Varietati ale contractului de vanzare cumparare

VARIETATI ALE CONTRACTULUI DE VANZARE‑CUMPARARE

§ 1. Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

Aceasta varietate de vanzare are ca obiect numai lucruri de gen, dintr‑un lot determinat. Pentru individualizarea cantitatii vandute va trebui sa se efectueze numararea sau masurarea acesteia.

Caracteristic acestei varietati de vanzare‑cumparare este faptul ca transferul dreptului de proprietate asupra bunului si a riscurilor de la vanzator la cumparator are loc ulterior incheierii contractului, si anume, in momentul individualizarii bunurilor prin cantarire, numarare sau masurare.

§ 2. Vanzarea cu gramada (art. 1299 C. civ.)

Aceasta varietate de vanzare are ca obiect bunuri care vor fi individualizate printr‑o

cantitate determinata prin masa lor. Constituie vanzare cu gramada (in bloc), de exemplu, cartofii dintr‑un depozit, lemnele de foc dintr-un camion etc.

Pretul se determina global, pentru intreaga cantitate.

Dreptul de proprietate si riscul pieirii fortuite a bunului vandut se transmit de la vanzator la cumparator in momentul realizarii acordului de vointa dintre parti, intrucat din acest moment lucrul vandut si pretul au fost convenite de parti.

§ 3. Vanzarea pe gustate

Potrivit art. 1301 C. civ., "In privinta vinului, a oliului si a altor asemenea lucruri care, dupa obicei, se gusta mai inainte de a se cumpara, vinderea nu exista pana ce cumparatorul nu le‑a gustat si n‑a declarat ca‑i convin".

Vanzarea pe gustate este intalnita frecvent in piete, targuri, unde se desfac bunuri alimentare. Pentru incheierea valida a unei asemenea vanzari este necesar ca, in prealabil, cumparatorul sa fi gustat aceste bunuri si sa fi declarat ca ii convin.

Proprietatea bunului se transmite dupa ce acesta este individualizat.

§ 4. Vanzarea pe incercate

Potrivit art. 1302 C. civ., vanzarea pe incercate este un contract incheiat din momentul realizarii acordului de vointa, sub conditia suspensiva a incercarii lucrului de catre cumparator (sau un expert). Cumparatorul ar putea refuza lucrul numai daca in mod obiectiv acesta este necorespunzator, fapt poate care poate fi dovedit, in caz de neintelegere, prin expertiza.

Contractul se considera perfectat numai dupa ce cumparatorul, in urma incercarii lucrului a dat raspuns pozitiv, evident, in termenul fixat de parti pentru incercare; in caz de

neintelegere, momentul este apreciat de instanta de judecata.

Cu vanzarea pe incercate este asimilata si vanzarea pe mostra, cand se cere ca bunul

vandut sa corespunda mostrei. Daca bunul care formeaza obiectul vanzarii‑cumpararii nu corespunde mostrei, cumparatorul poate refuza preluarea lucrului, putand cere inlocuirea

acestuia cu altul corespunzator mostrei sau rezolutiunea contractului.

§ 5. Vanzarea de drepturi de creanta (cesiunea de creanta)

Aceasta varietate de vanzare constituie un mijloc specific de transmitere a obligatiilor, care consta in acordul de vointa prin care creditorul (cedent) transmite in mod voluntar, cu titlu oneros sau gratuit, dreptul sau de creanta unei alte persoane, numita cesionar, care devine astfel creditor in locul sau si care va putea incasa creanta cedata de la

debitor (debitor cedat).

Operatiunea este studiata pe larg la materia obligatiilor.

§ 6. Vanzarea unei succesiuni (mosteniri)

Vanzarea unei succesiuni (mosteniri) este un contract prin care titularul unui drept succesoral instraineaza cu titlu oneros acest drept altei persoane, fie comostenitor, fie o persoana straina de mostenire.

O asemenea vanzare este posibila numai dupa momentul deschiderii succesiunii, pentru ca altfel suntem in prezenta unui pact asupra unei succesiuni nedeschise, interzis de lege sub sanctiunea nulitatii absolute, si numai daca succesibilul a optat in sensul acceptarii succesiunii in termenul prevazut de lege (de altfel, faptul vanzarii mostenirii echivaleaza cu o acceptare tacita a acesteia).

Potrivit art. 1400 C. civ., o asemenea vanzare produce efecte intre parti de la data deschiderii succesiunii.

§ 7. Vanzarea cu pact de rascumparare

Codul civil, in art. 1371‑1387, in redactarea sa initiala, aplicabila pana la 2 aprilie 1931, reglementa pactul de rascumparare.

Aceasta varietate de vanzare era supusa unei conditii rezolutorii exprese, prin care vanzatorul isi rezerva facultatea de a relua bunul vandut, restituind pretul si cheltuielile facute de cumparator intr‑un anumit termen.

Vanzarea cu pact de rascumparare este interzisa prin lege sub sanctiunea nulitatii absolute, ea disparand prin art. 4 al Legii Cametei din 2 aprilie 1931, care a abrogat art. 1371‑1387 C. civ.

§ 8. Vanzarea cu arvuna (art. 1297‑1298 C. civ.)

Prin arvuna se intelege suma de bani pe care una dintre parti o da celeilalte cu ocazia incheierii unui contract sau antecontract, suma care reprezinta, de regula, o parte din pret, urmand ca, in caz de neexecutare a contractului din culpa uneia dintre ele, aceasta sa piarda suma data, respectiv sa restituie dublul sumei primite.

In cazul in care contractul nu mai poate fi executat din cauze independente de vointa partilor sau daca acestea inteleg sa puna capat contractului, ori daca acesta este lovit de nulitate (art. 1297 alin. 1 C. civ.), conventia accesorie de arvuna ramane fara efect, ea trebuind sa fie restituita de cel care a primit‑o. Daca contractul este dus la bun sfarsit ‑ partile executandu‑si obligatiile asumate ‑, arvuna este o parte integranta a prestatiei partii care a dat‑o.

§ 9. Cesiunea de drepturi litigioase si retractul litigios (art. 1402-1404 C. civ.)

Un drept este litigios in situatia in care asupra lui exista o contestatie, un litigiu dedus inaintea judecatii.

Definitia retractului litigios este data de art. 1402 C. civ., potrivit caruia, "cel in contra carui exista un drept litigios vandut se va putea libera de cesionar numarandu‑i pretul real al cesiunii, spezele contractului si dobanda din ziua cand cesionarul a platit pretul cesiunii".

Efectele retractului litigios constau in desfiintarea cu efect retroactiv a vanzarii dreptului litigios fata de retractant (debitorul cedat) si stingerea procesului, deoarece retractantul dobandeste dreptul litigios de la adversarul din proces, astfel ca se substituie in drepturile acestuia (cumparator), cumuland calitatile de reclamant si parat, calitati incompatibile.

§ 10. Vanzarea la licitatie (art. 1388-1390 C. civ.)

In aceasta situatie bunul care urmeaza sa fie vandut este pus in vanzare in mod public si cu respectarea unor proceduri speciale, fiind vandut (adjudecat) aceluia dintre participantii la licitatie care ofera pretul cel mai mare (art. 1388 C. civ.).

Vanzarea la licitatie poate fi voluntara sau silita (judiciara).

Licitatia se desfasoara sub conducerea unui agent al instantei de judecata si se incheie printr‑o ordonanta de adjudecare, care constituie titlul de proprietate al cumparatorului.

In cazul in care vanzarea la licitatie are loc in cadrul procedurii executarii silite, sunt aplicabile normele speciale din Codul de procedura civila, care instituie aceasta procedura.

§ 11. Vanzarea catre populatie a locuintelor construite din fondurile statului si din fondurile unor unitati de stat

Dupa anul 1989, organul legislativ a adoptat doua acte normative prin care s‑a reglementat vanzarea catre populatie a locuintelor si a altor spatii din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, si anume: Decretul‑Lege nr. 61/1990 si Legea nr. 85/1992.

Potrivit acestor acte normative, sunt supuse vanzarii doar locuintele construite din fondurile statului, nu si cele devenite proprietate de stat in temeiul unor acte normative adoptate inainte de anul 1989.

Potrivit reglementarilor in vigoare, prefecturile judetene si cea a municipiului Bucuresti au in competenta lor dreptul de a stabili prin decizie lista locuintelor destinate spre vanzare catre populatie.