Evaluarea economica a intreprinderilor

EVALUAREA ECONOMICA A INTREPRINDERILOR

a)- Consideratii generale

Intreprinderile ca si oamenii, sint individualitati bine definite. Fiecare are o istorie unica, un tel propriu, si un rol specific in tabloul economic. Datorita acestui rationament, nu ar fi potrivit, de a stabili reguli ce se pot aplica tuturor firmelor, fara discriminare. Este si motivul ptr care acest concept de consideratii genberale, intareste ideea ca si ‘’evaluarea’’este un proces unic’’, in care evaluatorul respecta standardele de evaluare, si codul deontologic si tic al profesiei, tinind seama si de unele consideratii privind ‘’evaluarea intreprinderii’’Evaluarea-e def in majoritatea dictionarilor=operatiunea de a aprecia, a stabili valoarea, pretul, numarul, a calcula, a socoti. Valoarea-in principiu, reflecta rezultatul unei judecati de valoare, care se bazeaza pe o apreciere, pe analize, calcule sau expertise. Evaluarea unei intreprinderi-vizeaza, stabilirea valorii afacerii la un moment dat, masurarea avutiei, (bogatiei)reale si potentialului acesteia de a-si mari bogatia in perioada urmatoare. Rezulta ca evaluarea intreprinderii, nu repr doar stabilirea valorii unor proprietati sau bunuri din patrimonial acesteia ci si determinarea capacitatii firmei de a genera fluxuri(profit, cash-flow)la dispozitia proprietarului sau, avindu-se in vedere ca obiectul evaluat, este un bun, care are capacitaatea de a crea alte bunuri, acest concept, constituind si principala diferenta intre evaluarea unei intreprinderi, si a unui bun sau serviciu. Valoarea intreprinderii, este det. de o complexitate, si varietate de factori, nimeni negasind pina acum, vreo formula consacrata care sa conduca la determinarea unei singure valori a intreprinderii, sau la determinarea unei suprafete.

In cazul intreprinderilor, cumparatorii, respectiv cel care investeste, poate intilni:

*-un patrimoniu imobiliar si mobiliar, respective active ce incorporeaza un potential ethnic ridicat;

*-o activitate rentabila, respective o sursa de cistig, rezultatul care poate fi incorporat in reserve in limtele legale sau reinvestit ptr dezvoltare

*-o organizare foarte buna a activitatii, un personal calificat, metode perfectionate de organizare a muncii;

*-o clientela fidela, ce reprezinta baza ptr mentionarea performantelor economico-financiare in viitor;

Combinarea acestor elemente determina in ultima instanta’’valoarea intreprinderii’’si fiecare grupa trebuie sa fie avuta in vedere de specialistul evaluator. Evident ca aprecierea se face la un moment dat, pe baza unor criterii specifice acestor elemente, astfel:

*1. element poate fi apreciat pornind de la ‘’activul net(difernta intre activul bilantier si totalul datoriilor)dupa ce s-au realizat corectiile neesare.

*2. element, poate fi apreciat pe baza profitului realizat in ultimii ani si proiecatarea acestuia pe o anumita perioada de previziune. Pe cumparator nu-l intereseaza ‘’trecutul’’ci mai degraba ‘’prezentul si viitorul’’respecyiv ce remunerare va obtine ptr capitalul pe care-l investeste;

*3. element, poate fi apreciat pe baza unor indicatori specifici in cadrul analizei diagnostic, dar si prin luarea in consderare a primelor dpua elemente, prin evolutia cifrei de afaceri, a profitului, a politicii de investitii;

*4. element poate fi o explicatie ptr situatia in care viitorul nu este mai valoros deit prezentul, respective ptr cazul in care valoarea pe baza de venit(randament)este mai mare decit valoarea patrimoniala(pe baza de active)Evaluatorul stabileste prin metode corespunzatoare(ce se prezinta in raporrtul de evaluare)valoarea afaceerii, care desigur va fi apreciata diferit de cele doua parti implicate in tranzactie:cumparatorul doreste sa cumpere cit mai ieftin, iar vinzatorul doreste sa obtina un prêt cit mai bun, ptr afacerea sa, chiar daca aceasta nu are performante deosebite. Referitor la pretul tranzactiei, la prima vedere marimea acestuia, ar trebui sa fie data, de ‘’activul net corijat’’. Practica arata ca ‘’pretul de vinzare’’este in multe situatii diferit, de valoarea estimata de evaluator pe baza metodei activului net corectat. Cumparatorul isi pune problema ce va cistiga, in viitor si in cit timp isi va recupera capitalul investit(luind in calcul si plasamentele alternative). Daca stie ca poate sa-si recupereze investitia in ‘’n’’ ani, fata de o alta investitie care necesita o perioada de ‘’2 n’’anieste dispus sa plateasca un prêt mai mare.

In efectuarea unei tranzactii, pot aparea si astfel de situatii:

*-cumparatorul plaseaza banii si asteapta un profit fara sa se implice in administrarea si gestiunea firmei;rezulta:tranzactia nu se realizeaza sau pretul realizat la tranzactiei, este scazut si determinat in principal de activu net.

*-cumparatorul plaseaza banii si asteapta sa conduca direct sau indirect afacerea. Pretul tranzactiei poate sa creasca. De ex:obictul tranzactiei este un restaurant, evaluat la 400. 000 unitati monetare(u. m)care asigura o‘’rentabilitate de 10%’’respectiv 40. 000 u. m. Daca investitoruil doreste o rentabilitate de 20%, restaurantul este prea scump, si deci tranzactia nu se va incheia la pretul de 400. 000 u. m, ptr ca el cistiga doar 40. 000 u. m annual, la un capital de 400. 000 u. m, prin plaasarea sumei intr-o investitie alternativa cu risc scazut(deposit bancar)Dar cumparatorul e un profesionist in domeniu, se bazeaza, pe capacitatea sa de a mari C. A. si profitul de 2-3 ori, profitul anual pe care mizeaza=80. 000 u. m. Rationamentul cumparatorului:-restaurantul este bine plasat, avind un vad commercial bun, dar are un management slab, deoarece proprietarul nu s-a ocupat de afacere in mod direct. In aceste cond. e posibil ca tranzactia sa se incheie la pret=400. 000 u. m, deoarece perceptia cumparatorului este ca desi rentabilitatea asteptata (20%)nu este atinsa, la momentul tranzactiei, prin preluarea afacerii si impunerea unui manmagement performant eficient, se poate ajunge rapid si cu costuri mici la acest nivel. De precizat ca ‘’valoarea afacerii’’in acest caz, nu este o ‘’valoare de piata’’ci este o ‘’valoare de investitii’’

b)- Valoarea si pretul intreprinderiiValoarea unui bun-este fondata pe notiunile de’’utilitate, raritate, dorinta si putere efectiva de cumparare’’, pretul fiind acel punct de echilibru, in care vinzatorul si cumparatorul accepta tranzactia la un moment dat. Valoarea=o calitate a unui bun, a unei proprietati sau afaceri, care ii este atribuita conventional in urma unei judecati de valoare. Valoarea nu este un fapt ci o optiune. Pretul este rezultatul negocierii dintre vinzator si cumparator, respective suma platita(incasata)ptr incheierea tranzactiei. Pretul are un caracter obiectiv, fiind un fapt tangibil, real, rezonabil. Valoarea rezulta in urma operatiunii de evaluare, si reprezinta o ‘’marime conventionala stabilita de evaluator, fiind independenta de partile negociatoare. Valoarea are un pronuntat caracter subiectiv, deoarece-reprezinta’’opinia evaluatorului in conditiile specifice ale intreprinderii sau proprietatii evaluate’’Evaluatorul, prin parcurgerea intregului process de evaluare, poate stabili un evantai de valori care se vor constitui ca baza de pornire a negocierilor. Dif. dintre’’pret si valoare’’e determinata de motivatiile vinzatorului si cumparatorului, de raportul de forte pe piata si de unele criterii subiective.

Optiune de a vinde, poate fi determinata de:

@-scaderea nivelului afacerii, respective a cote de piata detinute;

@-nevoia urgenta de lichiditati;

@-consideratii strategice;

@-degradarea conjucturii economice;

@-modifdicarea tipului de proprietate prin politica promovata de guvern(privatizare sau nationalizare);

@-cauze naturale(de ex-mostenitorii proprietarului nu doresc sa pastreze afacerea)

Motivatia de a cumpara, poate fi determinata de :

&-dorinta de a-si consolida pozitia pe piata

&-initierea unei afaceri noi, dorinta de a avea propria afacere;

&-reeentabilitatea ridicata(prezenta sau asteptata)a afacerii;

&-diversificarea activitatii ptr diminuarea riscului;

&-intensificarea procesului de integrare pe verticala;

Concluzie:pretul este influentat atit de criterii obiective, cit si de criterii subiective:

1. Criterii obiective-Acestea sint determinate de metodele de calcul capabile sa stabileasca valoarea corecta a intreprinderii. Valoarea corecta se bazeaza pe de o parte pe proprietatile, bunurile, tangibile, si activele intangibile, iar pe de alta parte, pe volumul datoriilor firmei considerate. Caracterul obiectiv, rezulta din faptul ca in acest caz valoarea se bazeaza in cea mai mare parte pe’’tranzactii trecute recunoscute de piata’’(achizitionarea unui teren, sau a uunei marfi, contractarea unui credit)acetea avind de asemenea un caracter verificabil.

2. Criterii subiective=int bazate preponderant pe notiunea de ‘’utilitate, in fond pe intensitatea dorintei de a vinde, respective de a cumpara’’Pt. evaluiator, constituie o adevarata provocare, luarea in calcul, a elementelor capabile sa influenteze intensitatea dorintei de a vinde/cumpara. In cadrul criteriilor subiective, distingem doua mari categorii de elemente:

@-elemente psihologice-conform acestor elemente, pretul firmelor in care actionarul majoritar este in acelasi timp si director, factorul in cauza, este virsta persoanei cheiei in afacere. Persoanele de 60-70 ani, nu sint interesate in od real de afacere, sau sa vinda afacerea, care de fapt este o parte din viata lor, fara aceasta pierzindu-si activitatea principala si nevoia de responsabilitate cu care s-au obisnuit.

Cel mai frecvent element psihologic, il reprezinta ‘’notorietatea’’Cumparatorul va accepta sa plateasca un suprapret, adica o valoare superioara valorii economice a intreprinderii ptr o ca o data cu aceasta, intreprinderea isi va insusi si prestigiul acesteia, cu precizarea ca nu este vorba doar de un element psihologic, ci si de un element obiectiv de natura economica prin relatia ‘’notorietate-pernitate’’.

@-elemente economice-cele mai importante elemente din aceasta grupa, pot fi grupate in doua categorii:

*-elemente economice, bazate pe ‘’raritate’’respectiv posibilitatea de a cumpara o firma in situatie de monopol sau o intreprindere concurenta care-I creaza cumparatorului o situatie deosebit de favorabila pe piata. De ex-achizitioanarea unei firme din ‘’amonte’’(furnizor) sau din ‘’aval’’(client)in scopul diminuarii costurilor sau ptr penetrarea unor noi piete;

*-elemente economice bazate pe sinergie(conlucrare sau asociere, ptr indeplinirea unei functii). De ex-absorbirea unei firme care are o retea comerciala importanta, genereaza efect de ‘’sinergie’’

c)- Clasificarea evaluarilor in functie de:

$-obiectul supus evaluarii-aici distingindu-se:

-evaluari de proprietati imobiliare;-bunuri mobile(masini si echipamente), stocuri creante, etc;

-evaluari de active intangibile, care pot sau nu sa fie inregistrate in contabilitate, avindu-se in vedere atit activele intangibile ce pot fi identificate si evaluate separate(licente, marci, brevete, contracte, etc)cit si ‘’good wiil’’-ul;

Referat: Clasificarea tipurilor de analiza-diagnostic Referat: Definitii si concepte privind stocurile de produse si marfuri - locul stocurilor in gestiunea intreprinderii

-evaluari de unitati operationale distioncte din cadrul unei intreprinderi(parti din intreprindere-fabrici, sectii, ateliere, depozite, magazine);

-evaluari de societati comerciale(intreprinderi)acestea avind ca obiect al evaluarii ‘’totalitatea unei afaceri’’;

&-scopul(obiectivul) evaluarii, unde avem:

-evaluari administrative-care se realizeaza de regula in scopuri fiscale(ptr determinarea amsssei impozabile), avind la baza reglementari speciale sau baremuri;

-evaluari economice-care vizeaza stabilirea valorii de piata a unei proprietati sau afaceri in vederea privatizarii, vinzarii, etc;

&-beneficiarul evaluarii-potrivit caruia avem:

-evalauri ptr proprietarii afacerii/proprietatii evaluate in vederea satbilirii bazei de negociere ptr vinzare;

-evaluari ptr institutii financiar-bancare si fiscale in vedrea constituiriiunor garantii ptr credite, impozitarea unei operatii de vinzare cumparare, fuziune;

-evaluari ptr institutii sau organisme publice;

-evaluari ptr instantele judecatoresti:cind apar actiuni/litigii legate de marimea, miscarea/lichidarea patrimoniului, /a averii unei pers. jurid.

-evaluari ptr pers. fiz. -salariati, mostenitori ai proprietarilor/peersoane care doresc sa achizitioneze titluri de valoare sau sa realizeze operatiuni de asociere;

&-in functie de pozitia evaluatorului-distingem:

-evaluari realizate de evaluatorul-consultant(consultant al vinzatorului sau cumparatorului);

-evaluari realizate de evaluatorul-arbitru(consultant al vinzatorului si cumparatorului);

-evaluari realizate de efvaluatorul-expert neutru, (numit cel mai adesea in situatii de litigiu, caz in care este nevoie de o opinie neutra);

&-in functie de ‘’metoda de evaluare utilizata’’, distingindu-se:

-evaluari bazate pe active(patrimoniu)care abordeaza exclusiv latura patrimoniala;

-evaluari bazate pe venit(randamentul afacerii);

-evaluari bazate pe comparatia de piata;

d)- Momentele evaluarii-Piata intreprinderilor nestocate Cind abordam momentele evaluarii, trebuie sa facem distinctie, intre’’evaluarea intreprinderii in conditii de stabilitate ec. ’’intr-un sistem ec. -soc. dat, si ‘’situatiile specifice determinate de schimbari socio-politice’’Ec. rom. trebuie aratat ca in perioada interbelica, activitatea de evaluare, s-a realizat in confromitate cu teoria si practica in domeniu pe plan international, printre lucrarile de referinta, trebuind fi citata, si cartea prof V. V. Protopopescu, intitulata’Valoarea intrinseca a actiunilor petrolifere cotate la bursa’942 elaborata pe baza datelor publicate in’’Monitorul petrolului Roman’’nr 4/15. 02. 1941 Dupa actul nationalizarii, din 1948, notiunea de valoare in general(inclusive de valoare a intreprinderii sau de valoare a proprietatilor imobiliare)a suferit o schimbare radicala, atit in ‘’doctrina’’ cit si in ‘’practica’’. In mod essential, in majoritatea cazurilor, valoarea amnifestata pe piata era o ‘’valoare administrativa’’sau bazata pe ‘’costuri’’. Referitor la inregistrarile financiare, s-a facut o evaluare(administartiva)a mijloacelor fixe, in anul 1950, si o reevaluare in 1964. Pina in anul 1990, au avut loc 7(sapte) ‘’reasezari de preturi’’ceea ce a facut ca acelasi mijloc fix produs in ani diferiti , cu aceeasi tehnologie, sa figureze in patrimoniu, cu valori diferite. In1990, in baza HG nr 945, a avut loc ‘’inventarierea partimoniului’’unitatilor economice, de stat, urmata in 1992, de o noua reevaluare cf HG 26/1992, a activelor si pasivelor ca urmare a modificarii cursului de schimb valutar si regimului preturilor si tarifelor. Prin HG nr 500/1994, se face o noua reevaluare a imobilizarilor corporale si in mod necesar modificarea capitalului social al societatilor comerciale cu capital integral de stat, precum si la regiile autonome. O data cu aparitia HG 983/1998, s-a facut un prim pas ptr legatura dintre informatiile financiare ale firmelor so reprezentarea valorii de piata sau de utilizare a activelor din patrimoniu, spre deosebire de enumerarea anterioara care s-a bazat pe indici adm inistrativi. HG 403/2000, precizeaza posibilitatea reevaluarii activelor pe baza de indici de inflatie si corectarea diferentelor din reevaluare obtinute in functie de ‘’valoarea de piata’’sau de ‘’utilizare’’a elementelor supuse reevaluarii.

Evaluarea intreprinderii este necesara in urmatoarele situatii:

@-Operatiuni de achizitii, fuziuni, majorari de capital-O evaluare joaca un rol major in achizitia unei companii. Ea furnizeaza o opinie independenta privind valoarea afacerii, o marja inlauntrul careia se negociaza in cele mai multe cazuri pretul. Cumparatorul sau vinzatorul au adesea o imaginea apriorica cu privire la valoarea afacerii, imagine care rareori este apropiata de realitate. pretul este bazat si pe consideratii subiective, emotionale. Sint cazuri in care asteptarile vinzatorului sint foarte mari, ptr ca el a

depus multi ani efeort si devotament in acea afacere(situatii de acest gen dau nastere la asa numitul ‘’capital sentimental’’bazat pe efortul deosebit depus de vinzator). De ex-proprietarul unei afaceri, argumentind cu ideea de ‘’capital sentimental’’cerea pe afacere 1 mil Eur, pe afacere, desi un expert evaluator, indicase o valoare cuprinsa intre 700-800 mii Eur. Dupa citiva ani, timp in care afacerea a avut de suferit ptr ca proprietarul era mai degraba interesat sa gaseasca un cumparator, decit sa-si administreze firma, tranzactia s-a realizat dar la un pret de 300 mii Eur.

@-Expropieri-proprietatile, pot fi expropiate de autoritati in functie de:-importanta particulara a proprietatii sau afacerii se poate stabili pierderea determinata de reamplasarea acesteia. Evaluatorul trebuie in acest caz sa determine suma pierdrilor ce vor fi compensate alaturi de ‘’valoarea de piata’’a proprietatii/afacerii expropriate. Despagubirile, sint legate de pierderea definitiva sau temporara de ‘’good will’’, ca urmare si intimpul reamplasarii. In plus firmele pot fi compensate ptr pierderea de afacere din timpulexproprierii.

@-Suport in caz de litigii-in tarile cu economie dezvoltata sint multe cazuri in care prin actiunea in instanta o firma firma doreste sa-si recupereze pierderile de valoare in afaceri. De ex-pierderi in afaceri din cauza contra facerii produselor, nerespectarea contractelor, denigrarea marcii. In toate aceste cazuri evaluarea afacerii va furniza o valoare reala a pierderii si va fi folosita in instanta ptr sustinerea cauzei.

@-Disputele intre actionari-nu sint rare cazurile in care ptr o firma necotata la bursa apare necesitatea evaluarii afacerii ptr ca un actionar doreste sa se retraga.

@-Disputele intre soti-in practica este posibil ca evaluarea unei afaceri sa fie necesara in cazul divortului daca unul dintre soti detine actiuni la una sau mai multe companii. In multe cazuri hotarirrea curtii a fost ca inainte de partaj, sa se realizeze evaluarea firmei la care unul din soti detinea actiuni.

@-Solicitarea institutiilor financiare-evaluarea poate fi ceruta de institutiile financiare sau alti furnizori de capital care vor sa aiba, inainte de a decide finantarea sau continuarea finantarii afacerii, valoarea companiei imprumutate. De regula in aceste cazuri evaluatorul prezinta atiti valoarea in conditii de exploatare continua cit si valoarea de lichidare a afacerii.

@-In actiuni juridice cu scop patrimonial-succesiune, faliment, constiuirea de ipoteci.

Piata intreprinderilor necotate(dominanta in Romania)-spre deosebire de ‘’piata intreprinderilor cotate’’nu este reglementata si nici organizata formal. In mod natural, intr-o economie de piata, in care ‘’oiata intreprinderilor necotate’’este cvasidimensionanta, exista nuante diferite intre ‘’cerintele exprimate’’in definitia valorii de piata, si ‘’conditiile specifice pietei respective’’, dominate de intreprinderile necotate.

Principalii participanti pe piata intreprinderilor necotate sint:

&-vinzatorii de intreprinderi necotate sau participatii la intreprinderi necotate, care pot fi:

-companiile publice(sau de stat);

-companiile private;

-statul, indeosebi in procesul de privatizare;

-vinzatorii individuali;

-fondurile de investitii si alte institutii financiare;

Intre acestia intilnim o categorie denumita a ‘’vinzatorilor expeerimentati’’(de regula c ompaniile private, fondurile de investitii)motivati fundamental de crieterii stict financiare cu o componenta emotionala nesemnificativa in decizia de a vinde si in procesul de negociere.

Acestia realizeaza vinzarea luind in calcul :

-intreprinderea oferita la vinzare nu genereaza o fructificare corespunzatoare a activelor si nu se prevede a se redresa in viitor;

-intreprinderea oferita la vinzare nu face parte din strategia pe termen lung a vinzatorului;

-dezinvestirea permite cresterea valorii partii ramase in proprietatea vinzatorului;

-vinzarea se face atunci cind momentul e considerat propice vinzarilor;

-vinzatorul este in dificulatate financiara si prin vinzare se redreseaza;

-vinzatorul trebuie sa vinda ptr a se conforma unei legislatii(de ex-privind concurenta)sau altor reglementari;

-vinzatorul prevede ca in viitor va pierde o mparte din piata specifica sau va fi nevoit sa investeasca de obicei ptr retehnologizare;

Judecata si motivatia vinzatorilor individuali paote cuprinde o parte din elementele de mai sus, dar in plus se pot enumera si:

*-virsta si starea de sanatate a vinzatorului;

*-o diminuare sau o pierdere a interesului in intreprindere din cause emotionale, personale sau altor imprejurari;

*-dorinta de a nu mai risca averea personala;

*-dorinta de a reduce riscul rezultat din investirea averii personale intr-o singura afacere;

*-incompetenta manageriala sau de a selecta un management competent;

*-presiunea din partea familiei sau a partenerilor de a vinde;

&-cumparatorii de intreprinderi necotate se impart in 4 categorii si fiecare au motivatile lor individuale si o filozofie de investitii aparte. Aceste categorii sint:

$-companii cotate-care de regula au acces la o baza mai mare de capital. Aceste companii se confrunta cu citeva restrictii, intre care:

*-de regula vor sa fie investitori pe termen lung;

*-nu sint dispuse sa-si assume riscuri mari si urmaresc de regula obtinerea unor avantaje strategice in combinatie cu alte activitati pe care le desfasoara;

*-urmaresc sa nu apara o scadere a valorii propriilor actiuni(dupa cumparare)si ptr aceasta ele sint dispuse sa cumpere intreprinderi necotate, care au o fructificare a capitalului mai mare decit o are un pachet minoritar din propriile actiuni;

$-companii necotate-in care de ulte ori actionariatul include si managementul. Acesti cumparatori:

-au criteriul principal in fundamentarea deciziei de cumparare perceptia privind fluxurile financiare nete ce se obtin dupa cumparare;

-un criteriu subsidiary vizeaza intreprinderile necotate care au o baza importanta de prorpietati imobiliare, care sa asigure ulterior o supapa ptr accesul la finantare;

-sint situatii in care acesti cumparatori considera achizitionarea de intreprinderi

necotate ca niste tranzactii financiare, caz in care nu sint in mod necesar investitori pe termen lung;

$-managementul(sau o parte a lui)si salariatii intreprinderii oferite la vinzare:

*-asa numitul MEBO-este perceput de regula ca o investitie pe termen lung;

*-tendinta acestor cumparatori este sa cumpere intreprinderi cit mai mici;

*-acesti cumparatori sint mult mai informati decit primele doua categorii, referitor la functionarea intreprinderii, dar pot avea o privire mai ingusta in legatura cu influentele externe;

*-in mai multe situatii de regula indaratoarea firmei ptr ca aceste tranzactii nu genereaza de regula o valoare agaugata semnificativa dupa finanatare a tranzactiei;

*-pretul este influentat semnificativ de marimea, termenul si conditiile de finantare a

tranzactiei;

$-fondurile de investitii, fondurile capital de risc, si alte instiutii financiare. Acesti cumparatori:

*-de regula utilizeaza scheme de finantare sofisticate si nu sint in mod necesar investitori pe TL

*-prefera sa nu se implice direct in management si tind sa cumpere intreprinderi cu un potential de lichiditati peste medie;

&-intermediarisau consultanti externi(inmanagement, finante, contabilitate, legislatie)care pot ajuta sau ingreuna procesul de tranzactionare, functie de nivelul de pregatire, de cunostintele si experienta acumulata, de interesele particulare(aflate in limita sau in afara limitei cadrului deontologic al profesiei.

B. - Metode, tehnici si procedee de evaluare

e)- Metode de evaluare, prin rentabilitate sau actuariale

Metodele de evaluare prin rentabilitate sau actuariale, isi propun sa determine o ‘’valoare a intreprinderii, bazata pe rezultate repetabile, pe care intreprinderea este capabila sa le genereze in conditii normale de exploatare si cu mijloacele sale actuale.

Investitorul potential este interesat de valorizarea viitoare a intreprinderii si de fluxul de trezorerie pe care il va genera exploatarea sa.

Elementele calculului de baza ale acestor metode au ca reper:

*-profitul;

*-rata de capitalizare;

*-perioada de referinta;

Confrom Norme nr 3727. 23:

*-Profitul luat in calcul este reprezentat in fapt de’’capacitatea beneficiara a intreprinderii’’(CB)

*-Rata de capitalizare sau de actualizare –este formata dintr-o ‘’rata de baza(neutra), la care se adauga o ‘’prima de risc’’

Rata neutra –corespunde unor plasamnete fara riscuri si cel mai adesea marimea lor se stabileste la nivelul dobinzii prcaticate la obligatiile de stat.

Prima de risc este cu atit mai mare cu cit exploatarea prezinta riscuri si puncte slabe, portivit sintezei diagnosticelor.

*-Perioada de referinta(durata)-se considera de regula in ani si corespunde limitei de prognoza stabilite de expertul evaluator de intreprinderi pe baza sintezei diagnosticelor.

Din p. v al investitorului potential, aceasta perioada coninide cu termenul de recuperare a investitiei pe care si l-a propus.

Cu toate ca pot exista reserve cu privire la alegerea parametrilor(durata si rata de

actualizare in particular)’’metodele actuariale-prin rentabilitate-permit practice evaluarea

oricarui tip de intreprindere, acolo unde alte metode sint uneori neadaptate.

Intreprimderea poate fi cotata sau necotata, poate produce beneficii sau deficit(pierdere)cu valori de activ forte sau slabe. In plus investitorul potential integreaza in estimarea sa strategia si gestiunea pe care le asteapta in cursul anilor urmatori, eventualele efecte sinergice de dezvoltat cu alte intreprinderi pe care le controleaza, cesiuni de active pe care conteaza sa le realizeze(cele necesare exploatarii)

Din categoria metodelor de evaluare prin rentabilitate sau actuariale, fac parte:

@-metoda’’Goodwill’’

Limitarea evaluarii intreprinderii la o simpla inventariere a activelor si drepturilor de creanta pe care le poseda este insuficienta. Valoarea unei intreprinderi este in raport si cu aptitudinea administratorilor-managerilor, de a ‘’genera rentabilitate’’ca urmare a unei bune gestiuni a resurselor materiale nsi umane, si a activelor necorporale(brevete, marci, licente)inclusive a unor elemente necorporale care nu pot fi inregistrate in patrimonial intreprinderii, ca:

*-numele commercial;

*-partile detinute din pietele comerciale;

*-clientela;

Acest ‘’supliment de rentabilitate-profit’’-realizat in raport cu valoarea strict patrimoniala, constituie-‘’supraprofitul’’.

Goodwill-ul=‘’excedentul de valoare globala a intreprinderii in raport cu suma valorilor diferitelor active care il compun’’ Aceasta este’’supravaloarea in raport cu activul net corijat’’.

Goodwill-ul, este un neologism anglo-saxon, adaptat ca atare pe plan mondial, si a fost tradus si in romaneste de grupul de lucru al IASB, ca ‘’fond comercial’’(IFRS 3)

Goodwill-ul contabil=diferenta dintre’’pretul platit de cumparator si activul net contabil corijat’’(GW contabil = Pret achizitie - ANC)

Godwill-ul contabil se calculeaza deci dupa ce ‘’tranzactia s-a incheiat, plecind de la pretul de achizitie platit, fara a se furniza explicatiii care sa il justifice’’

Expertul evaluator de intreprinderi, va estima prin’’goodwill’’avantajele necorporale de care beneficiaza intreprinderea si care explica de ce aceasta genereaza o r’’rentabilitate superioara beneficiului normal’’justificat prin patrimonial sau(activul net corijat)

Goodwill-ul este pasarela de trecere de la ‘’aboradrea patrimoniala’’, a intreprinderii, la ‘’abordarea prospectiva’’-el este foarte des utilizat de fiecare data cind o evaluare este facuta, fie ca este fuziune, cesionare, transmitere, consolidare de societati, sau orice alta situatie siumilara’’

Ca atare, baza tuturor metodelor de evaluare a ‘’goodwill’’-ului, est notiunea de ‘’rentabilitate a activelor investite in intreprindere’’Supraprofitul va exista daca ‘’rentabilitatea generala de intreprindere este superioara celei care s-ar obtine plasind pe piata (piata financiara)un capital echivalent cu activul net corijat(ANC). Altfel spus, ’’supraprofitul este scos in evidenta dupa trecerea pragului de rentabilitate’’(Sp= CB – ANC x i)-unde:Sp=supraprofit;CB=capacitatea beneficiara; ANC= activul net corijat; i =rata neutra de capitalizare; Capitalizind pe citiva ani(n)acest supraprofit, se obtine ‘’valoarea goodwill-ului’’adica:

GW = n x (CB – ANC x i)

Metoda’’Evaluarea goodwiil-ului prin diferenta(metoda substractiva)consta in determinarea ‘’valorii globale de rentabilitate a intreprinderii, din care se deduce activul net corijat:

GW = V – ANC

Metoda’’directa de evaluare a goodwiil-ului-consta in’’reconstituirea si masurarea cheltuielilor necesare ptr constituirea fondului commercial respectiv’’Se poate aplica numai intreprinderilor nou-infiintate sau in perioada de lansare. Primele doua metode pot conduce la valori negative, fie ptr ca ‘’activul net corijat este superior oricarei alte valori calculate pe baza de rentabilitate’’, fie ptr ca’’profitul este inferior celui care s-ar obtine prin amplasamentul unor capitaluri egale activului net corijat, in alte investitii de piata’’De aceea profit(ANC x i), constituie’’pragul de rentabilitate’’al intrreprinderilor de evaluat. Daca’’rentabilitatea efectiva este superioara’’avem ‘’goodwill’’, iar daca ‘’rentabilitatea efectiva este inferioara, avem ‘’badwill’’care vine sa penalizeze valoarea patrimoniala a intreprinderii ptr insuficienta de rentabilitate Insuficienta de rentabilitate se intilneste mai ales in industrie si se poate constata in doua feluri:

*-fie se considera ca nu se poate admite ideea unui ‘’badwill’’si atunic I se da ‘’valoarea zero(nula)’’. In acest caz se apreciaza ca ANC-constituie valoarea minima sub care nu se poate cobori;

*-fie se recunoaste criteriul decontarii(depunctarii)ptr intreprindeeri mai putin rentabile, in virtutea caruia valoarea intreprinderii poate in mod legitim sa scada sub valoarea activului net corijat. Aceasta pozitie este cea mai ‘’rezonabila’’ptr un cumparator industrial. Limita minima a decotarii este data de valoarea venala(de piata)a activelor, de valoarea de lichidare.

@-Metoda de ‘’determinarea capacitatii beneficiare’’(CB)

Profitul=scopul principal al investitorului capitalist, sau activitati ec. , este garantia reluarii proceselor de exploatare, iar impozitele pe care le asigura bugetului statului devine suportul material al protectiei sociale. Rezultatul-profitul-constituie un element essential de apreciere a valorii unei intreprinderi.

Capacitatea beneficiara=‘’aptitudinea unei intreprinderi de a genera un ‘beneficiu dat in viitorul apropiat’in conditii de motivare si de gestiune considerate normale, identice cu cele din ultimii ani daca nici o schimbare semnificativa nu are loc’’In det. capacitatii beneficiare, elementele prin care se exprima in mod frecvent, in valori absolute, sint:*-beneficiul;*-profitul net;*-dividentele;*-fluxul de trezorerie(cash flow). Capacitatea beneficiara=‘’randament al totalitatii capitalurilor care finanteaza intreprinderea’’

Etapele de calcul sint:

$-Studiul rezultatelor trecute-care se realizeaza pe ultimii 3 ani, procedindu-se la efectuarea corectiilor pe ‘’orizontala’’(individualizind fiecare exercitiu) si pe ‘’verticala’’(de la cifra de afaceri, la rezultatul net), in cadrul diagnosticelor respective si al sintezei acestora.

Lista corectiilor este nelimitata-iar anomaliile (in masura in care exista ce se constata urmeaza sa fie ‘’integrate’’sau ‘’deduse’’ din ‘’rezultatul contabil’’potrivit pregati

rii, maiestriei, imaginatiei si rationamentului professional al expertului evaluator, in cadrul bilantului si al contului de rezultate ec.

$-Examenul previziunilor-*-previziunile, atit ale intreprinderii cit si ale expertului evaluator trebuie sa fie’’credibile’’adica sa fie ‘’coerente’’cu:-ipotezele constatate de diagnostice;-rezultatele trecute ale cifrelor retinute ptr elaborarea conturilor de exploatare’’previzionate’’

&-mixajul elementelor rezultate din primele doua etape, in scopul desprinderii(alegerii, determinarii)capacitatii beneficiare.

*-daca previziunile sint ‘’credibile’’pot fi luate in calcul ptr evaluare, in caz contrar’’expertul evaluator’’va trebui sa le modificce sau sa le refaca.

*-cumparatorul-investitorul-este interesat de pretul pe care il va plati, iar justificarea acestuia este motivata de rezultatul, profitul posibil de obtinut, care sa-I justifice astfel investitia

$-Calculul cpacitatii beneficiare-are ca scop gasirea ‘’valorii bune’’, adica acea valoare convingatoare ptr un investitor prudent si avizat.