Sistemul de preturi in Romania

1.1.Conceptul de pret si baza preturilor

Definit in termenii cei mai generali, pretul reprezinta o suma de banii primita sau platita pentru cedarea, respectiv obtinerea unui bun sau serviciu.Omul cumpara sau vinde nenumarate bunuri sau servicii, pretul este omniprezent, fiind putine cuvinte care sa aiba frecventa, circulatia si dinamismul cuvantului pret.

In domeniul economic prezenta pretului este si mai evidenta: productia, marfurile, munca, informatia, capitalul, valutele, investitiile, transporturile, serviciile, folosirea pamantului etc. totul se proiecteaza, se realizeaza, exista sau circula, avand un pret si in functie de pret. Aceste realitati au facut si fac din problema preturilor o problema centrala a teoriei si practicii economice.

Sub aspect economic pretul este expresia baneasca a valorii bunurilor sau serviciilor care fac obiectul schimbului si constituie o categorie economica.

Pretul a aparut odata cu aparitia productiei de marfuri si a relatiilor marfa-bani. Pretul exprima relatiile banesti care apar si se deruleaza intre agentii economici.

Marimea pretului este dependenta de valoarea etalonului preturilor, adica moneda, si de marimea valorii marfurilor. Analizand, mai intai, relatiile moneda-pret si pret-moneda, este de subliniat ca intre cei doi termeni exista o interconditionare reciproca. Astfel, dezvoltarea sau deprecierea monedei (prin reducerea cantitatii ei de metal pretios in raport cu vechea paritate sau prin reducerea cursului ei de schimb in raport cu alte valute) duce la cresterea preturilor si influenteaza negativ nivelul de trai al populatiei, dar stimuleaza exportul, marind capacitatea de concurenta pe piata mondiala.

Revalorizarea sau aprecierea monedei (prin cresterea continutului in aur al unei unitati monetare sau prin cresterea cursului ei de schimb in raport cu cursurile altor valute) are influenta pozitiva asupra preturilor determinand scaderea sau stabilizarea acestora si reducerea inflatiei. O moneda instabila are insa si alte efecte, mai ales, negative si anume:denatureaza preturile, preliciteaza realizarea contractelor si acordurilor comerciale, complica efectuarea unor previziuni si anihileaza economiile fructificate.

Modificarea preturilor influenteaza la rand ei nemijlocit puterea de cumparare a monedei. Schimbarea puterii de cumparare si de plata a monedei prin devalorizare determina, in sens invers, variatii de preturi, iar acestea la randul lor, modifica puterea de cumparare si de plata a monedei.

A doua problema, relatia pret - valoare, este de mentionat ca intre pret si valoare

exista, in general, un raport de proportionalitate.

Referitor la baza, la factorii de formare a valorii marfurilor au existat mai multe curente de gandire, mai multe teorii:

a)Teoria valorii munca, elaborata si sustinuta de reprezentantii economiei politicii

engleze: William Pery, Adam Smith si David Ricardo. David Ricardo concluziona ca, marfurile avand utilitate isi trag valoarea din doua izvoare: din raritatea si cantitatea de munca necesara pentru obtinerea lor.

b)Teoria valorii munca sustinutade Marx, el a preluat de la clasicii englezi teoria

valoriimunca si a dezvoltat-o pana la o forma extrema. Marx afirma ca, din punct de vedere calitativ, valoarea marfii nu reprezinta altceva decat munca omeneasca abstracta, omogena.

c)Teoria utilitatii marginale, dominata in stiinta economica apuseana contemporana.

Conform acestei teorii, valoarea (pretul) unei marfi este determinata de utilitatea marginala, iar mecanismul concret de stabilire se bazeaza pe legea cererii si ofertei.

d)Exista si opinii, dupa care cele doua conceptii privind formarea valorii nu se

exclud automat, ci, mai degraba, luate separat ambele sunt unilaterale si deci trebuie considerate complementare. Dupa alti economisti se pot vorbi de doua teorii in formarea valorii, una obiectiva si alta subiectiva. Conform teoriei obiective, valoarea este data atat de munca incorporata in marfa, cat side utilitatea marfii. Dupa sustinatorii teoriei subiective valoarea se apreciaza prin utilitatea si raritatea bunului, dar si prin solvabilitatea cererii.

1.2 Functiile preturilor

In orice economie bazata pe productia si schimbul de marfuri, necesitatea si existenta preturilor nu poate fi pusa la indoiala, preturile avand o determinare obiectiva, fiind menite sa indepleneasca anumite functii si sa exercite un anumit rol.

Unii economisti afirma ca preturile ar avea doua functii, altii sustin ca ar avea trei, sau

chiar sapte functii. Dupa parerea celor mai multi economisti, la care subscriu, preturile au doua functii: una care deriva din esena lor, si anume, functia de instrument sintetic de masura a valorii marfurilor, si alta, de parghie economica.

a)Pretul ca instrument sintetic de masura a valorii, asigura schimbul de marfuri,

evidenta cheltuielilor de productie, a rezultatelor si a productiei materiale si da posibilitatea analizei situatiei economico-financiare a agintilor economici. Prin preturi se realizeaza exprimarea si repartitia produsului intern brut si net si se asigura echilibrarea cererii cu oferta.

Decizia de pret se adopta tinand seama de existenta unor elemente normative si a unor elemente sau conditii obiective.

Elemente normative constau in legi, hotarari si ordonante guvernamentale, ordine ale ministerelor, hotarari ale autoritatilor locale, si alte acte normative privind preturile, cheltuielile cuprinse in pret

Elemente obiective sunt date de existenta si functionarea pietei cu toate componenetele sale: raportul cerere-oferta; nivelul cheltuielilor de productie si rata profitului, pe plan intern si international, care determina producatorii sa-si extinda sau restranga productia la anumite bunuri.

In Romania, inainte de Revolutie, preturile s-au stabilit aproape exclusiv pe baza

elementelor normative. Dupa Revolutie, datorita unor greseli de guvernare

organele administratiei de stat au pierdut treptat controlul asupra preturilor, nivelul

acestora ramanand la latitudinea ofertantilor, in conditiile dezechilibrului dintre

cererea si oferta fizica de produse si a lipsei de concurenta intre producatori.

b)Referitor la a doua functie, de parghie economica putem afirma ca preturile pot fi

si, in general, sunt o parghie economica de baza si complexa. In sprijinul acestei afirmatii aducem mai multe argumente. In primul rand, mentionam ca preturile cuprind in structura lor alta elemente valorice, considerate fiecare ca fiind parghie economica si anume: salarii, impozite,contributii, dobanzi, taxe, profit, comisioane si adaos comercial etc. In al doilea rand, formarea preturilor, in special, la produsele din ramurile finale are la baza alte "n" preturi ale unor produse din ramurile primare si intermediare. In al treilea rand, este de remarcat prezenta preturilor pretutindeni, in toate domeniile vietii economice si sociale, preturile insotind marfurile in tot circuitul lor indiferent de natura beneficiarilor si a consulmului. In al patrulea rand, subliniem ca preturile au implicatii complexe in gestiunea agentilor economici, ele conditioneaza situatia economico-financiara a acestora actionandin doua faze: in faza aprovizionarii si in faza desfacerii. Apreciem ca preturile sunt o parghie economica, in deosebi, cand coincid cu valoarea marfurilor intrucat, in asemenea situatii, prin nivelul lor satisfac deopotriva, atat vanzatorii, cat si cumparatorii. Functia de parghie economica a preturilor iasa mai pregnant in evidenta prin miscarea lor in sus sau in jos. Asa de pilda, daca la un moment dat cererea este mai mare decat oferta la anumite produse, preturile vor avea o tendinta de crestere, ceea ce va determina producatorii sa-si mareasca oferta sau va atrage zi alti producatori in bransa respectiva. In situatia inversa, daca oferta este mai mare decat cererea, preturile vor avea o tendinta de scadere, ceea ce va stimula cererea. In perioada actuala, in Romania preturile ca parghie economica ar trebui sa contribuie, mai ales, la cresterea productiei bunurilor de consum, a productiei agricole, a productiei in ramurile extractive si alte ramuri cu importanta dfeosebita pentru dezvoltarea economica, sa stimuleze introducerea progresului tehnic.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

1.3 Sistemul de preturi si tarife

Prin sistemul de preturi puetm intelege categoriile si formele preturilor, structura,

nivelul si relatiile dintre cele, principiile si criterile de stabilire si aplicare a preturilor. Toate acetse elemente luate global alcatuiesc, mai degraba, politica de preturi decat sistemul de preturi.

Sistemul de preturi existent in Romania pana la Revolutie s-a bazat pe principiile: centralismului democatic; stabilirii unitare si coordonate a preturilor; unicitatii preturilor; stabilitatii preturilor; corelarii si diferentierii preturilor in functie de calitatea produselor.

In anul 1990, prin Hotararea Guvernului nr.1109 din 18 octombrie cu privre la liberizarea preturilor si masuri de protectie sociala, s-au pus bazele unui sistem de preturi in Romania, distingandu-se trei directii principale si anume: reforma preturilor care a condus la o reasezare generala a preturilor cu ridicata si a preturilor cu amanuntul; liberalizarea preturilor in conditiile conjugarii cererii sii ofertei; adoptarea unor masuri de protectie sociala.

In prezent, in orice tara cu economie de piata sau angajata in tranzitia spre economia de piata, principiul fundamental care sta la baza sistemului de preturi il constituie formarea lor libera pe piata, in functie de raportul cerere-oferta. In perioada de tranzatie o anumita importanta mai au si principiile stabilitatii si unicitatii preturilor, pentru produsele de importanta deosebita.

1.3.1 Categoriile de preturi si structura preturilor

Tinand seamade stadiile si verigile pe care le parcurg marfurile in miscarea lor de la producator la consumator, de variatia marimii cheltuielilor in functie de aceste stadii, particularitatile circulatiei marfurilor, de elemente structurale ale preturilor si de deosebirile dintre sfera productiei si cea a serviciilor, in practica economica se folosesc mai multe categorii de preturi si anume:

preturi cu ridicata

preturi cu amanuntul

tarife

a)Preturi cu ridicata sunt preturile care se negociaza si la care circula produsele, in

general, intre agentii econimici. Ele cuprind costurile si profitul, ca regula generala, iar pentru unele produsele, precizate prin acte normative, preturile cu ridicata cuprind si accizile datorate bugetului de stat. Preturile cu ridicata sunt legate in special de producatorii de bunuri materiale. Ei negociaza nivelul acestor preturi cu beneficiarii, in functie de cerere si oferta. Dar, in circuitul unor marfuri de la producatori pana la consumatorii finali, se pot interpune in unele cazuri doi intermediari: o societate comerciala cu ridicata (en gros) si alta cu amanuntul (en detail).

Avand in vedere particularitatile circulatiei marfurilor, preturile cu ridicata pot fi de doua feluri, si cu doua niveluri:

- preturi cu ridicata ce revin unitatilor producatoare, si care marcheaza sfarsitul             procesului de productie. Ele trebuie sa asigure acestora acoperirea costurilor de productie si obtinerea unor rate de profit, in functie de concurenta de pe piata, precum si realizarea accizelor datorate statului, dupa caz. Aceste preturi sunt intalnite in raporturile de vanzare-cumparare dintre unitatile din ramurile productiei materiale, dintre aceste unitati si unitatile comerciale cu ridicata, precum sii magazinele proprii;

- preturi cu ridicata ce revin unitatilor comertului cu ridicata, practicate la livrarea produselor de catre aceste unitati catre unitatile comerciale cu amanuntul sau de alimentatie publica. Ele cuprind in plus, fata de preturile cu ridicata ce revin producatorilor, adaosul comercial aferent unitatii comerciale cu ridicata. Preturile cu ridicata nu contin taxa pe valoare adaugata, dar ele constituie baza de impozitare, baza de calcul pentru aceasta taxa.

b)Preturile cu amanuntul sunt preturile la care se desfac sau se revand populatiei

diferite produse de catre unitatile comerciale specializate sau de catre magazinele proprii ale unitatilor producatoare; se aplica si la unitatile de stat, cooperatiste sau private si organizatii obstesti. Din punct de vedereal structurii, ele sunt cele mai complexe, cuprinzand pe langa costuri, profit, accize, adaos comercial aferent unitatiilor comerciale cu ridicata si adaosul comercial cuvenit unitatii comerciale cu amanuntul, precum si taxa pe valoare adaudata, calculata si colectata din toate stadiile anterioare. Pretul cu amanuntul marcheaza sfarsitul circuitulul marfurilor care intra in consumul final.

c)Tarifele reprezinta categoria de preturi care se practica intr-un domeniu specific de

activitate, in domeniul prestarilor de servicii. In functie de categoria beneficiarului, tarifele cu caracterul de preturi cu ridicata sau de preuri cu amanuntul. Se poate observa ca preturile cu ridicata ce revin producatorilor si unitatilor comerciale cu ridicata nu contin T.V.A. Ele constituie doar baza pentru calculul a T.V.A. care se va cuprinde numai in pretul final. Dar fiecare furnizor trece in factura, separat de pretul cu ridicata, T.V.A aferenta pe care o incaseaza de la beneficiari si pe care o datoreaza bugetului de stat. Deci beneficiarii achita furnizorilor pretul cu ridicata plus T.V.A. La fiecare unitoare platitoare de T.V.A., suma de plata se stabileste insa ca diferenta intre T.V.A. aferenta vanzarilor T.V.A. (colectata) si T.V.A. (deductibila) aferenta cumpararilor, care s-a achitat pe baza de factura furnizorilor.

1.3.2 Formele preturilor si tarifelor

Categoriile de preturi nu pot acoperii decat partial sau in mica masura diversitatea conditiilor in care se formeaza si aplica preturile in unele ramuri si subramuri economice si la diferite produse.

In functie de cerintele politicii economice si sociale, de importanta produselor, de locul de realizare a marfurilor, precum si in raport cu conditiile de productie si desfacere, diferitele categorii de preturi pot imbraca urmatoarele forme:

fixe sau inflexibile

limita (plafon)

libere sau flexibile

a) Preturile si tarifele fixe sunt preturi ce se practica la un anumit nivel stabilit, o perioada in general determinata si, in special, pentru produsele si servicii de importanta deosebita pentru economia nationala.

b) Preturile limita s-au stabilit, mai ales, ca limita maxima care nu putea fi depasita. In prezent, putem vorbi doar de o anumita limitare a nivelului preturilor de catre organele de stat.

c) Preturile libere au cea mai larga sfera de aplicare, osciland in functie de raportul cerere-oferta. In perioada anterioara Revolutiei preturi libere nu erau intalnite decat izolat, pe piata taraneasca, dar si aici organele de stat au incercat sa limiteze oscilatiile preturilor in functie de cerere si oferta, prin stabilirea unor preturi maximale de mercurial in care sa se incadreze preturile libere.

La randul or, preturile si tarifele fixe sau limita, in functie de importanta produselor pentru economia nationala si populatie pot fi:

unice

diferentiate

Preturile unice se aplica la acelasi nivel de catre toate organele, agentii economici sau

populatie pe intreg teritoriul tarii. Unicitatea preturilor a avut o importanta destul de mare in perioadele anterioare si va mai avea si in perioada de tranzitie. In cazul bunurilor de consum si a serviciilor pentru populatie, existenta unor preturi cu amanuntul si tarife unice pentru produse si servicii cu pondere mare in consumul populatiei a avut si mai are o importanta deosebita, pentru ca asigura o putere de cumparare egala la venituri egale.

Preturile diferentiate s-au aplicat, mai ales, la produsele agricole, diferentierea realizandu-se pe zone, pe judete, pe bazine, pe sezoane, pe forme de proprietate etc.

In functie de locul realizarii produselor, de conditiile de livrare preturile pot evea urmatoarele forme:

preturi franco depozitul furnizorului situatie in care cheltuielile de

transport cad in sarcina cumparatorului

preturi franco - statia de expeditie- forma care presupune ca cheltuielile de

transport pana la cea mai apropiata statie de incarcare sa fie suportate de catre producator si, in continuare, pana la locul de consum, de catre cumparator.

preturi franco - destinatie- caz in care toate cheltuielile pana la

cumparatorul marfii sunt suportate de furnizor.

In Romania, cea mai frecvent folosita a fost prima forma. Aceasta cu scopul de a asigura delimitarea mai exacta a sferei productiei de sfera circulatiei marfurilor si pentru a determina beneficiarii sa se aprovizioneze de la cei mai apropiati furnizori, pentru a reduce cheltuielile de transport-aprovizionare.

Tinand seama de momentul in care se folosesc sau pentru vare se folosesc, preturile pot fi:

preturi curente, sunt preturi practicate efectiv pe piata in activitatea

cotidiana de vanzare- cumparare

preturi constante, sunt preturi unui anumit an anterior cu ajutorul carora se

recalculeaza indicatorii valorici privind dezvoltarea dintr-o anumita perioada (5-10 ani) pentru a se putea compara in timp.

preturi comparabile, sunt preturi folosite la stabilirea dinamicii indicatorilor

valorici pe o perioada si mai mare de rimp, in care s-au practicat mai multe preturi constante.

preturi de  deviz, folosite in cazul lucrarilor de constructii-montaj si a celor

pentru reparatiile in constructii.

preturi de licitatie, la care se adjudeca bunurile mobiliare sau imobiliare

supuse vanzarii sau inchirierii prin licitatie publica.

- preturi de rezervare, sunt preturi sub care nu se vand o parte din bunurile aflate in stoc

- preturi de transfer sau de cesiune interna, reprezinta preturile practicate in schimbul de bunuri sau servicii intre subdiviziunile ale aceleasi intreprinderi integrate vertical

- preturi sociale, sunt preturi ce au fost stabilite la un nivel mai scazut din considerente de ordin social

In raporturile de comert exterior preturile pot imbraca alte forme, ca de pilda:

preturi interne si in cadrul lor: pret intern complet de export, care cuprinde

pretul cu ridicata, plus cheltuielile de reclama, ambalaj, transport, comisioane etc; si pretul intern de vanzare a produselor importate, care poate cuprinde valoarea in vama, taxa vamala, accizie si alte taxe dupa caz

preturi externe, in valuta, de import si de export.

preturi franco- frontiera romana cand cheltuielile de transport pana la

granita romana cadin sarcina producatorului din tara.

preturi C.I.F.(Cost,Insurance,Freight Cost,Asigurare,Navlu), cand pretul

cuprinde cheltuielile de transport, asigurare si navlu pana la portul de destinatie

preturi F.O.B.( free on board - libr la bord), cand in preturile marfurilor

sunt incluse cheltuielile ocazionate de incarcarea marfurilor in vaport, beneficiarul urmand sa suporte toate cheltuielile din momentul in care marfurile au trecut bordul vasului in portul de incarcare

1.3.3. Relatii dintre preturi

Legaturile dintre preturi sunt relatii intre diferitele categorii de preturi din punctul de vedere al elementelor de structura. De exemplu, legatura dintre pretul cu ridicata al unui produs preluat de la producatori si pretul cu amanuntul se realizeaza prin adaosul comercial cuvenit unitatiilor comerciale cu ridicata si cu amanuntul si T.V.A. datorata bugetului de stat.

Corelatiile dintre preturi, sunt raporturile dintre preturile din aceeasi categorie.

Aceste corelatii pot fi:

-cu caracter general, ca de exemplu: intre preturile marfurilor alimentare si preturile marfurilor industriale; intre preturile produselor agricole i preturile produselor industriale etc.

-cu caracter special, intre preturilemarfurilor ce se pot inlocui reciproc; intre preturile marfurilor ce nu se pot inlocui reciproc, dar care in anumite conditii pot fi folosite unele la fabricarea acestora.

Interdependentele dintre preturi exprima raporturile complexe dintre nivelul diferitelor categorii de preturi ale unor produse, pe de o parte, si nivelul costurilor sau al preturilor produselor care se obtin din primele produse, pe de alta parte. Este vorba deci de raporturile dintre diferitele categorii de preturi ale diferitelor produse care se folosesc unul la fabricarea celuilalt. Modificarea pretului dintr-o categorie la un anumit produs atrage dupa sine modificari nu numai in ceea ce priveste nivelul si structura acestui pret, ci propaga influente asupra costurilor si preturilor la alta produse. Aceasta interdependenta se manifesta sub forma unor influente ce pot fi de doua feluri:

-in lant, sau intr-un singur sens, sau de succesiune, de la pretul materiilor prime la costurile produsului finit si mai departe, asupra pretului acestuia.

-reciproce(flux-reflux), sunt atat influente ale preturilor materiilor prime asupra preturilor produselor unei ramuri si, mai departe, asupra altor ramuri, cat si influente ce se intorc asupra primei ramuri. De exemplu: cresterea preturilor cu ridicata ale combustibilor influenteaza costurile in transporturi si mai departe, tarifele de transport. Acestea, la randul lor, influenteaza preturile combustibilulor.

Agentii economici au posibilitatea ca o parte din influentele propagate din cresterea preturilor sa fie compensate prin masuri proprii suplimentare de reducere a consumurilor materiale. Ei ar trebui, in primul rand sa caute solutii pentru compensarea influentelor negative de cresterea acestor preturi si numai pe urma sa se gandeasca la o eventuala majorare a preturilor produselor lor.