Sistemul economic marxist

Sistemul economic marxist

1. Paradigma economica marxista

2. Sistemul de categorii economice

3. Teoria lui K.Marx privind inevitabilitatea inlocuirii capitalismului cu socialismul

4. Analiza pietei mondiale si a relatiilor internationale in opera lui K.Marx

1. PARADIGMA ECONOMICA MARXISTA

Problematica economica abordata de K. Marx (1818 - 1883) a izvorat din fervoarea revolutionara ce a cuprins mijlocul secolului al XIX-lea, datorita tensiunilor social- politice si crizelor economice, ce se manifestau in perioada anilor revolutiilor burghezo-democratice. Apare astfel tendinta de reorganizare a miscarii muncitoresti la scara internationala prin Internationala I comunista - 1864 si Internationala a II socialista - 1889.

Doctrina economica a lui Karl Marx s-a format la granita dintre liberalismul clasic si socialismul utopic, provocand reactii puternice intre economistii din timpul sau, dar si in randul generatiilor urmatoare, fiind puternic contestat de unii si ovationat de altii.

Opera sa fundamentala, "Capitalul" cu subtitlul "Critica economiei politice", impartita in patru volume, a fost elaborata intre anii 1855 - 1865, volumul I fiind publicat in 1867, iar celelalte ulterior, intre 1885 si 1910.

Mesajul politic al operei lui K.Marx a fost sintetizat in "Manifestul partidului comunist" (1848), elaborat impreuna cu prietenul si colaboratorul sau Friedrich Engels (1820 - 1895).

K.Marx este unul dintre putinii ganditori care si-au recunoscut deschis angajamentul sau politic, el privind lucrurile prin optica proletariatului industrial, singura forta consecvent revolutionara, in optica sa. In procesul dublei critici pe care o propune, atat capitalismului, cat si gandirii economice a predecesorilor sai (liberalismul economic), K. Marx a elaborat o noua paradigma pentru investigarea realitatilor economice, denumita dialectica materialista sau materialismul istoric. In esenta, paradigma marxista consta in ideea ca,in productia de marfuri, oamenii intra in relatii determinate unii cu altii, independente de vointa lor, dar a caror natura depinde de nivelul de dezvoltare al fortelor de productie. Aceste relatii constituie baza economica a societatii, pe temelia careia se ridica o suprastructura politica si juridical (statul si institutiile sale), careia ii corespunde o constiinta sociala (incluzand si ideologiile). Toate acestea se afla in interdependenta, rolul primordial revenind economicului.

Pentru K. Marx legile economice nu mai sunt, in concluzie, asimilabile legilor naturii. Nu mai exista "ordine naturala", ci legile economice sunt in mod critic desacralizate, ele exprimand in viziunea sa , esenta si logica sistemului capitalist, caracterizand contradictiile interne inerente ale acestuia si preconizandu-i sfarsitul.

2. SISTEMUL DE CATEGORII ECONOMICE

K.Marx face distinctie intre economia naturala, care urmareste autoconsumul si economia de schimb, care urmareste, in principal, vanzarea bunurilor pe piata in vederea obtinerii unui castig banesc.

La randul ei, economia de schimb cunoaste mai multe forme de dezvoltare in functie de: mediul in care functioneaza (la granita dintre comunitatile primitive, in sclavagism, in feudalism, in epoca moderna); de amploarea ei (productia simpla de marfuri si capitalismul) si de complexitatea structurilor ei (libera concurenta sau prezenta unor factor perturbatori ai acesteia).

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Expresia teoretica a relatiilor istoriceste determinate dintre producatorii de marfuri si consumatorii lor o constituie , in viziunea lui K. Marx, categoriile economice.

Punctul de plecare il constituie marfa, ca celula de baza a economiei de piata, precum si alte categorii legate de aceasta, cum ar fi banii, valoarea, pretul si contradictiile care le insotesc, in trecerea lor prin cele patru sfere ale economiei - productia, repartitia, schimbul sau circulatia si consumul.

Aderand la teoria obiectiva a valorii si preturilor, K. Marx semnaleaza o serie de aspecte noi.

Astfel, marfa este considerata ca unitate contradictorie intre valoarea de intrebuintare si valoarea marfurilor, valoarea fiind considerata ca un raport social istoriceste determinat intre producatorii de marfuri.

Pe baza acestor aprecieri teoretice, K. Marx face distinctie intre munca (activitatea creatoare de valoare) si forta de munca (potentialul creator al muncitorilor), aprofundeaza analiza capitalului (definitia, geneza si rolul hotarator al acestuia in functionarea economiei moderne de piata), analizeaza plusvaloarea ca parte din valoarea creata de muncitorii salariati pe care si-o insusesc alte grupuri sociale (patronii sub forma de profit, bancherii sub forma de dobanda si proprietarii sub forma de renta funciara) explica salariul ca pret al fortei de munca si nu ca pret al muncii ,etc.

Cele mai importante legi economice formulate de K. Marx au fost legea valorii bazate pe munca, considerata temelia schimbului de marfuri, legea generala, absoluta a plusvalorii si caile sporirii acesteia, legea acumularii de capital (prin concentrarea si centralizarea capitalului), legea transformarii plusvalorii in profit, profitului in profit mediu si tendinta istorica de scadere a ratei medii a profitului, etc.

Concluziile teoretice sintetizate de K. Marx se refera la faptul ca scopul si stimulentul dezvoltarii productiei capitaliste il constituie obtinerea de cat mai multa plusvaloare de catre proprietarii de capital, ca singurii producatori erau muncitorii salariati, exploatati de proprietarii capitalisti, ca salariul muncitorilor reprezenta numai o parte din valoarea creata de ei. Partea cea mai mare din plusvaloare era insusita de clasele sociale care nu munceau, sub forma de profit, dobanda si renta funciara, ajungandu-se la puternice contradictii de interese, sursa a luptei de clasa pe plan social si politic intre muncitori si proprietarii mijloacelor de productie, precum si la justificarea idealului socialist.

3. TEORIA LUI KARL MARX PRIVIND INEVITABILITATEA INLOCUIRII CAPITALISMULUI CU  SOCIALISMUL

Pe baza conceptiei sale istorice, K. Marx a considerat ca economia moderna de piata sau capitalismul nu va putea exista la nesfarsit, urmand sa fie inlocuit cu o societate organizata in interesul majoritatii membrilor ei (oamenii muncii), pe baza proprietatii colective (socialiste si apoi comuniste) asupra mijloacelor de productie si avand ca obiect nemijlocit, satisfacerea nevoilor tuturor membrilor societatii.

Argumentele invocate erau atat de natura obiectiva cat si subiectiva.

In prima categorie se incadra tendinta istorica a acumularii capitaliste (concentrarea si centralizarea capitalului) pana inpunctul in care proprietatea privata ar fi devenit un monopol si ar fi blocat functionarea economiei. De asemenea, K. Marx face referire si la contradictiile care insoteau mecanismul economiei de piata (dintre caracterul tot mai social al productiei si caracterul privat al insusirii produselor, dintre caracterul organizat al intreprinderilor si anarhia la scara macroeconiomica, dintre interesele patronilor capitalisti si cele ale muncitorilor salariati, etc.) si manifestarea lor sub forma crizelor economice de supraproductie.

In cea de a doua categorie de argumente, se incadreaza convingerea lui K. Marx ca proletariatul era interesat si capabil sa organizeze economia la scara sociala mult mai bine decat intreprinzatorii capitalisti.

In formularea idealului socialist, K. Marx se delimiteaza de socialistii utopici, deoarece, sustine el, punctul sau de vedere este cel al "socialismului stiintific" , calea pe care o propune este cea a  "revolutiei proletare", iar metoda cea a dictaturii proletariatului.

K. Marx spera ca prin preluarea puterii politice de catre clasa muncitoare, aceasta sa poata inlatura structurile exploatatoare si sa creeze structuri sociale noi, incepand cu proprietatea socialista, care sa conduca economia nationala pe baza unui plan la scara macroeconomica si sa realizeze egalitatea intre membrii societatii, coreland veniturile cu prestatia conform principiului "de la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa munca".

Experienta istorica a secolului al XX-lea a arata ca tarile denumite socialiste sau comuniste, s-au situat intr-o zona foarte indepartata de sperantele lui K. Marx, ceea ce a ridicat numeroase semne de intrebare cu privire la validitatea acestei teorii, respectiv cauzele care au dus la esecul "experimentului socialist".

4. ANALIZA PIETEI MONDIALE SI A RELATIILOR INTERNATIONALE IN OPERA LUI KARL MARX

Printre contributiile lui K.Marx la elucidarea unor probleme ale gandirii economice, trebuie sa mentionam si analiza rolului comertului exterior in geneza si dezvoltarea capitalismului (prin profiturile mari obtinute in acest domeniu), explicarea tendintei tarilor dezvoltate spre expansiune externa, particularitatile actiunii unor legi economice pe piata externa, indeosebi a legii valorii bazate pe munca, teoria schimbului neechivalent dintre tarile dezvoltate si tarile agrare pe piata externa, precum si rezultatele celor doua tipuri de politica externa: liberul schimb si protectionismul.

Teoria marxista a schimbului neechivalent porneste de la faptul ca tarile industrializate aveau o pozitie privilegiata (de monpol) pe piata mondiala, comparativ cu tarile agricole, nedezvoltate. Datorita productivitatii ridicate a muncii din tarile dezvoltate, acestea puteau vinde produsele industriale la preturi mai mari dacat valoarea lor, obtinand un profit suplimentar, si castigand de doua ori: odata cand vindeau produsele lor industriale si a doua oara cand cumparau produsele agricole din tarile slab dezvoltate.

K. Marx arata ca ca este vorba de fat de o scurgere de venit national dinspre tarile agrare catre cele industriale, denumind acest proces exploatarea tarilor agrare de catre burghezia din tarile industrializate, proces pe care se baza colonialismul de cateva secole, stimuland dezvoltarea tarilor bogate si impiedicand-o pe cea a tarilor sarace.

Argumentarea teoretica facuta de K. Marx in opera sa este in parte justa, in parte nesatisfacatoare.

In masura in care K. Marx a denuntat carentele reale ale capitalismului din secolul al XIX-lea, el continua efortul de asanare a societatii inceput de stralucite personalitati ale culturii umaniste si democratice inaintea sa. Pe de alta parte insa, K. Marx a cazut in capcana de a subaprecia metamorfozele posibile ale economiei de piata, compatibile cu proprietatea privata, pronosticand in mod mult prea grabit sfarsitul acestui tip de organizare economica.

Doctrina economica marxista a fost una dintre cele mai controversate teorii din epoca moderna si contemporana, suscitind reactii intense atat in randul militantilor miscarilor muncitoresti, cat si intre economistii care aparau capitalismul si proprietatea privata capitalista.