

12. Respectarea legalitatii in achizitionarea bunurilor matriale si a investitiilor ;

13. Respectarea legalitatii in acordarea drepturilor de orice fel;

14. Respectarea legalitatii si a principiului economicitatii in efectuarea celorlalte

cheltuieli (servicii, reparatii, protocol, etc.)

15. Cunoasterea legislatiei financiar- contabile de catre aparatul de conducere si

executiv ;

16. Colaborarea dintre conducerea economica si cea tehnica si natura raporturilor (de

consultare si luare in considerare, de subordonare a aparatului economic sau de

ignorare etc.) ;

17. Calitatea profesionala a organelor ierarhice si influenta lor asupra activitatii institutiei publice ;

18. Concluziile organelor de control specializate (minister, directia de control teritoriala,

Ministerul Finantelor, Curta de Conturi), asupra activitatii financiar-contabile si de

gestiune a institutiei publice ;

19. Valoarea, frecventa si natura pagubelor materiale evidentiate in anexa la bilant si

ritmul de recuperare ;

20. Dinamica si structura debitorilor, creditorilor si furnizorilor, de la inceputul anului

pana la sfarsitul anului, conform bilanturilor anuale si trimestriale ;

21. Efectuarea inventarierii patrimoniului si a controlului financiar propriu, precum si

controlul lunar al operatiunilor banesti efectuate prin casa ;

22. Imobilizarile de fonduri in debitori si clienti neincasati, avansuri acordate furnizorilor

pentru prestari de servicii sau livrari de bunuri materiale neexectuate sau nelivrate la

termenul convenit prin contract, stocuri de materiale sau de mijloace fixe mari, fara

miscare, fara utilizare eficienta sau lucrari de investitii neaprobate sau cu ritm lent de

executie ;

23. Corecta incadrare in conturile contabile a operatiunilor patrimoniale, conform

functiunii acestora din planul de conturi aprobat de Ministerul de Finante ;

24. Respectarea principiilor de inregistrare cronologica si sistematica a operatiunilor si a

concordantei dintre evidenta contabila analitica si evidenta contabila sintetica, bilantul

contabil si anexele la bilant ;

25. Respectarea corelatiilor dintre formularele de bilant si anexele la bilant si calitaea

raportului explicativ la bilant ;

26. Organizarea si tinerea evidentei formularelor cu regim special si a altor valori ;

27. Existenta unor cheltuieli neeconomicoase , neimputate si nerecuperate;

28. Existenta unor debitori insolvabili , neurmariti si nereactivati;

29. Existenta unor bunuri materiale aflate pe teren fara a fi prinse in evidenta

patrimoniului unitatii, din lipsa de documente sau datorita primirii lor gratuite (donatii

externe) si neevaluarii acestora in vederea evidentierii in contabilitate ;

30. Existenta pe teren a unor mijloace fixe, obiecte de inventar, ambalaje, marfuri

nefolosibile, deteriorate, greu vandabile si nevalorificate, neincasate, nedeclasate sau

imputate, conform legii, si valorificarii rezultatelor inventarierii.

2.     Cum se organizeaza auditul intern la o institutie publica?

Atributele auditului intern la institutiile publice

- certificarea trimestriala si anuala, insotita de raport de audit, a bilantului contabil si a

contului de executie bugetara ale institutiei publice, prin verificarea legalitatii,

realitatii si exactitatii evidentelor contabile si ale actelor financiare si de gestiune ;

certificarea se face inaintea aprobarii de catre conducatorul institutiei publice in cauza

a bilantului contabil si a contului de executie bugetara ;

- examinarea legalitatii, regularitatii ,si conformitatii operatiunilor, identificarea erorilor,

risipei, gestiunii defectuoase si fraudelor si, pe aceste baze, propunerea de masuri si

solutii pentru recuperarea pagubelor si sanctionarea celor vinovati, dupa caz;

- supravegherea regularitatii sistemelor de fundamentare a deciziei, planificare ,

programare, organizare, urmarire si control al indeplinirii deciziilor;

- evaluarea economicitatii, eficientei si eficacitatii cu care sistemele de conducere si de

executie existente in cadrul institutiei publice ori la nivelul unui program/proiect

finantat din fonduri publice utilizeaza resurse financiare, umane si materiale pentru

indeplinirea obiectivelor si obtinerea rezultatelor stabilite ;

- identificarea slabiciunilor sistemelor de conducere si de control, precum si a riscurilor

asociate unor astfel de sisteme, unor programe/proiecte sau unor operatiuni si

propunerea de masuri pentru corectarea acestora si pentru diminuarea riscurilor, dupa

caz.

Un obiectiv important al auditului intern la institutiile publice il constituie legalitatea efectuarii cheltuielilor de personal, materiale si de capital si incadrarea acestora in limita si destinatia aprobata prin bugetul de venituri si cheltuieli conform clasificatiei economice, pe articole si aliniate.

3.     Ce este carta auditului intern si ce trebuie sa cuprinda aceasta?

Carta auditului intern fixeaza drepturile si obligatiile auditorilor interni si urmareste:

- sa informeze despre obiectivele si metodele de audit;

- sa clarifice misiunea de audit;

- sa fixeze regulile de lucru intre auditor si auditat;

- sa promoveze regulile de conduita.

Auditul public intern nu trebuie sa fie confundat cu controlul intern.

Controlul intern, conform Legii privind auditul public intern, reprezinta ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si reglementarile legale, in vederea asigurarii administrarii fondurilor in mod economic, eficient si eficace. Include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele si procedurile.

Rolul auditului public intern este de a contribui la buna si efectiva gestiune a fondurilor publice.

Aportul compartimentului de audit public intern consta in promovarea unei culturi privind realizarea unui management efectiv si eficient in cadrul entitatii publice.

Misiunea compartimentului de audit public intern este de a audita sistemele de control din cadrul entitatii publice in scopul de a evalua eficacitatea si performanta structurilor functionale in implementarea politicilor, programelor si actiunilor in vederea imbunatatirii continue a acestora.

4.     Care sunt etapele unei misiuni de audit intern la o institutie publica?

Cele trei etape fundamentale ale metodologiei de desfasurare a misiunii de audit intern sunt:

- etapa de pregatire a misiunii de audit intern;

- etapa de realizare a misiunii de audit intern;

- etapa de incheiere a misiunii de audit intern.

5.     In ce consta etapa de pregatire a auditului public intern?

Etapa de pregatire care deschide misiunea de audit, necesita din partea auditorilor o

capacitate serioasa de lectura, de atentie si de ucenicie. Dincolo de orice rutina, ea necesita capacitatea de a invata si de a intelege, precum si o buna cunoastere a institutiei, deoarce trebuie stiut unde poate fi gasita informatia potrivita si de la cine trebuie ceruta. In cursul acestei etape auditorul trebuie sa dovedeasca daca are calitati de sinteza si de imaginatie. Aceasta etapa se poate defini ca perioada in timpul careia se vor efectua toate lucrarile pregatitoare inainte de a trece la actiune. Adica defrisarea, aratul si semanatul misiunii de audit.

6.     In ce consta etapa de familiarizare in auditului public intern?

Etapa de familiarizare constituie cel mai adesea, din punct de vedere al duratei,

partea cea mai importanta a misiunii : a se incepe misiunea direct prin observarea pe teren ar insemna condamnarea din start a acesteia.

Auditorul trebuie inainte de toate sa "cunoasca subiectul". Aceasta cunoastere se

organizeaza in jurul a 6 obiective:

- sa aiba inca de la inceput o viziune corecta asupra ansamblului controalelor interne

specifice ale institutiei auditate;

- sa contribuie la identificarea obiectivelor misiunii de audit intern;

- sa identifice problemele esentiale privind institutia auditata;

- sa evite omiterea intrebarilor importante si care constituie pentru management

preocupari de actualitate;

- sa nu cada in capcana considerentelor abstracte, care pot fi seducatoare din punct de

vedere intelectual, chiar amuzante dar, care trebuie sa fie in afara domeniului de preocupare a auditorului;

- sa permita organizarea de operatiuni de audit, deoarece nu putem organiza decat

ceea ce cunoastem.

7.     Care sunt riscurile de audit si cum se identifica acestea in cadrul institutiei publice?

Categorii de riscuri:

a)Riscuri de organizare (neformalizarea procedurilor): lipsa unor responsabilitati precise;

insuficienta organizare a resurselor umane; documentatia insuficienta, neactualizata;

b)Riscuri operationale: neinregistrarea in evidentele contabile; arhivare necorespunzatoare a documentelor justificative; lipsa unui control asupra operatiilor cu risc ridicat;

c)Riscuri financiare: plati nesecurizate, nedetectarea operatiilor cu risc financiar;

d)Riscuri generate de schimbarile legislative, structurale, manageriale etc.

Fazele analizei riscurilor sunt urmatoarele:

a)analiza activitatii entitatii/structurii auditate;

b)identificarea si evaluarea riscurilor inerente, respectiv a riscurilor, de eroare

semnificativa a activitatilor entitatii/structurii auditate, cu incidenta asupra operatiilor

financiare;

c)verificarea existentei controalelor interne, a procedurilor de control intern, precum si

evaluarea acestora;

d)evaluarea punctelor slabe, cuantificarea si impartirea lor pe clase de risc. Auditorii interni trebuie sa integreze in procesul de identificare si evaluare a riscurilor semnificative si pe cele depistate in cursul altor misiuni.

Spunem de asemenea "identificarea zonelor de risc", subliniind astfel ca este vorba

mai degraba de identificarea locurilor in care riscurile cele mai semnificative s-ar putea

produce, decat de analizarea riscurilor propriu-zise.

Aceasta etapa de identificare va permite auditorului sa-si creeze programul si sa-l

creeze de o maniera "modulata" i functie u numai de amenintari ci si de ceea ce s-a

implementat deja pentru a le face fata. Trebuie considerat din acest moment ca auditorul intern insarcinat cu o misiune va lua la cunostinta de notiunea de risc care nu va inceta sa-l insoteasca pe tot parcursul demersului sau.

Metoda preconizata pentru identificarea riscurilor trebuie sa ia in considerare cei trei

factori susceptibili sa genereze riscuri de orice natura:

- expunerea: sunt riscurile care ameninta bunurile( deturnari, incendii, pagube de orice

fel)

- mediul: nu bunul insusi, ci ceea ce este in jurul lui devine factor de risc (riscuri legate

de operatiuni)

- amenintarea: cel mai adesea imprevizibila, chiar invizibila. Este cea care impune

maximul de imaginatie pentru a elabora strategia de elaborare ( fraude, catastrofe

naturale sau sociale) Pentru fiecare sarcina si obiectiv care-i sunt atribuite, auditorul intern va evalua riscurile la care acestea se supun.

Dupa aceasta se solicita auditorului intern sa efectueze o evaluare sumara a riscului

legat de aceasta sarcina. De obicei este suficienta o evaluare la trei niveluri:

- risc grav (G)

- risc mediu (M)

- risc scazut (S)

Pentru fiecare din aceste riscuri, vom reaminti care este dispozitivul de control

intern pe care ar trebui sa-l gasim in mod normal, in mod logic, pentru a evita riscul identificat.

Auditorul intern se multumeste sa indice daca dispozitivul identificat ca fiind importat

exista sau u exista.

Deci plecand de la aceasta metoda, auditorul va preciza obiectivele misiunii sale.

8.     In ce consta etapa de realizare a auditului public intern?

Etapa de realizare apeleaza mai mult la capacitatile de observatie, dialog si

comunicare. Prima obligatie a auditorului este sa se faca acceptat, iar criteriul unei integrari reusite consta in a se face cerut. In acest stadiu se apeleazacel mai mult la capacitatile de analiza si la simtul de deductie al auditorului. Intr-adevar, in acest moment auditorul va incepe sa formuleze observatiile si constatarile care ii vor permite si elaboreze terapeutice. Continuand tabloul nostru bucolic, putem spune ca acum se culeg roadele misiunii de audit.

9.     Ce reprezinta programul de audit si care sunt obiectivele sale?

Programul de audit public intern

Programul de audit public intern este un document intern de lucru al compartimentului de audit public intern, care se intocmeste in baza tematicii detaliate. Cuprinde pe fiecare

obiectiv din tematica detaliata actiunile concrete de efectuat necesare atingerii obiectivului, precum si repartizarea acestora pe fiecare auditor intern.

Programul de audit public intern are drept scopuri:

a)asigura seful compartimentului de audit public intern ca au fost luate in considerare toate aspectele referitoare la obiectivele misiunii de audit public intern;

b)asigura repartizarea sarcinilor si planificarea activitatilor, de catre supervizor.

10.  Ce este chestionarul de control intern si la ce intrebari trebuie sa raspunda?

Chestionarul de control intern ( C.C.I.)

Este un document ce se elaboreaza odata cu divizarea in sarcini elementare. Vor fi tot

Document online: Unificarea paneuropeana azi Document online: Economia bunastarii si rolul statului in economie - reglementarea preturilor

atatea C.C.I. cate misiuni de audit sunt de realizat.

Chestionarul trebuie sa fie format din toate intrebarile relevante ce trebuie formulate

pentru a efectua o analiza completa. Acest chestionar va reprezenta ghidul auditorului in demersul sau de realizare a acestui program: este un element calauzitor, de unde importanta sa ca instrument metodologic.

Chestionarul trebuie sa cuprinda cinci intrebari fundamentale:

Cine? - intrebari referitoare la personalul operativ daca el exista, care este

competenta lui si in ce masura exista o corespondenta intre realitate si sistemul de referinta.

Ce? - ne permite sa aflam despre ce este vorba, care este nu subiectul ci obiectul operatiunii.

Unde? - pentru a nu omite verificarea tuturor locurilor in care se desfasoara operatiunea.

Cand? - permite regruparea intrebarilor referitoare la timp: inceput, sfarsit,

durata, sezon, planificare.?

Cum? - intrebari referitoare la descrierea modului de operare.

Chestionarul de control intern, imbunatatit prin indicarea mijloacelor ce trebuie utilizate

pentru a raspunde la intrebari si prin analiza riscurilor antrenate de fiecare element devine ghid de Audit.

11.  In ce consta munca pe teren in cadrul auditului public intern?

Munca pe teren

1. Prezentarea demersului logic.

Auditorul efectueaza o divizare secventiala sau logica a operatiunilor, etapa

prealabila necesara identificarii riscurilor.

Pornind de la aceasta identificare a riscurilor, auditorul isi defineste

obiectivele (Raportul de orientare) si stabileste un Program de lucru.

Pentru fiecare problema a acestui Program de lucru, el elaboreaza un

chestionar de Control Intern.

Pentru fiecare problema de control, acesta isi pune, daca este cazul,

intrebarile cine, ce, unde, cand, cum?

El trece eventual la o detaliere a chestionarului sau.

El raspunde la intrebari - in special in activitatea de teren - prin efectuarea

de teste cu ajutorul instrumentelor aflate la dispozitia sa.

Fiecare disfunctie, fiecare anomalie va duce la intocmirea unei FIAP (foaie

de identificare si de analiza a problemelor )

12.  Care sunt caracteristicile pe care trebuie sa le intruneasca o constatare in auditul public intern pentru a fi considerate viabila?

Formularele constatarilor de audit public intern - se utilizeaza pentru

prezentarea fundamentata a constatarilor auditului public intern.

a)Fisa de identificare si analiza problemelor (FIAP) - se intocmeste pentru fiecare

disfunctionalitate constatata. Prezinta rezumatul acesteia, cauzele si consecintele, precum si recomandarile pentru rezolvare. FIAP trebuie sa fie aprobata de catre coordonatorul misiunii, confirmata de reprezentantii entitatii/structurii auditate si supervizata de seful compartimentului de audit (sau de catre inlocuitorul acestuia).

b)Formularul de constatare si raportare a iregularitatilor - se intocmeste in cazul in care

auditorii interni constata existenta sau posibilitatea producerii unor iregularitati. Se

transmite imediat sefului compartimentului de audit public intern, care va informa in

termen de 3 zile conducatorul entitatii publice si structura de control abilitata pentru

continuarea verificarilor.

13.  In ce consta etapa de incheiere in auditul intern si ce trebuie sa cuprinda aceasta?

Auditorul se intoarce la biroul sau cu toate foile FIAP si cu documentele sale de lucru.

Pentru a putea face o validare generala, el redacteaza un document: Proiectul de Raport de Audit. Apoi are loc reuniunea de incheiere si validare de ude va rezulta Raportul de Audit in forma sa nfinala, raport, caruia trebuie sa i se dea utilitatea necesara.

In etapa de incheiere a misiunii de audit intern, auditorii se afla atat la sediul entitatii auditate dar revin in cele din urma la sediul structurii de audit intern. Etapa necesita o mare capacitate de sinteza, precum si aptitudini dezvoltate de redactare si comunicare. Este etapa in care auditorii isi prezinta rezultatele activitatii, fiind momentul prelucrarii acestora.

14.  In ce consta "Reuniunea de inchidere" in auditul public intern?

Reuniunea de incheiere

Reuneste aceiasi participanti ca si reuniunea de deschidere, participanti care, dupa ce au

ascultat ce intentioneaza sa faca auditorii interni, vor discuta pe marginea actiunilor efectuate. Asadar, pe langa echipa misiunii de audit, se vor afla si entitatea auditata, colaboratorii sai si conducerea acesteia ( eventual ).

Aceasta reuniune se organizeaza si se desfasoara in functie de modalitati practice

precise.

Nimic nu poate fi trecut in Raportul de Audit Intern fara a fi mai intai prezentat si

comentat in fata celor auditati. Trebuie prezentate toate documentele, toate dovezile care au permis enuntarea observatiilor din Proiectul de Raport.

Auditorii informeaza in primul rand entitatea auditata, responsabilul direct, impreuna cu

care valideaza informatiile. De aceea Proiectul de Raport si continutul sau nu sunt nici publicate, nici divulgate atat timp cat reuniunea de incheiere ( si de validare ) nu s-a sfarsit.

Recomandarile auditorilor care apar in Proiectul de Raport sunt prezentate in functie de

importanta lor. Asadar intocmim un clasament al constatarilor enuntate in foile FIAP, clasament efectuat pornind de la analiza consecintelor.

Imediat ce entitatea auditata a fost informata, ea va fi incurajata -fara a mai astepta

publicarea Raportului oficial -sa ia imediat masuri corective, bineinteles, daca are posibilitatea. Daca da, Raportul de audit mentioneaza ca s-a luat atitudine si ca sa ajuns deja la rezultate bune.

Ca si reuniunea de deschidere, reuniunea de incheiere se desfasoara chiar la locul

auditului; ea reuneste aceleasi persoane care se vor intalni pentru a face validarea si a trage concluziile.

Principalul punct al ordinii de zi este examinarea Proiectului de Raport distribuit

fiecarui participant, daca este posibil cu cateva zile inainte de reuniune pentru a putea fi citit.

Raportul de audit nu este si nu trebuie sa fie un document surpriza pentru a pune in incurcatura

entitatea auditata. Aceasta examinare se face pornind de la o prezentare realizata de auditori si permite rezolvarea eventualelor contestatii.

Prezentarea trebuie sa fie animata si ilustrata cu exemple. Se realizeaza dispozitive

care sa prezinte problemele principale ce trebuie discutate.

Dupa prezentarea integrala a operatiunilor de audit, auditorii trec la stadiul prezentarii

Recomandarilor: aici apar cel mai adesea contestatiile.

Uneori pot aparea contestatiile si atunci sunt posibile doua situatii:

- fie este in masura sa ofere dovada pe care isi sprijina afirmatia, iar contestatia devine

imediat nula;

- fie el nu este in masura sa ofere aceasta dovada si asta din cauza ca concluziile sale au

fost prea pripite sau pentru ca nu a stiut sa-si clasifice si sa-si pastreze dovezile. In

acest caz se abandoneaza cauza.

La sfarsitul acestei reuniuni care dureaza foarte mult (intre 2 ore si o zi), participantii se

vor despartii.

Inainte de a se desparti, entitatilor auditate li se va comunica termenul in care trebuie sa

trimita Auditului Intern un raspuns scris la Recomandari, li se va aminti si procedura de urmarire a auditului utilizata in institutie pentru ca fiecare sa poata cunoaste rolul pe care fiecare trebuie sa il joace.

Auditorii se vor intoarce la serviciul lor pentru a trece apoi la etapa finala a lucrarilor:

redactarea Raportului de Audit.

15.  Ce este "Proiectul de Raport de Audit Public Intern si de ce se elaboreaza?

Proiectul de Raport de Audit Intern

Este numit astfel din trei motive:

1. observatiile pe care le contine nu au facut inca obiectul unei validarii

generale, deci nu pot fi considerate ca definitive;

2. acest document contine deja recomandarile auditorilor, in schimb, el nu

contine raspunsurile entitatilor auditate la aceste recomandari;

3. nu contine inca planul de actiune, care este acel document anexat la

Raportul definitiv in care entitatea auditata precizeaza cand si cine va

pune in aplicare recomandarile pe care le-a acceptat.

Acest document va reprezenta ordinea de zi a reuniunii de incheiere.

16.  Ce informatii trebuie sa cuprinda "Proiectul de Raport de Audit Public Intern" si de ce este necesara elaborarea lui?

Nimic nu poate fi trecut in Raportul de Audit Intern fara a fi mai intai prezentat si

comentat in fata celor auditati. Trebuie prezentate toate documentele, toate dovezile care au permis enuntarea observatiilor din Proiectul de Raport.

Auditorii informeaza in primul rand entitatea auditata, responsabilul direct, impreuna cu

care valideaza informatiile. De aceea Proiectul de Raport si continutul sau nu sunt nici publicate, nici divulgate atat timp cat reuniunea de incheiere ( si de validare ) nu s-a sfarsit.

Recomandarile auditorilor care apar in Proiectul de Raport sunt prezentate in functie de

importanta lor. Asadar intocmim un clasament al constatarilor enuntate in foile FIAP, clasament efectuat pornind de la analiza consecintelor.

Imediat ce entitatea auditata a fost informata, ea va fi incurajata -fara a mai astepta

publicarea Raportului oficial -sa ia imediat masuri corective, bineinteles, daca are posibilitatea.

Daca da, Raportul de audit mentioneaza ca s-a luat atitudine si ca sa ajuns deja la rezultate bune.

Ca si reuniunea de deschidere, reuniunea de incheiere se desfasoara chiar la locul

auditului; ea reuneste aceleasi persoane care se vor intalni pentru a face validarea si a trage concluziile.

Principalul punct al ordinii de zi este examinarea Proiectului de Raport distribuit

fiecarui participant, daca este posibil cu cateva zile inainte de reuniune pentru a putea fi citit.

Raportul de audit nu este si nu trebuie sa fie un document surpriza pentru a pune in incurcatura entitatea auditata. Aceasta examinare se face pornind de la o prezentare realizata de auditori si permite rezolvarea eventualelor contestatii.

Prezentarea trebuie sa fie animata si ilustrata cu exemple. Se realizeaza dispozitive

care sa prezinte problemele principale ce trebuie discutate.

Dupa prezentarea integrala a operatiunilor de audit, auditorii trec la stadiul prezentarii

Recomandarilor: aici apar cel mai adesea contestatiile.

17.  Ce reprezinta contestatiile si cum se rezolva acestea in cadrul auditului public intern?

Principalul punct al ordinii de zi este examinarea Proiectului de Raport distribuit

fiecarui participant, daca este posibil cu cateva zile inainte de reuniune pentru a putea fi citit.

Raportul de audit nu este si nu trebuie sa fie un document surpriza pentru a pune in incurcatura entitatea auditata. Aceasta examinare se face pornind de la o prezentare realizata de auditori si permite rezolvarea eventualelor contestatii.

Prezentarea trebuie sa fie animata si ilustrata cu exemple. Se realizeaza dispozitive

care sa prezinte problemele principale ce trebuie discutate.

Dupa prezentarea integrala a operatiunilor de audit, auditorii trec la stadiul prezentarii

Recomandarilor: aici apar cel mai adesea contestatiile.

Uneori pot aparea contestatiile si atunci sunt posibile doua situatii:

- fie este in masura sa ofere dovada pe care isi sprijina afirmatia, iar contestatia devine

imediat nula;

- fie el nu este in masura sa ofere aceasta dovada si asta din cauza ca concluziile sale au

fost prea pripite sau pentru ca nu a stiut sa-si clasifice si sa-si pastreze dovezile. In

acest caz se abandoneaza cauza.

18.  Cand se elaboreaza Raportul de Audit Pubic Intern si pe baza caror principii?

Raportul de Audit Intern

Raportul de audit respecta anumite principii, o anumita forma, iar continutul sau se

supune anumitor norme.

Principiile referitoare la Raportul de Audit Intern sunt:

1. nu exista audit intern fara Raport de Audit Intern

2. acest document este ultimul act al misiunii de audit intern. Este document final.

3. prezentarea prealabila in fata entitatilor auditate.

4. dreptul de a raspunde entitatii auditate (verbal si neoficial sau scris si oficial).

19.  Care este forma Raportului  de Audit Pubic Intern si care sunt informatiile care le cuprinde?

Forma. Raportul de Audit Intern prezinta o structura, in general, agreata cu cateva mici

nuante. Aceasta structura este imposibil de evitat deoarece ea raspunde celor doua functii ale Raportului, care sunt relativ contradictorii:

Raportul de Audit Intern este si trebuie sa fie document de informare

pentru conducere.

Raportul de Audit Intern mai trebuie sa fie din punct de vedere al entitatii

auditate si un instrument de lucru.

Raportul de audit va trebui sa raspunda acestor doua exigente prin adaptarea unei

structuri originale pe care o putem analiza in 4 parti:

20.  Ce reprezinta recomandarile auditorului intern si cum se monitorizeaza acestea in cadrul institutiei publice?

Fiecare constatare da nastere unei Recomandari a auditorului care este prezentata

entitatilor auditate in timpul Reuniunii de incheiere. Daca entitatile auditate au rezerve in privinta realismului si aplicabilitatii lor, si le vor exprima acum. Auditorii interni vor tine cont de acest lucru, sau nu, in functie de cum apreciaza observatiile facute. Deoarece Recomandarea a devenit astfel definitiva din punctul de vedere al formei, se cere un raspuns oficial din partea entitatilor auditate pentru ca observatiile lor sa poata fi integrate in Raport.

Aceste raspunsuri la recomandari se materializeaza in doua feluri:

Fie raspunsul este si notat inca de la reuniunea de incheiere, in asa fel incat la sfarsitul

reuniunii sa existe un text definitiv.(practica anglo -saxona ).

Fie intre exprimarea orala in timpul reuniunii si luarea de pozitie in scris dorim sa

lasam entitatii auditate un ragaz de gandire care variaza in functie de unitate.(de la 8

zile la trei saptamani).(practica franceza).

Responsabilitatea monitorizarii trebuie definita in scris in carta de audit, o cerinta care

impune sa fie precizate responsabilitatile pentru a sti clar cine va fi tras la raspundere in cazul in care recomandarile nu sunt aplicate sau se intampina dificultati neasteptate la punerea lor in aplicare.

21.  Prezentati principiile la care trebuie sa raspunda recomandarile auditorului intern?

Aceste raspunsuri la recomandari trebuie sa raspunda la trei principii fundamentale:

1. trebuie sa reprezinte o luare de pozitie clara fara ambiguitati prin care entitatea

auditata:

- accepta recomandarea

- nu o accepta decat partial, si numai pentru unele dispozitii.

- o refuza, ceea ce se intampla in mod exeptional.

2. materializarea raspunsurilor entitatii auditate este Planul de Actiune. Da

recomandarilor auditorului un efect care ii pune in valoare actiunea.

3. daca recomandarea nu este decat partial acceptata, sau daca este refuzata total,

raspunsul entitatii auditate contine scurte explicatii care-i justifica pozitia.

22.  In ce consta "Metoda franceza" in auditul public intern?

Metoda franceza. Acorda auditului intern rolul principal in monitorizarea

Recomandarilor. Auditorul intern se intoarce la locul misiunii dupa cateva luni, discuta cu responsabilii, constata eventual insuficientele sau intarzierile. Aceasta metoda fiind mare consumatoare de bani si timp este preferat chestionarul. Se reia planul de actiune intr-un chestionar si se cere entitatii auditate sa precizeze stadiul de aplicare al recomandarilor. In momentul in care nu s-au respectat recomandarile, auditorul intern va actiona in doua directii:

1. va colationa raspunsurile negative in dosarul de audit in vederea urmatoarei misiuni pe acelasi subiect.

2. pentru recomandarile considerate ca fiind importante si care nu au fost aplicate nu

vom astepta pana la misiunea urmatoare. Este de datoria responsabilului sa preia

problema si sa o duca la cunostinta Comitetului de audit. Decizia finala va fi luata la

acest nivel.

23.  In ce consta "Metoda anglo-saxona" in auditul public intern?

Metoda anglo-saxona. Porneste de la principiul ca rolul auditorului se termina odata cu

difuzarea Raportului. Urmarirea actiunilor ce trebuie intreprinse nu mai este responsabilitatea

Auditului Intern, ci a conducerii care trebuie sa-si asume responsabilitatile. Dupa cateva

saptamani de la difuzarea Raportului, entitatea auditata adreseaza superiorului sau ierarhic o nota in care sa precizeze, punct cu punct, modul de aplicare al Planului de Actiune care figureaza la sfarsitul Raportului. Daca Planul nu a fost aplicat intr-o anumita privinta, entitatea in cauza trebuie sa mentioneze de ce: prea multe sarcini, buget insuficient, probleme legate de personal. . Atunci superiorul ierarhic isi asuma responsabilitatile:

fie dand dispozitiile necesare pentru a face posibila aplicarea recomandarilor,

fie luand decizia de a nu aplica Recomandarile in cauza.

O copie dupa nota trimisa de entitatea auditata conducerii sale este trimisa si Auditului

Intern ca sa permita serviciului de Audit Intern sa se asigure de respectarea procedurii de monitorizare, ca sa completeze dosarul de audit in cauza si ca sa alerteze auditul intern in cazul in care problemele considerate fundamentale ar fi fost in mod intentionat inlaturate de conducerea entitatii auditate.

24.  Prezentati metodele profesionale de lucru in cadrul auditului public intern.

Aceste metode cuprind obiectivele pe care trebuie sa le urmeze auditorul la o institutie

publica si care sunt enumerate in continuare spre orientare:

1. Definirea obiectului de activitate, a surselor de finantare a cheltuielilor - integral sau

partial de la buget - si a structurii organizatorice a institutiei publice ;

2. Calitatea institutiei publice : ordonator principal, secundar sau tertiar de credite si

subordonarea sa din punct de vedere al finantarii : de la bugetul de stat sau de la bugetul local ;

3. Existenta si structura bugetului de venituri si cheltuieli aprobat pe institutie, pe surse

de finantare ;

4. Stabilirea principalelor destinatii ale cheltuielilor, pe subcapitole, si gruparea acestora

in functie de sursa de finantare folosita ;

5. Stabilirea naturii veniturilor realizate si destinatia data acestora ;

6. Stabilirea gradului de acoperire a cheltuielilor din surse proprii si natura acestora :

in completarea sursei de finantare bugetara, care se folosesc cu

prioritate ;

cu venituri extrabugetare si in completare cu subventii de la

buget ;

7. Stabilirea gradului de acoperire a cheltuielilor de la buget ;

8. Urmarirea corelatiei dintre gradul de realizare a principalilor indicatori specifici

activitatii institutiei si gradul de utilizare a creditelor bugetare deschise ;

9. Modul de organizare a controlului financiar preventiv si al circuitului documentelor

primare ( respectarea normelor in vigoare) ;

10. Organizarea si tinerea evidentei contabile si tehnic-operative a bunurilor materiale

( mijloace fixe, obiecte de inventar, materiale) si banesti ;

11. Stabilirea si delimitarea raspunderii materiale pe locuri de depozitare si de folosinta ;

12. Respectarea legalitatii in achizitionarea bunurilor materiale si a investitiilor;

13. Respectarea legalitatii in acordarea drepturilor de orice fel;

14. Respectarea legalitatii si a principiului economicitatii in efectuarea celorlalte

cheltuieli (servicii, reparatii, protocol, etc.)

15. Cunoasterea legislatiei financiar - contabile de catre aparatul de conducere si

executiv ;

16. Colaborarea dintre conducerea economica si cea tehnica si natura raporturilor (de

consultare si luare in considerare, de subordonare a aparatului economic sau de ignorare etc.) ;

17. Calitatea profesionala a organelor ierarhice si influenta lor asupra activitatii institutiei publice ;

18. Concluziile organelor de control specializate (minister, directia de control teritoriala,

Ministerul Finantelor, Curta de Conturi), asupra activitatii financiar-contabile si de gestiune a institutiei publice ;

19. Valoarea, frecventa si natura pagubelor materiale evidentiate in anexa la bilant si

ritmul de recuperare ;

20. Dinamica si structura debitorilor, creditorilor si furnizorilor, de la inceputul anului

pana la sfarsitul anului, conform bilanturilor anuale si trimestriale ;

21. Efectuarea inventarierii patrimoniului si a controlului financiar propriu, precum si

controlul lunar al operatiunilor banesti efectuate prin casa ;

22. Imobilizarile de fonduri in debitori si clienti neincasati, avansuri acordate furnizorilor

pentru prestari de servicii sau livrari de bunuri materiale neexectuate sau nelivrate la termenul convenit prin contract, stocuri de materiale sau de mijloace fixe mari, fara miscare, fara utilizare eficienta sau lucrari de investitii neaprobate sau cu ritm lent de executie ;

23. Corecta incadrare in conturile contabile a operatiunilor patrimoniale, conform

functiunii acestora din planul de conturi aprobat de Ministerul de Finante ;

24. Respectarea principiilor de inregistrare cronologica si sistematica a operatiunilor si a

concordantei dintre evidenta contabila analitica si evidenta contabila sintetica, bilantul contabil si anexele la bilant ;

25. Respectarea corelatiilor dintre formularele de bilant si anexele la bilant si calitaea

raportului explicativ la bilant ;

26. Organizarea si tinerea evidentei formularelor cu regim special si a altor valori ;

27. Existenta unor cheltuieli neeconomicoase , neimputate si nerecuperate;

28. Existenta unor debitori insolvabili , neurmariti si nereactivati;

29. Existenta unor bunuri materiale aflate pe teren fara a fi prinse in evidenta

patrimoniului unitatii, din lipsa de documente sau datorita primirii lor gratuite (donatii externe) si neevaluarii acestora in vederea evidentierii in contabilitate ;

30. Existenta pe teren a unor mijloace fixe, obiecte de inventar, ambalaje, marfuri

nefolosibile, deteriorate, greu vandabile si nevalorificate, neincasate, nedeclasate sau imputate, conform legii, si valorificarii rezultatelor inventarierii.

25.  Prezentati metodele de raportare in cadrul auditului public intern.

3.2. Metode de raportare a opiniilor

Din analiza facuta, auditorul va trage o serie de concluzii pe baza carora va dispune

masuri de corectare a erorilor, de inregistrare, corectare a bilantului contabil si a anexelor acestuia.

In functie de gravitatea deficientelor constatate, auditorul va hotari asupra trecerii sau

nu a concluziilor si a masurilor necesare in raportul de audit, astfel incat imaginea reflectata de noul bilant si anexele sale sa fie fidela, clara, completa, reala si sincera, atat asupra resurselor de finantare si destinatiei cheltuielilor, cat si a relatiilor sale cu terti debitori si creditori.

Raportul de audit intern va cuprinde raspunsuri la intrebarile pe care auditorul si le-a pus cand a analizat obiectivele programului tematic al misiunii sale si va avea un model in forma lunga, pentru institutie si un model in forma scurta, pentru organele interesate din afara institutiei.

Raportul poate fi intocmit fara rezerve, iar in cazul in care datorita unor elemente

neelucidate care afecteaza opinia auditorului, formularea opiniei in raport se poate face in functie de acestea, sub una din urmatoarele situatii:

- exprimarea opiniei cu rezerve;

- imposibilitatea exprimarii opiniei;

- exprimarea unei opinii nefavorabile.

Daca elementele constatate nu afecteaza opinia auditorului, in raport se va adauga un

capitol "Observatii", unde se vor mentiona si alte opinii ale auditorului, tratate intr-o anexa la raport, subliniindu-se de catre auditor ca acesta nu constituie o rezerva fata de opinia principala formulata in raport.

Decizia ce o va lua auditorul in cazul cand aceste elemente constituie totusi o rezerva in

formularea opiniei este aceea de a se abtine in a formula o opinie fara rezerve, orientandu-se pentru una dintre cele trei situatii aratate mai sus si va constitui o anexa de motivatii la raport, ca o justificare a abtinerii sale si a formularii opiniei alese.

Cand unitatea refuza sa faca corectarea conturilor conform recomandarilor date de

auditor, acesta va include refuzul in raportul sau, la capitolul"Observatii" semnaland influenta acestui gest al institutiei asupra conturilor auditate si abtinandu-se in a formula o opinie fara rezerve, pe baza detalierii, intr-o anexa la raport, a parerilor sale.

De fiecare data cand auditorul formuleaza alta opinie decat cea fara rezerve, o descriere

clara a tuturor motivelor trebuie facuta in anexa la raport, evaluandu-se, daca este posibil, si cuantumul influentelor ce le au aceste elemente asupra conturilor auditate.

26.  Care sunt normele generale de comportament professional in cadrul auditului public intern?

Norme generale de comportament profesional

Situatiile in care intervine incompatibilitatea exercitarii profesiei de auditor intern in

activitatea de audit al institutiei publice sunt urmatoarele:

1. implicarea financiara, directa sau indirecta in activitatea institutiei auditate.

2. implicarea auditorului in activitatea institutiei in calitate de membru al

executivului sau sau ca angajat sub controlul directiunii.

3. implicarea auditorului in activitati incompatibile sau contradictorii (functia de

consilier al conducerii unitatii, referent cu tinerea evidentei contabile.)

4. incidenta relatiilor familiare si personale asupra independentei auditorului.

5. acceptarea de bunuri sau servicii din partea institutiei auditate.

27.  Ce este "Ordinul de serviciu" in cadrul auditului public intern si ce informatii trebuie sa cuprinda?

PROCEDURA P - 01 ORDINUL DE SERVICIU

Ordinul de serviciu reprezinta mandatul de interventie dat de catre compartimentul de audit public intern si se intocmeste de catre seful acestui compartiment, pe baza planului anual de audit public intern.

28.  Care este rolul declaratiei de independenta si ce trebuie sa cuprinda aceasta?

PROCEDURA P - 02 DECLARAREA INDEPENDENTEI

Scopul:

De a demonstra independenta auditorilor fata de entitatea/structura auditata.

In vederea desemnarii auditorilor interni pentru efectuarea misiunii de audit public intern vor fi verificate incompatibilitatile personale ale acestora. Astfel, un auditor nu va fi desemnat acolo unde exista incompatibilitati personale, doar daca repartizarea lui este imperios necesara, fiind furnizata in acest sens o justificare din partea conducatorului Compartimentului de audit public intern. Daca in timpul efectuarii misiunii de audit apare o incompatibilitate, reala sau presupusa, auditorii sunt obligati sa informeze de urgenta conducerea.

29.  Ce informatii cuprinde "Notificarea privind declansarea misiunii de audit public intern?

PROCEDURA P - 03 NOTIFICAREA PRIVIND DECLANSAREA MISIUNII DE AUDIT INTERN

Scopul:

Sa informeze entitatea/structura auditata de declansarea misiunii de audit public intern.

Se intentioneaza ca prin notificarea entitatii/structurii auditate sa se asigure desfasurarea corespunzatoare a procedurilor de audit.

30.  In ce consta procedura de analiza a riscurilor?

PROCEDURA P - 06 ELABORAREA PROGRAMULUI DE AUDIT

Scopul:

Asigura conducatorul Compartimentului de audit public intern ca au fost luate in considerare toate aspectele referitoare la obiectivele misiunii de audit public intern si asigura repartizarea sarcinilor si planificarea activitatilor, de catre supervizor.

Programul de audit este un document intern de lucru al Compartimentului de audit public intern, care se intocmeste in baza tematicii detaliate. Cuprinde pe fiecare obiectiv din tematica detaliata actiunile concrete de efectuat necesare atingerii obiectivului, precum si repartizarea acestora pe fiecare auditor intern. Programul preliminar al interventiilor la fata locului se intocmeste in baza

Programului de audit public intern si prezinta detaliat lucrarile pe care auditorii interni isi propun sa le efectueze, respectiv studiile, cuantificarile, testele, validarea acestora cu materiale probante si perioadele in care se realizeaza aceste verificari la fata locului.

31.  In ce consta procedura de elaborare a programului de audit?

PROCEDURA P - 06 ELABORAREA PROGRAMULUI DE AUDIT

Scopul:

Asigura conducatorul Compartimentului de audit public intern ca au fost luate in considerare toate aspectele referitoare la obiectivele misiunii de audit public intern si asigura repartizarea sarcinilor si planificarea activitatilor, de catre supervizor.

Programul de audit este un document intern de lucru al Compartimentului de audit public intern, care se intocmeste in baza tematicii detaliate. Cuprinde pe fiecare obiectiv din tematica detaliata actiunile concrete de efectuat necesare atingerii obiectivului, precum si repartizarea acestora pe fiecare auditor intern. Programul preliminar al interventiilor la fata locului se intocmeste in baza

Programului de audit public intern si prezinta detaliat lucrarile pe care auditorii interni isi propun sa le efectueze, respectiv studiile, cuantificarile, testele, validarea acestora cu materiale probante si perioadele in care se realizeaza aceste verificari la fata locului

32.  In ce consta procedura de revizuire a documentelor de lucru?

PROCEDURA P - 10 REVIZUIREA DOCUMENTELOR DE LUCRU

Scopul:

Sa asigure ca documentele sunt pregatite in mod corespunzator si ca acestea furnizeaza un sprijin adecvat pentru munca efectuata si pentru dovezile adunate in timpul misiunii de audit public intern.

Auditorii revad FIAP-urile si documentele de lucru din punct de vedere al formatului si al

continutului, asigurandu-se ca dovezile de audit prezentate in actele dosarului pot trece testul de evidenta. Pentru a trece testul, evidenta trebuie sa fie suficienta, concludenta si relevanta

33.  Care sunt structurile de audit public in Romania si care sunt atributiile acestora?

CAPITOLUL B: STRUCTURILE DE AUDIT PUBLIC INTERN IN ROMANIA

3.Organizarea auditului public intern in Romania

In conformitate cu art. 4 din Legea privind auditul public intern, auditul public intern este organizat astfel:

a)UCAAPI - structura distincta in cadrul Ministerului Finantelor Publice, constituita din

compartimente de specialitate, in directa subordonare a ministrului finantelor publice,

avand atributii de coordonare, evaluare, sinteza in domeniul activitatii de audit public

intern la nivel national, care efectueaza si misiuni de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale. UCAAPI este condusa de un director general, numit de ministrul finantelor publice, cu avizul CAPI;

b)CAPI - organism cu caracter consultativ, constituit din 11 membri, specialisti din afara

Ministerului Finantelor Publice, condus de un presedinte. CAPI sprijina UCAAPI in

definirea strategiei si imbunatatirii activitatii de audit public intern in sectorul public;

c)Compartimentele de audit public intern din entitatile publice - structuri functionale

de baza in domeniul auditului public intern, care exercita efectiv functia de audit public

intern.

3.1.Organizarea auditului public intern la nivelul entitatilor publice

3.1.1.Compartimentul de audit public intern se organizeaza in mod obligatoriu la nivelul

fiecarei entitati publice, prin decizia persoanelor responsabile prevazute la art. 9 din Legea auditului public intern, in termen de 90 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial a prezentelor norme, respectiv de la constituirea entitatii publice. Fac exceptie de la aceste prevederi institutiile publice mici, asa cum sunt definite acestea la art. 2, lit. j) din Legea privind auditul public intern, precum si acele entitati publice subordonate pentru care conducerea de la nivelul ierarhic imediat superior a emis decizia de neinfiintare a compartimentului de audit public intern.

3.1.2.Auditul entitatii publice subordonate care nu infiinteaza compartiment de audit public intern, in conformitate cu art. 9, lit. c) din Legea auditului public intern, va fi efectuat de catre compartimentul de audit public intern de la nivelul ordonatorului ierarhic imediat superior.

3.1.3.Sarcina urmaririi conditiilor de institutie publica mica se face de catre conducatorul institutiei in cauza, care are obligatia sa instiinteze compartimentul de audit public intern din cadrul DGFP teritoriale, de statutul sau.

3.1.4.Institutiile publice mici care au depasit pragul anual de 100.000 EURO, o perioada de 3 ani consecutiv, au obligatia de a-si constitui compartiment de audit public intern pana la sfarsitul primului trimestru al anului urmator. Entitatile publice, care au organizat compartimente de audit public intern proprii si devin institutii publice mici, trebuie sa instiinteze compartimentele de audit public intern din cadrul DGFP teritoriale, de noul statut, in termen de 30 de zile de la indeplinirea conditiilor prevazute la art. 2, lit. j) din Legea auditului public intern.

4.Atributiile compartimentului de audit public intern

In conformitate cu art. 11 din Legea auditului public intern, atributiile compartimentului de audit public intern sunt:

a)elaboreaza norme metodologice specifice entitatii publice in care isi desfasoara

activitatea, cu avizul UCAAPI sau cu avizul organului ierarhic imediat superior in cazul

entitatilor publice subordonate;

b)elaboreaza proiectul planului anual de audit public intern;

Precizarile referitoare la atributiile de la literele a) si b) sunt prezentate la punctul 6,

subpunctele 6.1.3, respectiv 6.1.1.

c)efectueaza activitati de audit public intern pentru a evalua daca sistemele de

management financiar si control ale entitatii publice sunt transparente si sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienta si eficacitate;

Auditul public intern se exercita asupra tuturor activitatilor desfasurate intr-o entitate

publica, inclusiv din entitatile subordonate, cu privire la formarea si utilizarea fondurilor

publice, precum si la administrarea patrimoniului public.

Compartimentul de audit public intern auditeaza, cel putin o data la 3 ani, fara a se limita la acestea, urmatoarele:

- angajamentele bugetare si legale din care deriva direct sau indirect obligatii de plata,

inclusiv din fondurile comunitare;

- platile asumate prin angajamente bugetare si legale, inclusiv din fondurile comunitare;

- vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale;

- concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unitatilor

administrativ-teritoriale;

- constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare si stabilire a titlurilor de

creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

- alocarea creditelor bugetare;

- sistemul contabil si fiabilitatea acestuia;

- sistemul de luare a deciziilor;

- sistemele de conducere si control precum si riscurile asociate unor astfel de sisteme;

- sistemele informatice.

d)informeaza UCAAPI despre recomandarile neinsusite de catre conducatorul entitatii

publice auditate, precum si despre consecintele acestora;

Compartimentul de audit public intern transmite la UCAAPI/structurile teritoriale ale

UCAAPI/organul ierarhic imediat superior, sinteze ale recomandarilor neinsusite de catre conducatorul entitatii publice auditate si consecintele neimplementarii acestora, insotite de documentatia relevanta, dupa cum urmeaza:

- entitatile publice subordonate transmit trimestrial in maxim 5 zile de la incheierea

trimestrului organelor ierarhice imediat superioare;

- entitatile publice ale Administratiei publice locale transmit trimestrial la structurile

teritoriale UCAAPI, in termen de 10 zile de la incheierea trimestrului;

- entitatile publice ale Administratiei publice centrale transmit trimestrial la UCAAPI, in

termen de 10 zile de la incheierea trimestrului.

e)raporteaza periodic asupra constatarilor, concluziilor si recomandarilor rezultate din

activitatile sale de audit;

Compartimentele de audit public intern transmit la UCAAPI/structurile teritoriale ale

UCAAPI/organul ierarhic imediat superior, la cererea acestora rapoarte periodice privind

constatarile, concluziile si recomandarile rezultate din activitatile lor de audit.

f)elaboreaza raportul anual al activitatii de audit public intern;

Rapoartele anuale privind activitatea de audit public intern cuprind principalele constatari, concluzii si recomandari rezultate din activitatea de audit, progresele inregistrate prin implementarea recomandarilor, eventualele iregularitati/prejudicii constatate in timpul misiunilor de audit public intern, precum si informatii referitoare la pregatirea profesionala.

Rapoartele anuale privind activitatea de audit public intern se transmit la

UCAAPI/structurile teritoriale ale UCAAPI/organul ierarhic imediat superior, dupa cum

urmeaza:

- entitatile publice subordonate transmit organelor ierarhice imediat superioare astfel: cele

ale Administratiei publice locale pana la 5 ianuarie, iar cele ale Administratiei publice

centrale pana la 10 ianuarie;

- entitatile publice ale Administratiei publice locale transmit la structurile teritoriale

UCAAPI, pana la 15 ianuarie;

- entitatile publice ale Administratiei publice centrale transmit la UCAAPI, pana la 25

ianuarie.

g)in cazul identificarii unor iregularitati sau posibile prejudicii, raporteaza imediat

conducatorului entitatii publice si structurii de control intern abilitate.

In situatia in care in timpul misiunilor de audit public intern se constata abateri de la

regulile procedurale si metodologice, respectiv de la prevederile legale, aplicabile

structurii/activitatii/operatiunii auditate, auditorii interni trebuie sa instiinteze conducatorul entitatii publice si structura de inspectie sau o alta structura de control intern stabilita de conducatorul entitatii publice, in termen de 3 zile.

Cazurile de identificare a iregularitatilor si fraudelor sunt prezentate in capitolul referitor la raportarile periodice si anuale.

In cazul identificarii unor iregularitati majore auditorul intern poate continua misiunea sau poate sa o suspende cu acordul conducatorului entitatii care a aprobat-o, daca din

rezultatele preliminare ale verificarii se estimeaza ca prin continuarea acesteia nu se ating obiectivele stabilite (limitarea accesului, informatii insuficiente, etc.).

34.  Cum sunt numiti si revocati auditorii interni?

Numirea/revocarea auditorilor interni

Numirea/revocarea auditorilor interni se face de catre conducatorul entitatii publice/organul colectiv de conducere, numai cu avizul prealabil al sefului compartimentului de audit public intern, astfel:

a)Pentru acordarea avizului in vederea numirii auditorilor interni, seful compartimentului de audit public intern analizeaza dosarele de inscriere depuse de candidatii pentru ocuparea functiei de auditori interni si poate avea consultari directe cu acestia, cu 5-10 zile inainte de data sustinerii examenului. Dosarele de inscriere vor cuprinde in mod obligatoriu declaratiile candidatilor privind respectarea prevederilor art. 20, alin.(1) din Legea privind auditul public intern, referitoare la incompatibilitatile auditorilor interni, precum si scrisori de recomandare, in cazul obtinerii unui aviz favorabil, numirea in functie se face de catre conducatorul entitatii publice/organul colectiv de conducere, in conformitate cu prevederile legale referitoare la organizarea si desfasurarea concursurilor/examenelor pentru ocuparea acestor functii;

b)Pentru revocarea auditorilor interni, conducatorul entitatii publice/organul colectiv de

conducere instiinteaza seful compartimentului de audit public intern despre intentia de

revocare a unui auditor intern si despre motivele acesteia. Seful compartimentului de audit public intern analizeaza motivele, efectueaza investigatii, are consultari directe cu acestia, dupa caz, si in termen de 10 zile prezinta avizul favorabil/nefavorabil revocarii.

c)Daca functia de auditor intern nu este o functie publica, numirea/revocarea auditorilor

interni se face de catre conducatorul entitatii publice/organul colectiv de conducere in

concordanta cu regulamentul propriu de functionare si cu prevederile prezentelor norme.

35.  Ce reprezinta programul de asigurare si imbunatatire a calitatii activitatii de audit public intern si cum se evalueaza?

4. Programul de asigurare si imbunatatire a calitatii

Seful structurii de audit public intern trebuie sa elaboreze un program de asigurare si imbunatatire a calitatii sub toate aspectele activitatii de audit public intern. Programul trebuie sa asigure faptul ca normele, instructiunile si codul de conduita etica sunt respectate de auditorii interni si de structura de audit public intern.

Auditul public intern necesita adoptarea unui proces permanent de supraveghere si evaluare a eficacitatii globale a programului de calitate. Acest proces trebuie sa permita evaluari interne si externe.

4.1. Evaluarea interna

Evaluarea interna presupune atat controale permanente privind buna functionare a auditului public intern cat si controale periodice de catre auditorii insisi (autoevaluare).

de audit public intern examineaza eficacitatea normelor interne de audit pentru a verifica daca procedurile de asigurare a calitatii misiunilor de audit sunt aplicate in mod satisfacator, garantand calitatea rapoartelor de audit.

Evaluarea interna va permite depistarea insuficientelor si va intreprinde imbunatatirile necesare unei derulari corespunzatoare a viitoarelor misiuni de audit si de a planifica activitati de perfectionare profesionala.

4.2. Evaluarea externa

Evaluarea externa este exercitata de catre U.C.A.A.P.I./organul ierarhic superior prin: Seful structurii

- verificarea respectarii normelor, instructiunilor, precum si a Codului privind conduita etica a auditorului intern. U.C.A.A.P.I./organul ierarhic superior poate initia masurile corective necesare in colaborare cu conducatorul entitatii publice in cauza;

- avizarea de catre U.C.A.A.P.I./organul ierarhic superior a numirii/destituirii sefilor structurilor de audit public intern din entitatile publice.

36.  Ce este planul de audit public intern si care sunt elementele in functie de care acesta se elaboreaza?

9.Planul anual de audit public intern

Proiectul planului de audit public intern se elaboreaza de catre compartimentul de audit

public intern, pe baza evaluarii riscului asociat diferitelor structuri, activitati,

programe/proiecte sau operatiuni, precum si prin preluarea sugestiilor conducatorului

entitatii publice, prin consultare cu entitatile publice ierarhic superioare, tinand cont de

recomandarile Curtii de Conturi.

Conducatorul entitatii publice aproba anual proiectul planului de audit public intern.

Auditorul intern desfasoara audituri ad-hoc, respectiv misiuni de audit public intern cu

caracter exceptional, necuprinse in planul anual de audit public intern.

37.  Care este structura planului de audit public intern?

ART.2. Planul de audit intern are urmatoarea structura:

scopul actiunii de auditare;

obiectivele actiunii de auditare;

identificarea/descrierea activitatii/operatiunii supuse auditului public intern;

identificarea/descrierea structurii auditate;

durata actiunii de auditare;

perioada supusa auditarii;

numarul de auditori proprii antrenati in actiunea de auditare;

precizarea elementelor ce presupun utilizarea unor cunostinte de specialitate,precum si a numarului de specialisti cu care urmeaza sa se incheie contracte de servicii , de expertiza(daca este cazul);

38.  In ce consta evaluarea managementului riscurilor in auditul public intern?

2.1. Evaluarea managementului riscurilor

Auditul public intern trebuie sa sprijine conducatorul entitatii publice in identificarea si

evaluarea riscurilor semnificative contribuind la imbunatatirea sistemelor de management al

riscurilor. Auditul public intern trebuie sa supravegheze si sa evalueze eficacitatea acestui

sistem.

Auditul public intern trebuie sa evalueze riscurile aferente operatiilor si sistemelor

informatice ale entitatii publice privind:

o fiabilitatea si integritatea informatiilor financiare si operationale;

o eficacitatea si eficienta operatiilor;

o protejarea patrimoniului;

o respectarea legilor, reglementarilor si contractelor

In cursul misiunilor, auditorii interni vor identifica toate riscurile, inclusiv cele care

exced perimetrul misiunii, in cazul in care acestea sunt semnificative

39.  Prezentati si comentati principalele tipuri de audit public intern conform legii.

2.Tipuri de audit

Legea privind auditul public intern defineste urmatoarele tipuri de audit:

a)Auditul de sistem - reprezinta o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si

control intern, cu scopul de a stabili daca acestea functioneaza economic, eficace si

eficient, pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandari pentru corectarea acestora;

b)Auditul performantei - examineaza daca criteriile stabilite pentru implementarea

obiectivelor si sarcinilor entitatii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor si

apreciaza daca rezultatele sunt conforme cu obiectivele;

c)Auditul de regularitate - reprezinta examinarea actiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectarii ansamblului principiilor, regulilor procedurale si metodologice, care le sunt aplicabile.

40.  Care sunt normele aplicabile compartimentului de audit public intern si auditorilor interni?

NORMELE APLICABILE COMPARTIMENTULUI DE

AUDIT PUBLIC INTERN SI AUDITORILOR INTERNI

5.Norme de calificare

5.1.Carta auditului intern si Codul privind conduita etica a auditorului intern

5.1.1.Carta auditului intern defineste obiectivele, drepturile si obligatiile auditului intern si este elaborata de catre fiecare sef al compartimentului de audit public intern si aprobata de conducatorul entitatii publice. Carta auditului intern informeaza despre obiectivele si metodele de audit, clarifica misiunea de audit, fixeaza regulile de lucru intre auditor si auditat si promoveaza regulile de conduita.

5.1.2.Codul privind conduita etica a auditorului intern reprezinta un ansamblu de principii si reguli de conduita care trebuie sa guverneze activitatea auditorilor interni. Scopul

Codului privind conduita etica a auditorului intern este de a promova cultura etica in

viziunea globala a profesiei de auditor intern. Codul privind conduita etica a auditorului

intern cuprinde regulile pe care auditorii interni trebuie sa le respecte in exercitarea

atributiilor.