Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi


Economie


Qdidactic » bani & cariera » economie
Rezultatele macroeconomice. Produsul intern brut



Rezultatele macroeconomice. Produsul intern brut


Rezultatele macroeconomice. Produsul intern brut


In tarile cu economie de piata, masurarea rezultatelor macro-economice se realizeaza cu ajutorul indicatorilor sintetici din Sistemul Contabilitatii Nationale.

Contabilitatea nationala reprezinta un ansamblu coerent de concepte si tehnici care permite obtinerea unei reprezentari siste-matice, masurabile si comparabile a activitatii economice a unei tari intr-un interval de timp, de obicei un an.

Ca urmare a extremei complexitati a economiei nationale, metodologia Contabilitatii nationale a cunoscut un indelungat proces de elaborare si perfectionare. La sistemul actual, cunoscut sub denumirea de Sistemul Conturilor Nationale (S.C.N.) s-a ajuns treptat, ca rezultat al eforturilor si contributiilor mai multor generatii de economisti, unii dintre ei laureati ai Premiului Nobel. Sistemul normalizat de Contabilitate nationala a fost dat publicitatii in anul 1953, iar in urma mai multor etape de perfectionare a fost adoptat oficial de Comisia de Statistica a O.N.U. in anul 1969. In prezent, metodologia de calcul si analiza a productiei nationale folosita aproape in toate tarile lumii este cea a S.C.N.



Sarcina esentiala a actualului sistem al Contabilitatii nationale consta in clasificarea marii varietati de fluxuri din economie intr-un numar restrans de variabile macroeconomice si inscrierea acestora intr-un tablou reprezentativ al circuitului economic de ansamblu. Forma matriciala a acestui tablou pune in evidenta multiple corelatii si interdependente din economia nationala. De aceea, S.C.N. nu este doar o metodologie de evidenta si calcul, ci si un instrument adaptat nevoilor de analiza, previziune si politica macroeconomica, intr-un orizont de timp.

S.C.N. se caracterizeaza prin existenta a trei componente de baza: agentii economici, operatiunile si conturile. Agentii economici sunt grupati in categorii de agenti agregati sau sectoare institutionale (vezi paragraful precedent). Operatiunile cuprind toate actele economice efectuate de agentii economici si sunt grupate in trei categorii: operatiuni cu bunuri si servicii, operatiuni de repartitie si operatiuni financiare. Toate aceste operatiuni sunt inscrise in conturile analitice si sintetice, in forma matriciala; pe linii sunt inregistrate operatiunile din creditul contului, iar pe coloane cele din debit. De exemplu, contul de productie inregistreaza in credit (pe linie) vanzarile de marfuri (pentru consum, investitii si export), iar in debit (pe coloane) valoarea adaugata si importurile.

Prin agregare, ansamblul economiei nationale este reflectat intr-o matrice generala cu patru categorii de conturi national, care cu-prind date referitoare la cele mai importante variabile macroeco-nomice si la relatiile dintre aceste variabile .

Rezultatele activitatii economice sunt inregistrate in conturile nationale la preturile de baza sau ale producatorilor si/sau la preturile pietei (consumatorilor), care includ in plus impozitele indirecte (TVA, accize etc). Diferenta intre preturile pietei si impozitele indirecte poarta si denumirea de cost al factorilor de productie si reflecta sumele imputate factorilor de productie care au concurat la producerea bunurilor.

Sistemul Conturilor Nationale ofera informatii cu privire la urmatorii indicatori macroeconomici de rezultate: Produsul intern brut (PIB), Produsul national brut (PNB), Produsul intern net (PIN), Produsul national net (PNN) si Venitul national (VN).

Potrivit metodologiei SCN, la baza determinarii agregatelor macroeconomice mentionate se tine seama de o serie de reguli sau criterii, cum sunt:

- bunurile economice sunt incluse in calcul numai daca sunt rezultatul activitatii perioadei pentru care se determina indicatorii respectivi;

- rezultatele activitatii economice cuprind numai bunurile finale destinate consumului, investitiilor si exportului;

- delimitarea rezultatelor in functie de teritoriul pe care isi desfasoara activitatea agentii economici si de nationalitatea acestora. In acest sens, atributul 'intern' sugereaza ca indicatorii pe langa care se foloseste insumeaza rezultatele activitatii tuturor agentilor care activeaza intr-o tara, indiferent de apartenenta lor national-statala. Dimpotriva, atributul 'national' semnifica faptul ca indicatorul respectiv reflecta rezultatele activitatii tuturor agentilor economici ce apartin unei tari, indiferent daca aceasta se desfasoara in limitele teritoriului economic national sau in afara acestuia (in alte tari).

Indicatorul de baza in evaluarea performantelor economice ale unei tari este produsul brut, care reflecta valoarea de piata a productiei finale.Unele tari folosesc PIB iar altele, de regula cele cu economie dezvoltata, PNB.In Romania se foloseste PIB; Institutul National de Statistica publica anual serii de date cu privire la acest agregat macroeconomic incepand cu anul 1990.

PIB (Gross Domestic Product) exprima valoarea totala a bunurilor finale produse de agentii economici rezidenti pe teritoriul tarii, in decursul unui orizont de timp, de obicei un an.

El este principalul agregat macroeconomic din S.C.N., si se poate calcula prin trei modalitati: metoda de productie, metoda veniturilor si metoda cheltuielilor.

Metoda productiei de calcul a PIB consta in determinarea volumului productiei finale produse in tara in perioada respectiva. In economia moderna, practic fiecare produs pana a ajunge la consumator trece prin diferite stadii de producere si distributie cu implicarea mai multor agenti economici in acest proces. Agregand vanzarile efectuate de catre toti agentii rezidenti in economie se ajunge la o marime globala (produsul global) care,inevitabil, include si inregistrari repetate.

Sunt doua cai de evaluare corecta a productiei finale, care sa evite inregistrarile repetate. Prima cale este sa insumam numai valoarea produselor finale (ajunse in ultimul stadiu al circuitului economic). A doua cale este sa insumam numai valoarea pe care fiecare unitate rezidenta o adauga succesiv pana la vanzarea produsului final. In ambele variante se ajunge la acelasi rezultat.


O alta problema legata de calculul PIB prin metoda productiei este cea a stocurilor. Se stie ca producerea unor bunuri incepe inaintea perioadei de referinta iar alte bunuri sunt terminate si comercializate dupa expirarea perioadei respective. De aceea marimea PIB se corecteaza cu valoarea stocurilor de la inceputul (+) si sfarsitul (-) anului.

In conturile nationale productia ramurilor producatoare de bunuri si servicii este evidentiat la preturile de baza (ale producatorilor). De aceea, valoarea adaugata bruta reflecta produsul intern brut la costurile factorilor (PIBCF). Pentru a exprima produsul intern brut la preturile pietei (PIBPP) trebuie adaugate impozitele indirecte (IIND ) si scazute subventiile de exploatare (SEXP).


PIBPP = PIBCF + IIND - SEXP


Caseta 1.1 Determinarea valorii adaugate brute

Presupunem ca bunul final este painea produsa si vanduta consumatorilor pe baza activitatii succesive a urmatorilor agenti economici:











Se constata ca in fiecare stadiu de productie se ia in calcul ca parte a PIB doar valoarea adaugata bunului in stadiul respectiv: valoarea graului produs de fermier, apoi valoarea adaugata de morar, care este valoarea fainii vandute de acesta minus costul graului s.a.m.d. Observam astfel, ca suma valorilor adaugate in fiecare stadiu va fi egal cu valoarea finala a painii vanduta de brutar, de 3.000.000 lei. Graul pentru morar este consum intermediar, ca si faina pentru brutar. Valoarea adaugata bruta sau PIB reprezinta diferenta intre produsul global (PG) si consumul intermediar (CI). Deci PIB=PG-CI.



Metoda venitului de calcul a PIB consta in insumarea veniturilor ce exprima remunerarea factorilor de productie (salarii, rente, dobanzi, profituri etc) cu alocatiile pentru consumul de capital fix. Este retinut faptul ca PIB include numai veniturile provenite din productia de bunuri si servicii (nu si veniturile care rezulta din transferuri de plati, cum sunt pensiile, alocatiile, ajutoarele etc). Marimea obtinuta prin insumarea veniturilor care remunereaza factorii de productie (VF)   cu alocatiile pentru consumul de capital fix sau amortizarea (A) reprezinta PIBCF. Calculat prin metoda venitului acesta se mai numeste si venitul intern brut. Pentru a ajunge la PIBPP trebuie adunate impozitele indirecte si scazute subventiile de exploatare.

PIBPP = VF + A + IIND - SEXP


Metoda cheltuielilor folosita in masurarea productiei nationale, presupune agregarea cheltuielilor pentru achizitionarea bunurilor care alcatuiesc productia finala. Deci PIB insumeaza urmatoarele categorii de cheltuieli: pentru consumul final privat si public (CF), pentru formarea bruta a capitalului fix (FBCF) si variatia stocurilor (VS), la care se adauga exportul net de bunuri (EN), calculat ca diferenta intre export (EX) si import (IM).


PIBPP=CF + FBCF +VS +(EX - IM)



Prin metoda cheltuielilor, PIB este analizat din punctul de vedere al agentilor economici care cumpara bunurile finale (nu a celor care incaseaza veniturile rezultate din producerea lor). Intereseaza asadar cererea agregata pentru productia interna bruta, componentele acesteia corespunzand, in principiu, cu cele ale calcului PIB pe categorii de utilizari (vezi tabelul 11.3.). Marimea acestuia nu este insa egala cu cererea totala a rezidentilor pentru bunuri finale, fapt pus in evidenta de soldul pozitiv sau negativ al exportului net.

PIB nominal si PIB real; deflatorul. Dinamica PIB reflecta modificarea cantitatii de bunuri finale produse in economie intr-o anumita perioada de timp, dar si evolutia preturilor acestor bunuri in perioada respectiva.De aceea, aprecierea corecta a performantelor economice ale unei tari face necesara determinarea PIB atat in termeni nominali cat si in termeni reali.

PIB nominal masoara valoarea bunurilor finale in preturile curente ale perioadei de calcul.

PIB real reflecta modificarea productiei fizice in economie prin exprimarea tuturor bunurilor finale produse in diferite perioade de timp in preturile unui an de referinta, numite preturi constante sau comparabile.

Deflatorul PIB, reprezinta raportul dintre PIB nominal si PIB real si este o masura a inflatiei in perioada care incepe cu anul de baza (ale carui preturi se folosesc in exprimarea PIB real) si se incheie cu anul de calcul.

Intrucat se refera la toate bunurile finale produse in economie, deflatorul PIB reprezinta un indice general de pret fiind unitatea de masura cea mai cuprinzatoare pentru reliefarea modificarilor intervenite in nivelul general al preturilor sau in puterea de cumparare a monedei nationale. El se distinge astfel de alti indici sintetici de pret, cum este indicele preturilor de consum (IPC) care cuprinde modificarile intervenite in media preturilor bunurilor achizitionate de gospodariile tipic urbane.

Exista mai multe aspecte prin care deflatorul PIB se diferentiaza de IPC. In primul rand, deflatorul este o masura a evolutiei preturilor intregii mase de bunuri finale, in comparatie cu IPC care se refera la costul cumpararii unui cos fix de bunuri si servicii considerate ca reprezentative pentru achizitiile consumatorilor urbani. In al doilea rand, deflatorul ia in calcul preturile bunurilor produse in tara pe cand IPC include si preturi ale unor bunuri de import. In al treilea rand, deflatorul PIB se refera la evolutia preturilor in economie pe perioade relativ mari (de cel putin un an), IPC este calculat si publicat lunar de catre organele de statistica; acest ultim aspect face din IPC un instrument indispensabil in analizele si masurile curente de politica economica.

Relatiile dintre PIB si PNB. O parte din productia inclusa in PIB este rezultatul folosirii unor factori de productie aflati in proprietatea agentilor economici straini. Veniturile generate de aceste productii revin in mod necesar proprietarilor factorilor respectivi. Totodata, o parte din veniturile obtinute de agentii nationali provin din investitii de capital sau furnizarea altor servicii ale factorilor in exterior. PIB nu ia in calcul aceste fluxuri de venituri in si din exteriorul tarii; acest agregat macroeconomic se refera, dupa cum s-a aratat, la productia si veniturile generate de aceasta in interiorul tarii, indiferent de nationalitatea agentilor economici. Integrarea fluxurilor de venituri cu exteriorul se realizeaza de catre Contabilitatea nationala prin calculul PNB.

PNB (Gross National Product) reflecta valoarea de piata a productiei de bunuri finale realizate intr-o anumita perioada, prin utilizarea factorilor de productie aflati in proprietatea agentilor economici nationali (ai unei tari).

Analizele bazate pe acest agregat macroeconomic pun accent pe fluxul de venituri, fapt ce devine relevant mai ales atunci cand incercam sa stabilim o relatie intre PIB si venitul national.

PNB poate fi mai mare decat PIB sau dimpotriva, mai mic decat acesta, relatia concreta de marime dintre cele doua agregate macroeconomice depinzand de soldul contului de venituri in relatiile cu exteriorul (diferenta intre valoarea adaugata bruta obtinuta de agentii autohtoni in exterior si cea realizata de straini in interior). Cand soldul este pozitiv (PNB>PIB) aceasta inseamna ca rezidentii unei anumite tari obtin venituri mai mari in afara granitelor decat obtin strainii in tara respectiva. Aceasta este situatia tarilor dezvoltate economic (cum este Japonia) care detin un important sold activ in fluxurile internationale de capital. Situatia se prezinta de regula invers (PNB<PIB) in tari mai putin dezvoltate economic, dar deschise la investitii straine, cum este si situatia Romaniei. Sunt insa si tari dintre cele mai dezvoltate economic, cum este cazul S.U.A. care, la sfarsitul anilor '80 inregistreaza solduri negative in conturile de venituri cu exteriorul. Din cel mai mare creditor net in perioada postbelica, S.U.A. realiza in 1988 un sold negativ de peste 500 de miliarde de dolari in nivelul investitiilor internationale nete (drepturile unei tari asupra restului lumii).

PIB (sau, dupa caz, PNB) in termeni reali constituie cea mai buna masura a performantelor economice ale unei tari. Aceasta nu inseamna ca datele referitoare la PIB ofera informatii perfecte cu privire la productia nationala si, implicit, la bunastarea rezidentilor unei tari. Exista posibilitatea ca o parte importanta a activitatilor din economie, din diferite motive, sa fie omise din calculul PIB. Unul din aceste motive priveste situatia activitatilor care nu genereaza tranzactii de piata si care devin mai greu sau imposibil de comensurat: serviciile gratuite, munca voluntara si mai ales activitatile destinate autoconsumului. Al doilea motiv se refera la activitatile din cadrul asa numitei economii subterane care poate dobandi o extindere importanta (vezi caseta 1.2).


Caseta 1.2 Economia subterana

'Dupa unele estimari, nu mai putin de 30% din PNB al S.U.A. nu este inclus in statistici. Dam aici cateva exemple de tranzactii care genereaza bunuri si servicii si care ar putea fi totusi neevaluate la determinarea PNB: detinerea unui al doilea serviciu nedeclarat, jocuri ilegale de noroc, munca prestata de imigrantii ilegali, primirea ajutorului de somaj si detinerea concomitenta a uni serviciu, afaceri ilegale cu droguri, primirea de bacsisuri nedeclarate, comercializarea unor legume produse in gospodarii etc. (…)

Restul activitatilor din cadrul economiei subterane apar in principal deoarece oamenii incearca sa evite plata taxelor sau pierderea unor ajutoare oferite de guvern, iar ele ar trebui sa contribuie la PNB.

Cat de intinsa este economia subterana si cum poate fi ea masurata? Bineinteles ca, prin insasi natura lor acestea sunt date dificil de estimat, iar estimarile variaza mult. In cazul S.U.A, conservatorii dau valori de 3-4% din PNB, pe cand cei mai radicali ajung la 33%. Si estimarile ce vizeaza alte tari sunt asemanatoare. De exemplu, pentru Canada acestea variaza intre 4% si 22% din PNB, iar pentru Italia intre 8% si 33%.' (Rudiger Dornbusch, Stanley Fischer, op.cit., p. 46-47).


Productia nationala de bunuri si servicii provoaca deprecierea stocului de capital, amortizarea acestuia fiind destinata mentinerii capacitatii productive a economiei. Daca din productia finala bruta (interna sau nationala) se scad alocatiile pentru consumul de capital fix sau amortizarea acestuia rezulta indicatorii productiei finale nete: produsul intern net (PIN =PIB-A) sau produsul national net (PNN =PNB-A). Raportul de marime intre cei doi indicatori este de aceeasi natura cu raportul dintre PIB si PNB. Astfel, PNN poate fi mai mare sau mai mic decat PIN in functie de soldul (pozitiv sau negativ) veniturilor factorilor in relatiile cu strainatatea (PNN=PIN+SVFS ).

Produsul national net (PNN) reprezinta valoarea productiei finale nete obtinute in decurs de un an de catre agentii autohtoni pe teritoriul economic al tarii si in afara acestuia.

Statisticile oficiale ca si analizele macroeconomice de specialitate folosesc marimile brute ale productiei nationale si nu pe cele nete, cu toate ca cele din urma par mai adecvate pentru caracterizarea performantelor economice ale unei tari. Aceasta situatie este cauzata de unele considerente de ordin metodologic si practic, indeosebi in privinta evaluarii corecte a deprecierii capitalului fix. Iata un comentariu facut pe aceasta tema de autorul unui cunoscut tratat de economie:

'Desi PNN ofera o imagine mai reala a venitului unei natiuni decat cea oferita de PNB, economistii prefera sa foloseasca cifre brute ale outputului national. Motivul este ca deprecierea stocului de capital este dificil de estimat cu acuratete. Alocatiile in contul consumului de capital fix au la baza estimari pentru scopuri financiare sau de impozitare. Aceste sume sunt, deci, calculate pentru alte scopuri si nu pentru a oferi o imagine clara a deprecierii reale a stocului de capital.' (John Sloman, Economics, op.cit., p. 588).

PNN poate fi exprimat in preturile curente ale pietei (incluzand si impozitele indirecte) sau la preturile producatorilor (la costurile factorilor). Evaluat in costurile factorilor PNN se numeste si venit national (VN). Marimea VN este pusa in evidenta de urmatoarele relatii, daca se porneste de la PNB.


VN = PNBPP - IIND + SEXP - A = PNNCF

Venitul national exprima marimea agregata a venitului imputata factorilor de productie ce au participat la realizarea produc-tiei nationale intr-o perioada determinata de timp. El reprezinta variabila ce sta la baza unor importante procese macroeconomice, cum sunt consumul, economisirea, investitiile etc..




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright