Gandirea economica a evului mediu

GANDIREA ECONOMICA A EVULUI MEDIU

In perioada feudala, gandirea economica nu a cunoscut un progres important, ideile economice fiind raspandite, mai ales, in cartile religioase si filosofice.

Biserica crestina, avand ca punct de plecare interpretarea Bibliei si a canoanelor bisericesti, atinge si anumite probleme social-economice. Se promoveaza astfel, principiul dreptatii comutative, conform caruia, orice drept al unei persoane, implica in compensatie si o datorie, o obligatie fata de societate. Ca urmare, teologii vremii, admiteau proprietatea privata, dar in acelasi timp considerau ca aceasta implica si obligatii pentru detinatorul ei, printre care mila crestineasca fata de semenii sai saraci.

Biserica urmarea o evolutie de ordin moral a societatii, dar sunt intalnite si idei economice, cum ar fi condamnarea initiala a marelui comert, a creditului si a camatariei, sprijinindu-se pe adevarul ca "banii nu nasc bani". Mai tarziu insa, camata (dobanda) a ajuns sa fie acceptata, argumentul principal constand in riscul pierderii capitalului imprumutat. Se evitau astfel conflictele deschise intre biserica si negustorii puternici si bogati care acumulasera deja mari capitaluri.

Reprezentantul cel mai ilustru care, prin opera sa reprezinta cel mai bine perioada evului mediu, este Sf.Toma D'Aquino (1225-1274). Prin lucrarea sa principala "Summa theologica", el intemeiaza o doctrina filosofico-teologica care se bazeaza pr urmatoarele principii:ordine providentiala, demnitatea omului, munca si posesiunea bunurilor. Propietatea feudala privata, este considerata a fi de origine divina, corespunzand legilor naturale. Ea este justificata prin faptul ca stimuleaza munca si asigura garantia libertatilor individuale, fiind prin aceasta o binefacere pentru societate. Ideea de propietate comuna (intalnita la Platon) este respinsa, sub motivul ca ar provoca discordie intre oameni. Pe de alta parte, insa, proprietarul are datoria de a ajuta pe cei saraci, de a face daruri bisericii si deci de a participa la nevoile societatii.

Sf. Toma incearca sa impace saracia cu proprietate prin doua argumente: din punct de vedere al functiei sale administrative, respectiv prin preocuparea pentru un bun si folosirea acestuia, proprietatea este intru

totul posibila; in acelasi timp, proprietarul care a gestionat un bun nu trebuie sa depaseasca functia practica a acestuia. Cu alte cuvinte, o data ce nevoile au fost implinite, inclusiv cele aferente rangului, bunurile ramase disponibile nu trebuiesc acumulate, ci redistribuite. Asigurarea nevoilor familiei sau ale unui grup este normala, dar obtinerea de profit si acumularea de bogatii prin utilizarea unui bun sunt contrare idealului crestin.

O teorie cu puternic impact asupra gandirii economice din perioada evului mediu, a fost teoria pretului just. Acesta este conceput ca o notiune morala mai degraba, decat una economica, si depinde de doua elemente: cantitatea de munca cheltuita pentru producerea marfii si situatia producatorului.

Pretul just trebuie sa asigure fiecaruia o existenta corespunzatoare situatiei sale si rangului ocupat in societate. In consecinta, marfurile ar trebui vandute cu preturi diferite, conform situatiei vanzatorului, incalcandu-se astfel teoria valorii, legea cererii si a ofertei, precum si principiul schimbului echivalent.

Spre deosebire de multi contemporani de-ai sai, Toma D'Aquino a avut o atitudine toleranta fata de comert si de profitul comercial. Banii sunt considerati instrumente de circulatie a marfurilor, iar valoarea lor nu depinde de substanta metalelor incorporate, ci este stabilita de catre guvernatorii statelor. El considera ca principii nu au dreptul sa schimbe arbitrar titlul sau valoarea unei monede decat cu moderatie, aceasta fiind o problema de morala, moneda fiind "masura lucrurilor".

Toma D'Aquino face deosebire intre munca intelectuala, cu caracter nobil si inalt, si cea fizica, acceptand departajarea societatii in clase sau stari.

Atat doctrina economica tomista, cat si ceilalti autori medievali (Nicolas Oresme) au analizat diverse concepte si categorii economice, fapt care a pus bazele stiintei economice, ai carei germeni au inceput sa apara in perioada evului mediu si au anticipat dezvoltarea ulterioara a acestor idei in secolele care vor urma.