Obiectul, metoda si rolul formativ al Economiei

Obiectul, metoda si rolul formativ al Economiei

Termenul de economie politica a fost consacrat in 1615 de economisul francez Antoine de Montchrestien, prin Tratatul sau de economie, termen care s-a extins intr-o mare parte a lumii si care provine de la trei cuvinte grecesti "oikos", "nomos", "polis" - gospodarie, lege,  cetate (oras, societate, tara), cu derivatul sau "politeia" care insemna organizare sociala.

Paradoxal, denumirea disciplinei universitare pe care o predam a aparut cu mult inainte de aparitia stiintei economice, care, initial, s-a identificat cu economia politica. Identificandu-se cu stiinta economica in ansamblul ei, economia politica este considerata stiinta despre faptele si comportamentele economice, procese prin care oamenii tindeau sa-si satisfaca nevoile cu ajutorul resurselor rare.

Acum, la inceputul epocii moderne, devine tot mai evidenta discrepanta dintre nevoile nelimitate si resurse limitate, rare si unele pe cale de epuizare. Indivizii, firmele, guvernele, societatea in intregul ei constientizeaza ca nu pot avea totul, iar pentru a produce ceva trebuie sa renunte la altceva. Neexistand destul din toate, s-a impus o alegere rationala a lucrurilor ce urmeaza a fi produse si consumate iar intrebari precum ce, cat, cum si cine sa produca au devenit obsedante iar Economia trebuia sa dea un raspuns prompt si cert, impunandu-se ca o stiinta socio-umana  a optiunii, a alegerii resurselor insuficiente pentru satisfacerea cerintelor individuale si sociale in continua crestere si diversificare.

Economia politica se delimiteaza de celelalte stiinte economice prin modul de abordare a activitatilor economice, prin premisele adoptate si concluziile formulate, astfe:

1.           economia politica reprezinta o stiinta teoretica, un ansamblu coerent de cunostinte despre realitatea economica, o reflectare universalizata, generalizata a acestei realitati, ea fundamenteaza notiunile, categoriile si legile aplicabile tuturor domeniilor economiei reale;

2.           ca stiinta social-umana, studiaza viata economica in intreaga ei complexitate, are in vedere interdepedentele dinamice din economia reala, indiferent daca cercetarea porneste de la microeconomie spre macroeconomie, extinzand criteriul rationalitatii si eficientei maxime asupra tuturor activitatilor din societate;

3.           in calitatea sa de stiinta teoretica fundamentala, economia politica incearca sa elimine opozitia dintre teorie si doctrina;

4.           economia politica creeaza tehnici si instrumente de cercetare a faptelor economice, imprumuta tehnici si instrumente de la alte stiinte integrandu-le intr-un ansamblu specific, constituind baza metodologica pentru toate stiintele economice.

METODA ECONOMIEI

Obiectul reprezinta prima si cea mai importanta conditie pentru ca Economia sa fie stiinta in adevaratul sens al cuvantului, etimologic metoda reprezinta calea, mijlocul, modul sistematic de cercetare si expunere a rezultatelor; ansamblul de procedee folosite in scopul descoperirii si explicarii adevarului obiectiv.

Economia Politica foloseste in procesul cunoasterii urmatoarele metode sau procedee stiintifice.

metoda compararii este procedeul logic cel mai general, universal folosit in procesul de elaborare a conceptelor stiintifice. Aprecierea necunoscutului prin cunoscut are loc cu ajutorul comparatiei.

abstractizarea reprezinta procedeul prin care cunoasterea trece de la concret la abstract, acest procedeu presupunand analiza si sinteza.

analiza presupune divizarea, descompunerea mentala sau fizica a obiectului de studiu in partile sale constitutive, examinarea fiecarei parti separat si dezvaluirea trasaturilor caracteristice;

sinteza continua procesul de cunoastere al analizei desavarsindu-l. Cu alte cuvinte, analiza pregateste declansarea stiintei, iar sinteza muta analiza in faza sa finala;

inductia si deductia. Inductia consta in desprinderea concluziilor generale din analiza cazurilor particulare, iar deductia consta in aplicarea tezelor generale, a principiilor la analiza fenomenelor, proceselor particulare;

metoda analogiei consta in "transferul unei insusiri sau a tuturor insusirilor unui obiect al cunoasterii la un alt obiect supus cercetarii. Concluziile obtinute prin aceasta metoda sunt probabile, ele nu sunt certe;

metoda logica cerceteaza procesele economice in evolutia lor de la simplu la complex, urmarind linia istorica in forma sa abstracta si consecventa;

metoda matematica reprezinta o necesitate de ordin practic si teoretic. Utilizarea matematicii in economie, facand abstractie de folosirea matematicii elementare in scopul de masurare pura, se realizeaza prin construirea metodelor economico-matematice care pot fi clasificate astfel:

din punct de vedere al relatiilor pe care le reflecta distingem:

modele deterministe;

modele probabilistice;

din punct de vedere al dezvoltarii obiectului distingem:

modele statice;

modele dinamice;

din punct de vedere al sferei de cuprindere distingem:

modele microeconomice;

modele macroeconomice;

din punct de vedere al constructiei lor distingem:

modele numerice;

modele grafice;

modele analitice.

metodele statistice, in procesul cunoasterii apelandu-se la indicatorii statistico-matematici care reprezinta numere ce caracterizeaza trasaturilor specifice ale totalitatii fenomenelor economice.