Activitatea de constatare a impozitelor si taxelor

Activitatea de constatare a impozitelor si taxelor

Instituirea impozitelor, taxelor si a altor venituri bugetare sunt de competenta exclusiva a statului, exercitat de catre organele centrale ale puterii prin Parlament si in unele cazuri de catre Guvern.

Trebuie subliniat ca fiecare impozit, taxa, contributie etc. se impune sa aiba o reglementare juridica, un suport juridic. Nici un impozit, taxa sau alte obligatii asemanatoare nu pot fi prevazute in bugetul de stat sau in bugetele locale si nu pot fi pretinse (incasate) daca nu au fost reglementate prin lege. Este strict interzisa perceperea sub orice titlu si sub orice denumire de contributii directe sau indirecte in afara celor stabilite prin lege.

Incasarea de impozite, taxe etc. fara existenta unui suport juridic constituie evaziune fiscala si se pedepseste pe cale penala. Constitutia Romaniei prevede la art. 58 ca: "Parlamentul este organul reprezentativ, suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".

La randul sau Legea Finantelor Publice (Legea nr. 189/ 1998) la art. 3, prevede ca: "Parlamentul ca organ de decizie in domeniul finantelor publice stabileste si aproba prin lege impozitele, taxele si alte venituri ale statului, precum si normele si normativele pentru institutiile publice".

Constitutia Romaniei a reglementat si actele Guvernului. Astfel, la art. 107 se prevede: "Guvernul aproba hotarari si ordonante. Hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor. Ordonantele se emit in baza unei legi speciale de abilitare in limitele si in conditiile prevazute de acestea". In temeiul abilitarii primite din partea Parlamentului Romaniei, Guvernul poate emite ordonante in timpul vacantelor parlamentare, prin care se instituie unele impozite, contributii, taxe etc. Aceste ordonante trebuie insa supuse dezbaterii si aprobarii lor de catre Parlament in prima sa sesiune urmatoare. Rezulta deci ca Parlamentul tarii este organul suprem legislativ in domeniul fiscal.

Orice act normativ prin care se instituie un impozit cuprinde elemente principale:

a)     Denumirea impozitului (venitului bugetar) reliefeaza continutul impozitului respectiv si rezulta chiar din titlul legii (impozitului);

b)     Platitorul (subiectul, contribuabilul) este persoana juridica sau fizica obligata prin lege sa plateasca impozitul. Calitatea de platitor de impozite presupune intrunirea anumitor conditii intre care realizarea de venituri sau posedarea de bunuri este conditia esentiala;

c)      Suportatorul (destinatarul) impozitului este acea persoana care in fapt suporta impozitul. De regula platitorul (subiectul) impozitului este si suportatorul;

d)     Obiectul impozabil il constituie materia care cade sub incidenta impozitului. In cazul impozitelor directe, spre exemplu, obiectul impozabil il constituie: profitul, venitul realizat de o persoana, salariul, bunurile, fapte si acte juridice etc.;

e)     Baza impozabila reprezinta obiectul impozabil determinat concret, cantitativ si calitativ. Determinarea bazei impozabile necesita doua operatiuni si anume:

identificarea obiectului impozabil si stabilirea naturii acestuia;

evaluarea sau masurarea, adica determinarea cantitativa a impozitului, pe o anumita perioada de timp (luna, trimestru, an).

Justa deteminare a bazei impozabile are o importanta exceptionala sub aspectul politic, economic, social, financiar si juridic.

Marimea impozitului de plata depinde direct de determinarea corecta a bazei impozabile, volumul impozitului stabilindu-se in functie de natura si marimea acestei baze. Baza impozabila se exprima de regula in unitati banesti dar si in unitati de masura materiale: hectar, kilogram etc.

Pentru impozitele indirecte obiectul impozabil il constituie incasarile din vanzarea marfurilor produse in tara sau provenite din import.

f)       Sursa platii impozitului o constituie mijloacele din care se plateste de fapt impozitul, ca spre exemplu: profitul, salariul, din prestarea serviciilor, valoarea adaugata etc.;

g)      Modul de impunere si percepere (asieta) a impozitului cuprinde masurile si metodele succesive folosite de organele financiare pentru stabilirea, constatarea, evaluarea materiei impozabile, determinarea cuantumului impozitului si apoi perceperea, adica incasarea impozitului.

Impozitele sunt de doua mari categorii si anume:

a)     Reale: fiind vorba de cele stabilite asupra a diferite venituri cum ar fi: salarii, profit, renta ori avere, imobiliara sau mobiliara, fiind impozite directe de tip personal, nominativ cu cuantum si termen de plata prestabilit;

b)     Indirecte: fiind cele care sunt platite de catre consumatorii diferitelor marfuri si servicii, in acest caz contribuabilul nestiind cu anticipatie cand si mai ales cat va plati statului, cu titlu de impozit indirect.

Prin modul lor de stabilire, impozitele reale sunt si declarative in sensul ca tocmai contribuabilul este cel care pune la dispozitia autoritatii fiscale datele necesare stabilirii si calcularii sumelor datorate cu acest titlu.

Cuantificarea patrimoniului, la nivel global cat si structural se relizeaza prin bilantul contabil.

Conceptual, bilantul poate fi definit ca o reprezentare a utilizarii cat si a resurselor de care dispune o persoana juridica la un moment dat.

Activitatea de aplicare a impozitelor presupune existenta subiectului si a obiectului impunerii, a resurselor din care se suporta si a marimii impozitului.

Mobilizarea resurselor banesti la bugetul de stat se face in primul rand pe calea prevederilor obligatorii, fiecare dintre aceste prelevari fiind reglementata prin acte normative distincte si diferite sub raportul concretizarii dimensiunilor prelevarilor cat si a modalitatilor de plata.

Pricipalele prelevari sunt: impozitul asupra venitului, impozitul asupra benficiului societatii comerciale, impozite asupra salariilor in sarcina utilizatorului, impozitul asupra patrimoniului, impozite asupra serviciilor, alte taxe si impozite.

Autoritatea de stat care stabileste si incaseaza contributiile datorate statului de catre persoanele fizice si juridice si ii urmareste pe cei care nu au platit la termen asemenea contributii poarta denumirea de fisc.

Fiscalitatea - reprezinta sistemul de constituire a veniturilor statului prin redistribuirea venitului national, cu ajutorul impozitului si taxelor, acest sistem fiind reglementat prin norme juridice exprese si imperative.

Fiscalitatea cuprinde o diversitate de impozite, anume pe cele directe (pe venituri), indirecte (taxe de consumatie) ori taxele vamale etc., toate acestea si fiecare in parte afectand veniturile persoanelor fizice si juridice.

Document online: Finantele intreprinderii - grile Document online: Pasii de reforma ai PAC si evaluati impactul acestora asupra PAC

Sustragerea de la impunere a platitorului de impozite poarta denumirea de evaziune fiscala.

Fiscul, fiscalitatea si presiunea fiscala

Fiscul reprezinta institutia sau acele servicii ale unei institutii care asigura administrarea si perceperea impozitelor si taxelor, ca venituri ale statului. Fiscul reprezinta de asemenea sistemul de acte normative - legi, ordonante guvernamentale, hotarari ale Guvernului, norme metodologice, ordine, dispozitii, precizari - referitoare la impozite si taxe.

Pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la stabilirea, incasarea, urmarirea silita a impozitelor si taxelor, statul isi organizeaza institutii fiscale cu aceste atributii si acestea sunt:

a)     Ministerul Finantelor;

b)     Unitatile sale teritoriale - respectiv Directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat prin care se realizeaza in mod unitar strategia si programul Guvernului in domeniul fiantelor publice si politica fiscala a statului.

Directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat isi desfasoara activitatea in fiecare judet in baza legilor, ordonantelor guvernului, ordinelor si instructiunilor elaborate de Ministerul Finantelor, avand in componenta lor urmatoarele subunitati fiscale specializate:

Directia administrarii veniturilor statului;

Directia trezoreriei;

Directia controlului financiar-fiscal;

Garda financiara;

Administratiile financiare;

Circumpscriptiile financiare;

Perceptiile rurale (fiscale).

Dupa ce impozitul este calculat, organele fiscale trebuie sa aduca la cunostinta platitorilor cuantumul impozitului datorat si termenele de plata a acestuia. Termenele de plata arata cand si cum (integral sau in rate) trebuie sa se plateasca impozitul. Termenele de plata a impozitelor sunt prevazute de fiecare act normativ institutiilor de venituri bugetare. Stabilirea percisa a termenelor de plata constituie una din conditiile esentiale care face ca platitorul sa stie precis cat datoreaza statului si cand trebuie sa plateasca.

Impozite si taxe care se determina si se comunica de organele fiscale luandu-se ca baza initiala declaratiile platitorilor in aceasta categorie exemplificam:

impozitul pe veniturile liber-profesionistilor, meseriasilor, altor persoane fizice independente si asociatiilor familiale;

impozitul pe veniturile realizate din inchirierea de cladiri si terenuri;

taxe asupra mijloacelor de transport;

impozit pe cladiri si terenuri;

taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat.

Pentru stabilirea impozitelor si taxelor datorate, organele fiscale de constatare colecteaza datele privind contribuabilii in dosare fiscale, al caror continut variaza in raport cu obiectul impunerii. Dosarul fiscal cuprinde, in principal, urmatoarele:

declaratiile privind data inceperii activitatii generatoare de venituri sau data dobandirii bunului supus impozitului;

declaratia de impunere;

copiile proceselor verbale de impunere;

procesele verbale de scadere;

contestatii;

orice alte documente, care se produc la activitatea unui contribuabil.

Organele fiscale care se afla in posesia unor acte sau date sau au facut constatari care intereseaza impunerile viitoare, sunt obligate sa le comunice organelor fiscale teritoriale, unde urmeaza sa fie impusi contribuabilii respectivi, pentru completarea dosarelor fiscale ale acestora.

Impozite si taxe care se calculeaza si se varsa la buget de catre unitatile platitoare, organele fiscale avand obligatia sa efectueze controlul respectarii prevederilor legale. Din aceasta categorie fac parte:

impozitul pe profit;

impozitul pe salarii;

accizele;

taxa pe valoarea adaugata si altele.

Desi determinarea sumelor cuvenite bugeului si plata acestora constituie obligatii ale unitatilor platitoare, aceasta situatie nu justifica o pozitie de asteptare a organelor fiscale, care au obligatia sa actioneze in urmatoarele directii:

sa inventarieze toti platitorii, din raza teritoriala de activitate;

sa deschida evidenta nominala a platilor efectuate, pe fise, pentru principalele impozite (impozit pr profit, taxa pe valoarea adaugata etc.);

sa urmareasca virarea la termen a sumelor calculate drept impozite;

sa actioneze potrivit dispozitiilor legale pentru primirea deconturilor de la agentii economici;

sa verifice la termenele stabilite prin lege corecta determinare a impozitelor si varsarea lor integrala si la timp in bugetul de stat, sau bugetele locale, potrivit prevederilor din legea bugetara anuala.

Incasarea impozitelor s-a efectuat in decursul timpului prin mai multe metode si anume:

strangerea impozitelor datorate de unul din contribuabili din cadrul unei localitati;

incasarea impozitelor prin intermediul unor cesionari;

perceperea impozitelor de catre aparatul fiscal al statului care de mai multe decenii s-a generalizat.

In conditiile existente, in cadrul unui asemenea aparat fiscal perceperea impozitelor se realizeaza prin urmatoarele procedee

a)     Plata directa este procedeul potrivit caruia agentii economici determina singuri din proprie initiativa baza impozabila in concordanta cu prevederile actelor normative, calculeaza impozitul aferent si il vireaza (achita) la termenul legal in contul bugetului.

Platitorii raman raspunzatori de calcularea corecta a impozitului, organele fiscale controleaza exactitatea calculelor, plata la termen a impozitului datorat.

b)     Retinerea si virarea (stopajul la sursa) consta in aceea ca un agent economic sau o terta persoana fizica atunci cand plateste drepturile banesti pentru munca prestata (salariu, drepturi de autor, onorarii etc.) au obligatia sa calculeze impozitele aferenta acestor castiguri, sa le retina si sa le vireze in termenele stabilite prin lege la bugetul statului.

c)      Impunerea si debitarea este procedeul potivit caruia unele impozite si taxe anuale cu caracter de continuitate se calculeaza de catre organele fiscale, se inregistreaza in rolurile fiscale si instiinteaza in scris platitorul si apoi se urmareste incasarea lor.

d)     Perceperea de venituri bugetare prin aplicarea de timbre fiscale mobile si recipisa C.E.C. se practica la incasarea taxelor datorate statului pentru diferite actiuni in justitie, a taxelor privind diferite acte, certificate etc. eliberate de notariate si alte ordine ale administratiei de stat.

Inlesnirile (reducerile si scutirile) care se acorda de la plata impozitelor si taxelor fac parte din masurile de politica economico-sociala si financiara adoptate de stat.

Astfel se acorda diferite inlesniri regiilor autonome, societatilor comerciale si unitatilor private si se exonereaza de la platile fiscale anumite categorii de cetateni, a caror stare materiala, civila si sociala justifica acordarea acestor inlesniri ca: scutiri, reduceri, compensari sau restituiri de sume platite in plus, amanari, esalonari etc.

De inlesnire la plata impozitelor beneficiaza persoanele invalide, cele in varsta, cele care au adus servicii deosebite patriei etc., persoane fizice si juridice straine aflate in tara noastra, in conditii de reciprocitate.

Nerespectarea normelor juridice in vigoare privitoare la plata impozitelor, taxelor etc. atrage dupa sine sanctiuni cum sunt: majorarile, amenzile, executarile silite, iar in cazuri mai grave aplicarea si de sanctiuni penale.

Cu privire la obligatiile platitorului, Legea finantelor publice prevede: "nerespectarea termenelor de plata a sumelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale atrage obligatia executarii si incasarii majorarii de intarziere prevazute de lege".

Locul si importanta controlului fiscal

Controlul fiscal este instrumentul pe care il au la indemana puterile publice pentru supravegherea si determinarea, prin metode si tehnici speifice, asigurarii constituirii resurselor financiare publice, in speta a veniturilor fiscale, parte covarsitoare a celei dintai. Controlul fiscal permite administratiei fiscale ca in termenul de prescriptie sa constate si sa inlature omisiunile, subevaluarile sau maririle de impozitare.

Aceasta forma de control financiar, organizata in cadrul Ministerului de Finante si al unitatilor sale teritoriale, decurge in mod necesar din drepturile si obligatiile ce-i incumba Ministerului de Finante din textul de lege. Astfel, potrivit art. 3 alin. 2 din legea privind finantele publice (Legea nr. 189/ 1998) "Ministerul Finantelor ia masurile necesare pentru: asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare a statului, cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare". Desi controlul fiscal nu este in mod expres amintit in legea in cauza, aceasta il include implicit si prevede: "controlul preventiv si ulterior asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public ( . ) se efectueaza de catre Curtea de Conturi si de catre celelalte organe de stat, potrivit legii".

Controlul fiscal trebuie vazut ca un instrument important de realizare a veniturilor fiscale cuprinse in bugetul de stat si bugetele locale.

In mod concret controlul fiscal urmareste:

incasarea tuturor impozitelor si taxelor datorate de contribuabili la termenele prevazute in legi si in cuantumul stabilit in functie de baza de impozitare si cotele care se aplica asupra acesteia;

depistarea impozitelor si taxelor sustrase de la plata catre bugetul de stat ori bugetele locale si atragerea lor la aceste bugete in functie de destinatia prevazuta prin lege sau norme;

semnalarea unor carente legislative care favorizeaza evaziunea fiscala sau ingreuneaza incasarea la buget a veniturilor fiscale pentru a furniza fundamente pentru imbunatatiri legislative.

Pentru realizarea finalitatii controlului fiscal este necesara indeplinirea urmatoarelor cerinte:

un cadru organizatoric care sa defineasca responsabilitatile celor carora li se confera atributii de control fiscal, precum si sa asigure garantii de realizare a acestor atributii in afara oricaror imixtiuni din afara sistemului fiscal in realizarea activitatii de control, dar si in afara oricaror abuzuri din partea organelor de control fiscal;

un cadru legislativ cat mai smplu, mai complet si mai elastic (in vederea inchiderii oricaror portite de evaziune);

un personal calificat si motivat care sa realizeze in conditiile cele mai bune activitatea de control;

o dotare tehnica care sa sprijine operativitatea si eficacitatea administratiei fiscale in general si a controului fiscal in special.

Singura lege care reglementeaza activitatea in delimitarea atributiilor diferitelor organisme de control din cadrul Ministerului Finantelor este Legea nr. 30/ 1991 privind organizarea si functionarea Controlului financiar si a Garzii financiare, lege care atribuie numai Garzii financiare in mod expres sarcini de control fiscal.