Banii si rolul lor in economia de piata

Banii si rolul lor in economia de piata

Economia de piata implica folosirea generalizata a banilor, ei insotind si influentand orice actiune economica. Desi despre bani s-a scris enorm de mult in stiinta economica, ei raman totusi o notiune foarte complexa, adesea controversata.

In acceptiunea teoriei clasice a valorii, banii reprezinta o marfa speciala, separata spontan din lumea celorlalte marfuri pe masura dezvoltarii schimbului, care indeplineste rolul de echivalent al valorii si instrument general al schimbului.

Definirea banilor in viziunea contemporana, cand ei s-au desprins definitiv de ceea ce au fost la origine (marfa bani-aur), se face mai ales intr-o maniera indirecta, pornind de la rolul sau functiile pe care ei le indeplinesc.

Astfel, in opinia profesorului american P. A. Samuelson, "banii sunt o conventie sociala artificiala . de indata ce bunurile pot fi cumparate sau vandute pe un lucru dat, publicul va consimti sa se foloseasca de el pentru cumpararile si vanzarile sale" . Economistul francez J. M. Albertini arata ca banii pot indeplini rolul de mijlocitor al schimbului numai "cu conditia de a fi un semn care, in baza unei conventii sociale recunoscuta de toti membrii unei societati, sunt acceptati de catre toti. Ei sunt un semn - concretizat printr-o hartie, piesa metalica sau o cifra inscrisa in cartotecile unei banci - care simbolizeaza dreptul de a lua o parte din ceea ce este produs si oferit vanzarii in cadrul natiunii unde banii sunt recunoscuti" .

Si alti economisti definesc banii, pornind de la rolul sau functiile acestora, de instrument de schimb, ca mijlocitor de plati sau ca un activ ce poate fi detinut, schimbat, imprumutat, conservat, respectiv activul cel mai lichid acceptat in toate tranzactiile economice, completand adesea ca, pentru a fi acceptati, valoarea banilor trebuie sa se bazeze pe increderea fata de posesorii lor.

Banii au aparut cu mult timp in urma, iar in decursul evolutiei lor au suferit profunde transformari pana a ajunge la formele contemporane. In legatura cu problema genezei si evolutiei lor, autorii sunt de acord ca in abordarea ei nu se poate face abstractie de forma trocului, care a constituit punctul de plecare si prima forma a schimbului de marfuri.

Trocul sau trampa reprezinta schimbul direct de produse - fara sa intervina un alt mijlocitor - si a fost caracteristic perioadei de inceput a economiei de schimb. Functionarea lui a implicat o serie de incoveniente care au franat dezvoltarea diviziunii muncii si a schimbului. El nu permitea sa se ajunga la o expresie unica a raportului de schimb, la un etalon general al marfurilor. Un astfel de etalon, in acest stadiu al evolutiei, nu putea fi decat o marfa. "Daca ar fi sa reconstituim istoria dupa ipoteze logice - arata P. Samuelson - noi am presupune in mod firesc ca era trocului a trebuit sa o succeada era banilor-marfa".

Corespunzatoare naturii banilor ce au mijlocit raporturile de schimb, acestia au cunoscut in evolutia lor mai multe etape si au imbracat mai multe forme.

Prima etapa o reprezinta cea a banilor-marfa, care s-a caracterizat prin mijlocirea raporturilor de schimb de catre anumite bunuri, marfuri cu valoare intriseca. Initial rolul banilor a fost indeplinit de diverse bunuri (animale, piei, blanuri, metale etc.), pentru ca ulterior, pe masura dezvoltarii schimbului, sa revina in exclusivitate metalelor pretioase, indeosebi a aurului. Prin urmare, aurul care a inceput sa indeplineasca rolul banilor este la originea sa o marfa, banii-aur avand toate calitatile necesare pentru a fi universal acceptati si conservati. Pentru a inlesni schimbul s-a recurs la baterea monedelor, respectiv la folosirea unor bucati tipizate din metale pretioase de o anumita greutate, forma si marcate cu insemne distinctive pentru a fi recunoscute. Dupa unele informatii, primele monede au fost emise in sec. al-VI-lea i. Ch. si, practic pana in secolul al XVII-lea d. Ch., banii au existat in principal sub forma de monezi de aur si argint, diferite in timp si spatiu ca denumire, greutate sau continut de metal pretios.

In cadrul schimbului, banii se afla in mainile agentilor economici si, ca urmare, nu este obligatoriu ca ei sa aiba valoare proprie, intriseca. A aparut in acest fel posibilitatea ca banii-marfa sa fie inlocuiti in circulatie cu bani fara valoare intriseca, cu semne banesti confectionate dintr-un material comun. S-a trecut astfel, la etapa banilor de hartie.

Banii de hartie sunt semne banesti care, la inceput inlocuiau, in procesul circulatiei, banii cu valoare proprie. Practic, incepand cu sec. al XVIII-lea, monedelor metalice aflate in circulatie li s-au adaugat bancnotele emise de catre banci. Ele primeau in schimb inscrisuri - bancnote - care certificau existenta aurului in tezaurul bancii. Acest drept a fost rezervat, cu timpul, unei singure banci, transformata in Banca Centrala sau Banca de Emisiune. Daca initial suma bancnotelor nu putea sa depaseasca echivalentul in metal pretios, odata cu dezvoltarea comertului si pe masura ce stocul de aur a devenit insuficient, Banca Centrala a inceput sa emita bancnote (bilete sau moneda fiduciara). Biletele de banca aveau un curs legal si erau acceptate in raporturile de schimb la acelasi titlu ca si metalul pretios, circulau in calitate de bani de credit si aveau o dubla garantie: stocul de aur si efectele comerciale (cambiile) aflate in portofoliul bancii centrale. Garantia biletelor de banca prin efecte comerciale are rolul de a asigura o legatura nemijlocita intre emisiunea lor si necesitatile de moneda in circulatie; intrucat biletele de banca se emit cu ocazia creditarii circulatiei marfurilor, (certificate de cambii scontate), la scadenta creditului, ele se reintorc in Banca de Emisiune sub forma achitarii creditului (cambiei). In prezent, biletele de banca si-au pierdut stabilitatea initiala, intrucat nu mai sunt de mult convertite in aur. Ele se emit nu numai pentru creditarea circulatiei marfurilor, ci si pentru operatiuni financiare ale statului etc. De aceea, semnele banesti pot fi denumite bilete de banca numai partial (in masura in care se emit pentru circulatia marfurilor), in cea mai mare parte ele transformandu-se in bani de hartie propriu-zisi sau hartie-moneda. Acestia au curs fortat, sunt neconvertibili in aur si se emit, de regula, pentru finantarea cheltuielilor statului, inclusiv a deficitelor bugetare.

Acesta este, pe scurt, procesul evolutiei istorice a banilor pana in momentul in care ei s-au rupt definitiv de baza lor de aur. Teoriile monetariste contemporane nu se mai refera, asadar, la aur sau la marfa-bani, ci la formele actuale ale banilor in economia de piata: bani de hartie, moneda divizionara, bani de credit sau bani de cont (scriptici), precum si alte instrumente monetare (structura masei monetare este analizata pe larg la tema "Piata monetara"). Banii se prezinta deci, intr-o mare diversitate de forme ca stare de existenta in economia contemporana. Ei nu simbolizeaza valoarea materialului din care sunt confectionati si nici a aurului. Valoarea banilor e data de puterea lor de cumparare, respectiv cantitatea de bunuri ce pot fi cumparate cu o unitate monetara la un moment dat. Semnele banesti ofera, deci, o garantie provizorie asupra puterii de cumparare, detinerea lor intemeindu-se pe increderea ca oricand aceasta garantie se poate valorifica.

Prin formele actuale de existenta, banii joaca un rol esential in orice economie de piata, fluxurile monetare reprezentand, asa cum se subliniaza adesea, sangele care iriga sistemul economic. Rolul banilor in viata economica rezulta din analiza functiilor pe care acestia le indeplinesc.

Functiile banilor au evoluat in timp in raport de natura si formele banilor, de complexitatea activitatilor si tranzactiilor economice mijlocite de ei. Ca urmare, in literatura de specialitate s-au exprimat opinii si formulari asupra rolului si functiilor banilor. Cu toata diversitatea acestor opinii, pot fi identificate si unele elemente de consens, care pun in evidenta trei functii principale ale banilor, doua in spatiu si una in timp. In spatiu, banii sunt mijlocitor al schimbului si unitate de calcul (masura a valorii), iar in timp constituie un important instrument de economisire si rezerva a valorii. Cele trei functii ale banilor care, in forme specifice, se manifesta si in planul tranzactiilor economice internationale, au la baza o proprietate esentiala a banilor si anume - ei constituie activul cel mai lichid, sunt lichiditati prin excelenta.

Functia de mijlocitor al schimbului consta in aceea ca banii permit disocierea celor doua contraprestatii simultane ale trocului in doua momente independente ale schimbului, in doua tranzactii succesive: vanzarea unui bun contra unei anumite sume de bani si apoi schimbul banilor astfel obtinuti pentru cumpararea altui bun. Acest lucru face posibila formarea unei retele de preturi care faciliteaza evaluarea si schimbul bunurilor economice. Mijlocind schimbul, banii trec permanent de la un agent economic la altul, prin cantitatea si viteza lor accelerand fluxurile si tranzactiile din economie.

Functia de unitate de calcul consta in aceea ca banii permit masurarea si compararea bunurilor eterogene. Ei constituie un instrument universal de masura, aplicabil tuturor bunurilor materiale si serviciilor sau unor drepturi actuale, trecute sau viitoare. Valoarea bunurilor se exprima in bani, in pretul lor sau intr-un raport al unei cantitati de bani fata de o cantitate de bunuri. Folosirea banilor permite, astfel, determinarea unei scari generale de preturi, adica a unor raporturi de schimb comparabile, pe cand trocul permitea doar raporturi de schimb particulare, necomparabile intre ele datorita lipsei unei masuri comune.

Functia de instrument de economisire si rezerva este importanta pentru folosirea banilor, actiune care se desfasoara in timp. In aceasta calitate banii acumuleaza si pastreaza valorile (avutia), rezumand trecutul, fiind deci un instrument de economisire, iar pe de alta parte constituie un mijloc de asigurare a continuitatii activitatii, de legatura intre prezent si viitor.

Economisirea se bazeaza pe asigurarea ca valoarea bunurilor de consum la care se renunta ar putea fi regasita in integritatea sa, in viitor, in momentul in care va fi decisa utilizarea disponibilitatilor banesti puse in rezerva.

Atunci cand banii sunt utilizati fie ca mijloc de schimb, fie ca unitate de calcul, fie ca instrument de economisire si rezerva, ei poseda o calitate constanta, aceea de a fi oricand convertibili in bunuri economice sau in orice alt activ. Aceasta calitate a banilor de a fi "purtatori la alegere" este pusa in evidenta prin notiunea de lichiditate. Toate bunurile, cu exceptia banilor, au o destinatie speciala, ceea ce le confera o anumita rigiditate. Dimpotriva, banii nu au nici o destinatie speciala, ei constituind lichiditati prin excelenta, activul cel mai lichid care poate fi schimbat - oricand si fara nici un cost - pe orice alt activ ce face obiectul tranzactiilor pe piata.

Concepte cheie

Economia naturala

Autoconsumul          

Economia de schimb 

Diviziunea sociala a muncii

Specializarea agentilor economici

Sistemele economice

Economia de piata

Economia de comanda

Economia mixta

Sistemele economice traditionale

Marfa

Banii

Functiile banilor

Probleme de reflectie

Analizati trasaturile economiei de schimb in comparatie cu economia naturala.

Explicati legatura dintre problema generala a economiei si sistemul economic.

Caracterizati modelul teoretic al economiei de piata.

Cum explicati diversitatea formelor economiei de piata?

Analizati evolutia in timp a formelor banilor si caracterizati functiile lor in economia de piata.