Sistemul Monetar International de la Bretton Woods - 1944

Sistemul Monetar International de la Bretton Woods - 1944

Sistermul Monetar International de la Bretton Woods (S.M.I.B.W.)  reprezinta un ansamblu al normelor de conduita monetara internationala incluse in statutul Fondului Monetar International elaborat de Conferinta Monetara si Financiara Internationala. F.M.I a fost organismul chemat sa supravegheze si sa sprijine aplicarea S.M.I.B.W. de catre tarile membre. Crearea acestui sistem ilustreaza trecerea de la relatiile pur bilaterale la o structura a relatiilor multilaterale care implica un consens al diversilor participanti. Inaintea primului razboi mondial, relatiile valutar - financiare internationale erau bazate in principiu pe etalonul aur, fara sa existe vreo conventie sau regula de comportare internationala in acest sens. Aplicarea etalonului aur, intrerupta in timpul primului razboi mondial, a fost reluata dupa razboi, insa concentrarea aurului (monetar) in SUA si saracirea relativa a tarilor europene a condus in 1992 la recomandarea de a se trece la etalonul aur - devize, in cadrul caruia un rol important era atribuit valutelor (dolarul si lira sterlina) ca instrumente internationale de rezerva. Nici de data aceasta nu a existat vreo intelegere internationala care sa instituie un atare sistem. Criza economica din 1929 - 1933 a dus la devalorizarea lirei sterline (1931) si a dolarului SUA (1934), la revenirea la protectionism si la tendintele de autarhie economica, deci etalonul aur - devize nu a rezistat.

La sfarsitul celui de - al doilea razboi mondial, Conferinta  Monetara Internationala de la B.W. a abordat pentru prima oara, problema crearii unui sistem monetar international bazat pe etalonul aur - devize si, in cadrul acestuia pe dolar ca principala moneda de rezerva.

S.M.I.B.W. s-a bazat pe urmatoarele principii:

- universalitatea. Oricare stat care recunoaste prevederile statului F.M.I. poate adera la acest organism si implicit la principiile S.M.I.;

- fixarea paritatilor si cursurilor valutare. Pentru respectarea acestui principiu, moneda nationala a statului trebuie sa aiba o definitie legala initiala (valoare paritara), stabilita in aur ca numitor comun sau in dolari cu greutatea si aliajul in vigoare la 1 iulie 1944, adica 1 dolar = 0,888671 g aur fin sau 1 uncie de aur fin = 35 dolari. Modificarea valorii paritare poate fi efectuata numai:

- la propunerea tarii membre;

- in urma consultarii cu F.M.I.;

- pentru corectarea unui dezechilibru fundamental.

Pentru concilierea principilui fundamental al fixarii paritatilor cu necesitatea realizarii unei anumite suplete, fiecare membru are dreptul sa modifice valoarea paritara in limita cumulata (adica inclusiv modificarile anterioare) de 10 %. F.M.I. neavand dreptul sa faca obiectii: daca modificarea propusa nu depaseste a doua oara, cumulat in aceleasi conditii, limita de 10 %;

- convertibilitatea reciproca a monedelor prin desfiintarea restrictiilor asupra platilor curente, precum si convertibilitatea in aur a dolarului. Tarile ajung la convertibilitate pe masura indeplinirii conditiilor respective;

- realizarea unui volum de rezerve internationale, adecvat nevoilor de echilibrare a balantei platilor, compus din rezervele oficiale de aur, rezervele valutare, creanta fata de F.M.I. (depasirea pozitiva- a cotei de participare la fond a tarii fata de detinerile efective ale F.M.I. in moneda nationala a acelei tari) si detinerile de D.S. T. (dupa 1970).

Organizarea S.M.I.B.W. a insemnat:

- primul mare succes al ideii de cooperare internationala in domeniul monetar;

-un succes al SUA care, profitand de conjunctura celui de - al doilea razboi mondial, favorabila americanilor, au asigurat suprematia lor economico - financiara asupra celorlalte state occidentale si a dolarului asupra celorlalte monede;

un succes al conceptiei potrivit careia o moneda nationala poate indeplini functii internationale si, ca atare, poate functiona ca pivot al S.M.I.;

-asumarea de catre guvernul SUA a unor raspunderi internationale si, in primul rand, pe aceea a asigurarii stabilitatii dolarului fata de aur si fata de celelalte monede nationale.

Functionarea sistemului nu a putut dura decat atata vreme cat contradictiile inerente lui au fost acoperite prin situatia deosebita care a existat in anii postbelici, marcata de politica SUA de a-si mentine si consolida rolul conducator intre economiile dezvoltate. Deficientele S.M.I.B.W. au fost sesizate la timp intr-o serie de lucrari, cum ar fi:

Aurul si criza dolarului, viitorul convertibilitatii - R. Triffin;

Problema lichiditatii internationale - N. Kaldor;

Dilemele dolarului - F. Bergsten.

Functionarea sistemului fara probleme deosebite nu a fost posibila decat atata timp cat convertibilitatea era mentinuta. In realitate, criza sistemului era mult mai adanca.

Dificultatile aplicarii lui apareau in toate compartimentele:        

- universalitatea, "optica mondiala", nu s-a putut realiza, o serie de state ramanand in afara sistemului;

- fixarea paritatilor si cursurilor valutare, conditie primordiala pentru instaurarea disciplinei in relatiile de plati internationale si implicit pentru asigurarea unui climat de destindere si incredere, nu a putut fi realizata ca urmare a dezvoltarii economice inegale a tarilor lumii, a impactului crizei economice si financiare diferit de la tara la tara, a inflatiei, de asemenea diferita ca intensitate de la o tara la alta, a dezechilibrului de proportii neobisnuite al balantelor de plati;

- convertibilitatea reciproca a monedelor nu a putut fi realizata decat partial, in conditiile unei accentuari a restrictiilor valutare si de plati, iar convertibilitatea in aur a dolarului a fost suprimata in 1971;

- realizarea unui volum adecvat de rezerve internationale, unul din principalele elemente ale echilibrului financiar global, nu a fost posibila, la inceput existand o lipsa acuta de rezerve ("foamea de dolari") in principalele state partenere ale SUA, iar ulterior un exces inflationist de rezerve si o distributie internationala defectoasa a acestora, tarile in curs de dezvoltare neproducatoare de petrol ducand permanent o lipsa de lichiditate;

- incercarea FMI de remediere a dezechilibrului rezervelor internationale prin introducerea in sistem a "dreptului special de tragere" (D.T.S.) nu a reusit pana in prezent.

S.M.I.B.W. a devenit inaplicabil, iar la 15 august 1971 prin masurile luate de SUA pentru "apararea" dolarului, constand intre altele in ruperea dolarului de aur si incetarea convertibilitatii lui in aur, precum si in trecerea la cursurile valutare flotante, sistemul a fost lichidat de fapt. Prin modificarea din 1978 a statutului FMI, sistemul a fost lichidat de drept.

Vicisitudinile SMIBW au reflectat accentuarea puternica a contradictiilor sistemului monetar mondial, a instabilitatii sistemului, lupta principalelor state componente pentru sfere de influenta economica si politica, pentru o noua impartire a pozitiilor de forta in lume.

Pentru realizarea unui nou sistem se considera ca sunt necesare cel putin cateva conditii prealabile, intre care:

- flexibilitatea cursurilor valutare, insa cu evitarea miscarilor anarhice si de prea mare anvergura a acestor cursuri;

- angajamentul tarilor cu mari excedente ale balantei platilor de a furniza tarilor deficitare o finantare compensatoare pe termen lung;

- cresterea concentrata a lichiditatilor internationale in asa fel incat crearea unor asemenea lichiditati sa nu rezulte din politica unei mari puteri de a-si realiza expansiunea externa prin export de inflatie.