CEREREA

Obiective:

v     Prezentarea notiunilor generale despre cerere .

v     Prezentarea grafica a cererii si notiunii de elasticitate a cererii.

v     Prezentarea functiei cererii si a factorilor care o influenteaza.

Rezumat:

Acest capitol trateaza cererea de produse si servicii ce nu reprezinta numai atributul in exclusivitate al consumului, ci ea poate fi influentata de firme in limite decente si rationale spre un beneficiu al consumatorilor si spre cel al firmei.Dupa o definire a cererii si a legii cererii este realizata o reprezentarea grafica si sunt prezentati factorii cererii, care determina modificarea cererii pe piata unui bun. In cotinuare sunt descrise exceptiile care nu verifica legea generala a cererii, asa numitele "paradoxuri" ce poarta numele economistilor ce le-au descoperit Giffen, Veblen si Rugina. In ultima parte a acestui capitol este tratata elasticitatea cererii si factorii care determina aceasta  elasticitatea cererii functie de pret. Cunoasterea problematicii cererii in general si a elasticitatii cererii in special este de o importanta deosebita pentru luarea deciziilor de catre managementul firmei.

Cuvinte cheie:

Cerere

Legea generala a cererii

Cerere solvabila

Efect de substituire

Efect de venit

Paradoxul Giffen

Modificarea cantitatii cerute

Modificarea cererii

Factorii sau conditiile cererii

Elasticitatea cererii

Elasticitatea cererii in functie de pret

Elasticitate punct

Elasticitate arc

Elasticitate incrucisata

Elasticitatea cererii in functie de venit

Cererea - definitie, factori de influenta

Finalitatea activitatii economice o reprezinta satisfacerea tuturor nevoilor de consum. In spiritul acestei axiome, activitatea de productie, toate deciziile intreprinzatorilor sunt determinate de nevoia de consum si au ca finalitate satisfacerea acestei nevoi. Satisfacerea nevoii de consum presupune cunoasterea nevoii respective, consumatorul fiind in general o fiinta labila, cu un comportament neprevazut si greu de anticipat. Tocmai in intampinarea preferintelor acestui consumator trebuie asigurata desfasurarea activitatii. Conform cerintelor economiei de piata, nu mai este valabila sintagma "produc si vand", in speta "vand ceea ce produc", ci este valabila sintagma "produc ceea ce se cere". Managementul de firma include ca segment important si depistarea posibilitatilor de vanzare, ca punct nodal pentru articularea imediata a productiei cu aceste posibilitati. Cererea de produse si servicii nu reprezinta numai atributul in exclusivitate al consumului, ci ea poate fi influentata de firme in limite decente si rationale spre un beneficiu al consumatorilor si spre cel al firmei. Modelul cerere - oferta constituie unul din cele mia importante instrumente manageriale deoarece il asista pe manager in previzionarea schimbarilor ce pot sa apara in pretul produselor sau resurselor.

Dar ce este cererea? O firma ce produce un bun X ar dori sa obtina informatii cu privire la impactul pe care il are o politica de pret asupra cererii pentru bunul X. In acest scop, firma va intreprinde o cercetare de piata pentru a determina ce cantitate din produsul X sunt dispusi consumatorii sa cumpere in fiecare an la preturi alternative. Mentinand toate celelalte elemente constante (caeteris paribus) cantitatea din bunul X pe care consumatorii sunt dispusi sa o cumpere scade pe masura ce pretul creste. Acest principiu fundamental este cunoscut sub denumirea de legea cererii - pretul si cantitatea sunt intr-o relatie inversa:

1)     cresterea pretului unui anumit bun determina reducerea cantitatii cerute din bunul respectiv, caeteris paribus;

2)     reducerea pretului unui anumit bun determina cresterea cantitatii cerute din bunul respectiv, caeteris paribus.

Prin urmare, cantitatea ceruta este functie descrescatoare de pretul sau, insa acest rezultat nu este valabil decat in conditiile "caeteris paribus", adica toate celelalte elemente - in special pretul altor bunuri, venitul consumatorului, climatul economic si social-politic - raman constante. Exista doua motive importante care explica relatia negativa dintre pret si cantitatea ceruta:

1.     efectul de substituire: in cazul cresterii unui bun are loc substituirea acestuia de catre un alt bun, al carui pret nu a crescut, si

2.     efectul de venit: o crestere a pretului, reducand puterea de cumparare a individului (cand toate celelalte conditii raman neschimbate) determina o reducere intr-o si mai mare masura a cererii pentru bunul devenit relativ mai scump.

Figura. 1. Curba cererii. Deaplasarea de-a lungul curbei cererii.

Aceasta reprezinta curba cererii. Ea este descrescatoare deoarece reflecta legea cererii si conditia caeteris paribus. Cand construim graficul curbei cererii pentru un bun totul se mentine constant, cu exceptia pretului bunului respectiv. Deplasarea de-a lungul curbei cererii (de exemplu, din punctul A in punctul B) se numeste modificarea cantitatii cerute (vezi fig. 1).

Economistii recunosc ca exista si alte variabile (in afara pretului bunului) care influenteaza cererea pentru un anumit produs. Toate aceste "alte variabile" poarta denumirea de factorii care determina cererea. Ori de cate ori unul din acesti factori se modifica are loc o modificare a cererii (intreaga curba a cererii se deplaseaza). O deplasare spre dreapta inseamna o crestere a cererii, iar o deplasare spre stanga o scadere a cererii.

Figura 2. Deplasarea curbei cererii.

Prin urmare, cererea reprezinta cantitatile dintr-o anumita marfa pe care consumatorii sunt dispusi sa le cumpere intr-o anumita perioada de timp, la diverse niveluri ale pretului. Deci, cererea este formata din toate perechile pret - cantitate ceruta (P, Q).

Insa, trebuie mentionat, in acest context, ca cererea care se manifesta pe piata, in masura in care se fundamenteaza pe veniturile banesti de care dispun consumatorii, se regaseste in cererea solvabila.

Cererea poate sa fie abordata fie ca cerere pentru un produs anume, care desemneaza ansamblul produselor substituibile ce pot fi cumparate la un pret intr-o anumita perioada si ca cerere a unui agent economic, ce desemneaza cantitatea de bunuri diverse ce poate fi cumparata la un anume pret si intr-o anumita perioada de catre agentul economic respectiv.

De asemenea, cererea poate fi privita ca cerere individuala pentru un produs singular sau totala ce insumeaza cererile individuale pentru un anumit produs.

In afara pretului de vanzare al unui bun, exista si alti factori sau conditii ale cererii, care determina modificarea cererii pe piata unui bun. Acestia sunt:

a.     Veniturile banesti ale consumatorilor

Veniturile afecteaza abilitatea consumatorilor de a cumpara un bun. O modificare a veniturilor influenteaza cantitatea dintr-un bun pe care consumatorii sunt dispusi sa o cumpere la diverse niveluri ale pretului. Grafic, o schimbare a veniturilor deplaseaza intreaga curba a cererii (fig. 2). Problema care se pune este daca o crestere a venitului deplaseaza curba cererii spre stanga sau spre dreapta. Aceasta depinde de modelele de consum ale consumatorilor. Astfel, facem distinctie intre doua categorii de bunuri:

bunuri normale (de exemplu: blugi LeviStrauss, transportul cu avionul)

In cazul acestor bunuri, cand veniturile cresc, cererea creste, deci, se deplaseaza spre dreapta. (in fig.2, deplasarea de la la ). Pe masura ce veniturile cresc, consumatorii cumpara mai mult la fiecare nivel al pretului, si invers. Pe masura ce veniturile scad, cererea se deplaseaza spre stanga (in fig. 2, deplasarea de la la ).

bunuri inferioare (de exemplu: blugi obisnuiti, transportul cu autobuzul)

In cazul acestor bunuri, cand veniturile cresc, cererea scade, deci se deplaseaza spre stanga (in fig. 2, deplasarea de la la ). Pe masura ce veniturile cresc, consumatorii cumpara mai putin din acel bun la diverse niveluri ale pretului si invers. A nu se intelege ca un bun inferior este un bun cu o calitate scazuta.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

b.     Preturile altor bunuri (relationate cu bunul analizat)

In cazul bunurilor substituibile (care se pot inlocui reciproc in consum), cresterea pretului pentru un astfel de bun determina cresterea cererii pentru un alt bun la care pretul nu s-a modificat. De exemplu, cresterea pretului pentru Coca-Cola determina consumatorii sa substituie acest produs cu Pepsi-Cola, deci cererea acestuia din urma creste.

In cazul bunurilor complementare (care se consuma impreuna), cresterea pretului pentru un astfel de bun determina reducerea cererii pentru celalalt bun, "caeteris paribus". De exemplu, daca pretul computerelor creste, scade cererea pentru componentele soft.

c.      Populatia

Cererea este influentata de modificarile care apar in marimea si structura populatiei. Cresterea dimensiunilor populatiei va deplasa cererea pentru un anumit produs spre dreapta (cererea creste). Este de fapt, trendul ce s-a observat in cerere de-a lungul anilor. Dar, nu numai marimea populatiei are o influenta, ci si structura acesteia. De exemplu, cresterea numarului de consumatori cu varste intre 30 - 40 de ani va determina cresterea cererii pentru locuinte, iar o sporire a numarului pensionarilor sau celor de varsta a treia, va avea ca efect o crestere a cererii pentru servicii medicale.

d.     Publicitatea si preferintele consumatorilor

Nivelul publicitatii are o influenta directa asupra cererii: o crestere a cheltuielilor cu publicitatea deplaseaza cererea spre dreapta. Exista doua modalitati de interpretare. Ca urmare a publicitatii, consumatorii cumpara mai mult la acelasi pret sau cumpara aceleasi cantitati la un pret mai mare. Deplasarea spre dreapta a cererii are loc deoarece prin publicitate consumatorii sunt informati despre existenta si calitatea produsului respectiv (publicitate informativa) sau preferintele consumatorilor se modifica in urma publicitatii (publicitate persuasiva).

e. Asteptarile consumatorilor

Este in special cazul produselor durabile si a celor care pot fi depozitate. Daca consumatorii se asteapta ca pretul autoturismelor, de exemplu, sa fie semnificativ mai mare in anul urmator, cererea actuala pentru autoturisme va creste. "A cumpara un autoturism astazi" este un substitut pentru "a cumpara un autoturism anul viitor".

Daca se asteapta ca pretul televizoarelor sa scada in anul urmator, consumatorii pot amana cumpararea, astfel ca cererea prezenta pentru televizoare scade. Repararea televizorului vechi poate fi un substitut pentru cumpararea unui televizor nou.

f. Caracteristicile produsului: calitate, performanta, garantii, servicii post-vanzare, design, facilitati la vanzare. Cererea pentru un produs este cu atat mai mare cu cat acesta prezinta caracteristicile dorite de consumator. In industriile in care firmele concurente ofera produse diferentiate (cu caracteristici distincte) cererea pentru produsul unei anumite firme este functie de modul in care consumatorii percep caracteristicile acestui produs fata de caracteristicile produselor concurente.

g. Alti factori. Orice variabile care afecteaza dorinta sau abilitatea consumatorului de a cumpara un anumit bun este un potential factor de influenta a cererii.

Exista deci pe de o parte pretul bunului care determina cantitatea ceruta si deci o deplasare de-a lungul curbei cererii, dar pe de alta parte toti ceilalti factori analizati mai sus (engl. "demand shifters") care determina cererea, adica deplaseaza intreaga curba a cererii. Toate aceste elemente se reflecta in functia cererii. Functia cererii pentru un bun X () descrie cat va fi cumparat din X la niveluri diferite ale tuturor celorlalti factori.

unde - pretul bunului X, - pretul bunului Y relationat cu X, - cheltuieli de publicitate pentru X, - cheltuieli de publicitate pentru Y, V - veniturile consumatorilor, Pop. - populatie, E - asteptarile consumatorilor.

Functia cererii poate sa ia forme foarte diferite. Cea mai simpla, dar totusi utila, este forma liniara.

Coeficientii sunt numere fixe, iar semnul "+" sau "-" reflecta relatia directa sau inversa dintre si factorul respectiv. De exemplu, este intotdeuna negativ deoarece intre si este o relatie inversa: cand creste scade si reciproc. In schimb, un semn pozitiv pentru semnifica o relatie directa intre si , respectiv bunurile X si Y sunt substituibile, iar un semn negativ pentru , semnifica faptul ca bunurile X si Y sunt complementare.

Avand functia cererii si inlocuind toti factorii (mai putin ) cu valori date se obtine curba cererii, respectiv o relatie P-Q, caeteris paribus.

Curba cererii (fig.1) reflecta:

cantitatile pe care consumatorii sunt dispusi sa le cumpere la diverse niveluri ale pretului

preturile pe care consumatorii sunt dispusi sa le plateasca pentru a achizitiona diverse cantitati din X. Pentru a achizitiona cantitati mai mari din X consumatorii sunt dispusi sa plateasca tot mai putin.

Paradoxul Giffen

Legea generala a cererii se verifica in cazul bunurilor normale, precum si in cazul majoritatii bunurilor inferioare. In categoria bunurilor normale sunt incluse bunurile a caror cerere creste odata cu sporirea veniturilor, iar in categoria bunurilor inferioare sunt incluse bunurile a caror cerere se reduse odata cu marirea veniturilor. In cazul unor populatii cu venit scazut exista anumite bunuri si, in special cele de stricta necesitate, dar considerate de catre consumator "inferioare", cum ar fi cartofii, carnea cu os si grasime, painea neagra etc., la care cresterea pretului nu mai determina reducerea cererii sau consumului lor, ci, dimpotriva, sporirea acestuia. Din ce motive? Puterea de cumparare a consumatorilor saraci fiind limitata, cresterea pretului la produsele de stricta necesitate ii obliga sa renunte la consumul altor bunuri, de mai buna calitate dar mai scumpe, si sa le inlocuiasca cu cele inferioare, dar oricum relativ mai ieftine, chiar daca si pretul lor a crescut. Prin urmare, cererea creste cand pretul creste. Cand nivelul de trai se imbunatateste prin cresterea veniturilor, consumatorul isi va diminua cererea pentru aceste bunuri inferioare in favoarea bunurilor normale.

Acest comportament aparent paradoxal este denumit "Paradoxul Giffen", dupa numele economistului englez care a constatat o astfel de situatie in Irlanda secolului al XIX lea, unde ca urmare a cresterii generale a preturilor produselor agricole din cauza unei recolte proaste, taranii, saraciti, si-au orientat resursele lor limitate spre procurarea cartofilor, marind astfel cererea pentru ei, cu toate ca si pretul acestora se ridicase.

Aceste exceptii de la regula de manifestare a cererii nu infirma veridicitatea legii generale a cererii, situatiile prezentate intalnindu-se destul de rar in comportamentul consumatorilor, iar ponderea pe piata a bunurilor respective este nesemnificativa.

Exista unele situatii care numai aparent contrazic legea generala a cererii. Astfel, exista posibilitatea ca unii cumparatori sa achizitioneze mai mult de la unele firme, chiar daca acestea practica preturi mai mari, pe motivul unei economii de timp. In aceasta situatie, legea cererii se verifica, deoarece in pretul platit este inclus si costul de oportunitate (timpul economisit). De asemenea, in situatia in care pretul si calitatea bunului sunt in relatie directa, cresterea pretului poate fi insotita de o sporire a cantitatii cerute, deoarece diferenta de pret va fi compensata de diferenta de calitate castigata.

Paradoxul Veblen

Asemenea paradoxului Giffen acest comportament prezentat de economistul si sociologistul de origine norvegiana Thorstein Veblen surprinde un exemplu ce nu respecta legea cererii. Astfel este prezentat comportamentul atipic al indivizilor si grupurilor de indivizi ce prin varii motive (nu de cele mai putine ori neortodoxe) au reusit sa patrunda in randul grupului social superior "peste noapte". Atitudinea surprinsa la acestia este una prin care ei incearca sa etaleze cat mai strident situatia materiala si noul lor statut social. Isi cumpara bunuri ale caror preturi cresc si de obicei sunt preferate produsele sau serviciile ale caror preturi cresc cel mai rapid si refuza cumpararea de bunuri ale caror preturi s-au redus pentru a devenii mai accesibile unui numar mai mare de cumparatori. Aceasta atitudine atat de des intalnita in societatea romaneasca in perioada de tranzitie mai poarta numele si de "snob effect".

Paradoxul Rugina

Vom prezenta in cele ce urmeaza un paradox al cererii remarcat de profesorul emerit Anghel Rugina. In special in perioada de inflatie, iar tara noastra a cunoscut din plin acest fenomen dupa anii '89, cand economia se intalneste cu un grad ridicat de dezechilibre curba cererii va prezenta un curs anormal.

Fig.1 Curba franta a cererii - paraoxul Rugina

In "Principia Oeconomica" Anghel Rugina remarca aceste curbe frante sau anormale si identifica motivul astfel: De la un anumit nivel crestere preturilor este insotita de o extindere a cererii ca masura de aparare a cumparatorului de cresterile insemnate de pret estimate a se inregistra in viitorul apropiat.

Elasticitatea cererii - definitie, forme, factori de influenta

In timp, pe termen scurt/lung, cererea cunoaste numeroase schimbari, ca urmare a modificarii factorilor. Analiza impactului modificarilor in acesti factori, pe care am realizat-o pana acum, a fost una calitativa si nu cantitativa. Am indicat doar directiile de deplasare a cererii, dar nu si magnitudinea.

Unii factori sunt sub controlul managerilor, altii nu, dar afecteaza cererea. A putea previziona cat mai exact cererea presupune ca firma sa fie capabila sa masoare impactul modificarilor factorilor asupra cererii. Cea mai utilizata metoda de a masura reactia, senzitivitatea cererii la modificarea oricarei variabile este elasticitatea. Modificarea marimii cererii in functie de factorii care o determina poarta numele de elasticitatea cererii. Ea se masoara printr-un coeficient denumit coeficientul de elasticitate al cererii, si indica gradul, procentul modificarii cererii in functie de schimbarea pretului sau a altor conditii (factori) ale cererii, caeteris paribus.

Elasticitatea cererii in functie de pret

Relatia dintre pretul produsului si volumul vanzarilor este foarte importanta pentru firme, ca baza in politica de preturi, in stabilirea strategiilor de vanzare, astfel incat firma sa obtina profitul maxim.

Consideram curbele cererii pentru doua bunuri X si Y.

Panta negativa a ambelor curbe arata ca daca pretul lui X si al lui Y scade, cantitatea ceruta din X si Y creste. Observam ca daca pretul lui X, respectiv al lui Y scade in aceeasi masura, modificarea cantitatii cerute a lui X este mai mare decat variatia cantitatii cerute din Y. Cu alte cuvinte, cererea pentru bunul X este mai sensibila la modificarea pretului, decat cererea pentru bunul Y. Sau, in limbaj economic, putem spune ca elasticitatea cererii lui X in functie de pret este mai mare decat elasticitatea cererii lui Y.

Forma generala a coeficientului elasticitatii cererii functie de pret este urmatoarea:

Ca urmare a manifestarii legii cererii, la o modificare a pretului (crestere sau scadere) cantitatea ceruta reactioneaza in sens invers (scadere, respectiv, crestere). Semnul minus din formula coeficientului de elasticitate a cererii functie de pret are tocmai menirea de a anula semnul minus pe care l-ar avea raportul in virtutea legii cererii.

Deosebit de important este faptul ca elasticitatea nu depinde de unitatea de masura folosita; ea calculeaza variatiile in procente. Un alt avantaj al folosirii procentelor este acela ca faciliteaza comparatiile intre bunuri.

In functie de valoarea coeficientului, exista urmatoarele forme ale cererii:

cerere elastica, cand , adica o modificare a pretului cu un procent determina o modificare in sens opus a cantitatii cerute cu un procent mai mare;

cerere inelastica, cand , adica la o modificare a pretului cu un procent are loc o modificare in sens opus a cantitatii cerute cu un procent mai mic;

cerere cu elasticitate unitara, cand , adica unei modificari a pretului cu un procent ii corespunde o modificare in sens opus a cantitatii cerute cu acelasi procent;

cerere perfect elastica, cand , adica unei modificari infime a pretului ii corespunde o modificare semnificativa in sens opus a cantitatii cerute;

cerere perfect inelastica, cand , adica indiferent de modificarea pretului, cantitatea ceruta nu se modifica.

Elasticitatea cererii in functie de pret poate fi calculata in doua moduri: ca elasticitate arc si ca elasticitate punct.

A. Elasticitatea arc. Se calculeaza elasticitatea intre doua puncte A si B de pe curba cererii. Calculul se bazeaza pe media aritmetica a celor doua valori ale pretului si a celor doua valori ale cantitatii cerute, astfel:

Elasticitatea arc se foloseste atunci cand exista date putine (este o aproximatie). Cu cat cele doua puncte A si B sunt mai indepartate cu atat este mai slaba aproximatia, deoarece prin 2 puncte pot trece curbe ale cererii diferite. Pentru a putea folosi elasticitatea arc cele doua puncte trebuie sa fie suficient de apropiate. Deoarece elasticitatea este diferita in fiecare punct de pe curba cererii, elasticitatea arc masoara media elasticitatii pe intervalul respectiv (AB).

B. Elasticitatea punct. Pe baza acestui mod de calcul se poate determina elasticitatea in fiecare punct de pe curba cererii. Elasticitatea punct elimina imprecizia, masurand reactia cererii la cea mai mica modificare a pretului. Este definita prin: , unde este o variatie foarte mica a pretului, care tinde spre 0, astfel incat, practic, ramanem in acelasi punct de pe curba cererii. Formula elasticitatii punct mai poate fi scrisa si .

Deoarece conditia pentru a determina elasticitatea intr-un punct este ca variatia pretului sa tinda la zero, , adica este derivata partiala a lui Q in functie de P.

Deci

Panta cererii se calculeaza ca raport intre si ; prin urmare, coeficientul elasticitatii cererii functie de pret are forma: .

Deci, nu exista identitate intre panta curbei cererii si elasticitate. In situatia in care curba cererii este liniara, panta este constanta, iar elasticitatea variaza in functie de raportul corespunzator fiecarui punct de pe curba cererii. In fapt, pentru o functie liniara a cererii, cererea este elastica la preturi mari si inelastica la preturi mici. De exemplu, daca . Pentru preturi apropiate de zero, cererea este inelastica. Cand preturile cresc, Q scade si raportul , respectiv elasticitatea cresc. Deci, elasticitatea variaza direct proportional cu pretul.

Cunoasterea formei de elasticitate prezinta importanta in procesul decizional, intrucat permite determinarea evolutiei venitului total incasat. Iar venitul total este functie de elasticitatea cererii, pentru ca in mod normal, cererea are o curba descrescatoare. Cand pretul creste, cantitatea ceruta scade si invers. Asadar, nu putem spune cum va fi afectat venitul total de schimbarea in pret, daca nu cunoastem elasticitatea.

1) In cazul unei cereri elastice, reducerea pretului, de exemplu, determina cresterea cantitatii cerute cu un procent mai mare, ceea ce determina ca venitul total sa creasca (este cazul bunurilor de lux/superioare, a caror cantitate ceruta creste daca pretul lor scade, astfel incat volumul valoric al vanzarilor creste).

2) In cazul unei cereri inelastice, reducerea pretului determina sporirea cantitatii cerute cu un procent mai mic, deci venitul total scade (este cazul bunurilor normale de stricta necesitate, a caror cantitate ceruta desi creste cand pretul scade, suma valorica a vanzarilor scade).

Evolutia venitului total functie de elasticitate poate fi evidentiata si grafic astfel:

a) cazul unei cereri inelastice (b) cazul unei cereri elastice

In cazul cererii elastice (a) presupunem ca pretul se reduce de la la . Venitul initial este , iar venitul final este . Din compararea celor doua arii observam ca , deci VT creste (cererea este elastica, deci modificarea cantitatii cerute este mai mare decat cea a pretului).

In cazul unei cereri inelastice (b), o reducere a pretului de la la , determina o modificare a cantitatii cerute mai mica decat cea a pretului, astfel incat venitul total scade: .

Elasticitatea incrucisata

Releva reactia cererii unui bun X la modificarea pretului unui bun Y relationat cu X, caeteris paribus. Se calculeaza cu ajutorul coeficientului: .

In functie de valoarea acestui coeficient, 2 bunuri X si Y pot fi:

a) bunuri substituibile (concurente) atunci cand o crestere a pretului lui Y, de exemplu, determina o crestere a cantitatii cerute din X, deci (de exemplu: Cocacola, Pepsicola)

b) bunuri complementare (se consuma impreuna), atunci cand o crestere a pretului lui Y, de exemplu, determina o scadere a cantitatii cerute din X, deci (exemplu: autoturisme si benzina).

c) bunuri independente, atunci cand modificarea pretului unuia dintre bunuri nu are nici o influenta asupra cantitatii cerute din celalalt bun, .

Cu cat valoarea absoluta a acestui coeficient este mai mare, cu atat relatia dintre cele doua bunuri este mai puternica.

Elasticitatea cererii in functie de venit

Masoara reactia cererii la modificarea venitului consumatorilor. Se poate evidentia prin coeficientul elasticitatii cererii in functie de venit:

,

in conditiile in care ceilalti factori care determina cererea pentru marfa X raman constanti (caeteris paribus). In functie de modul in care cererea pentru un anumit bun reactioneaza la modificarea venitului consumatorilor, bunurile se pot clasifica in:

1) bunuri inferioare, cand (la o crestere a venitului are loc o reducere a cererii pentru bunul X)

2) bunuri normale, cand , adica cererea creste intr-o proportie mai mica sau egala cu proportia cresterii venitului. Engel estima ca pe masura cresterii venitului, ponderea cheltuielilor cu alimentele scade in bugetul familiei, in timp ce ponderea cheltuielilor cu imbracamintea si locuinta ramane constanta.

3) bunuri superioare, cand (cererea creste intr-o proportie mai mare decat cresterea venitului).

Factorii care determina elasticitatea cererii functie de pret

1. existenta bunurilor substituibile este cel mai important factor de influenta a elasticitatii. Cu cat un bun are mai multe substitute cu atat elasticitatea cererii functie de pret este mai mare. De exemplu, cererea pentru pasta de dinti Colgate este elastica; insulina, pe de alta parte, nu are substituenti si va avea o cerere inelastica. Notiunea de substitut are doua aspecte: fie sunt produse diferite ce satisfac aceeasi nevoie (unt, margarina), fie este vorba de acelasi produs realizat de firme diferite (concurente). De aceea, este foarte important ca produsul sa se diferentieze pentru a avea cat mai putine substitute, astfel incat elasticitatea sa scada. Nu este insa suficient sa existe substitute pentru ca elasticitatea sa fie mare. Trebuie sa existe si un acces usor si rapid la produsele substitute. In situatia in care consumatorii nu pot sa aiba acces usor la produsele substitut ei nu pot reactiona la modificarea pretului bunului respectiv, deci cererea este inelastica sau elasticitatea este slaba.

2. timpul

In general, pe termen scurt cererea este inelastica, iar pe termen lung cererea este elastica. Cu cat consumatorul are mai mult timp la dispozitie pentru a reactiona cu atat cererea este mai elastica. Timpul permite consumatorilor sa gaseasca produse substitut.

3. ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun in bugetul total al unei familii

Cu cat ponderea respectiva este mai ridicata, cu atat coeficientul elasticitatii cererii functie de pret este mai mare. De exemplu, cheltuielile pentru bunurile alimentare au o pondere mult mai mare in totalul cheltuielilor persoanelor cu venituri reduse (coeficientul elasticitatii cererii pentru bunurile alimentare este mai mare pentru persoanele cu venituri mici).

4. gradul de necesitate in consum

Nivelul coeficientului elasticitatii cererii pentru bunurile de lux (superioare/mai putin urgente), in functie de pretul acestora este mai mare decat al celui pentru bunurile de stricta necesitate. De regula, bunurile de lux au o cerere elastica, iar cererea pentru bunurile vitale este inelastica.

5. gradul de saturare al pietei

Cand piata unui bun este saturata cererea este inelastica. Este inutil sa se reduca pretul pentru a stimula cererea. Din contra, pentru o piata care nu a ajuns la saturare cererea este elastica.