Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de antrepriza1

Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de antrepriza

Notiunea contractului de antrepriza

Contractul de antrepriza este contractul in care una dintre parti numita antreprenor se obliga ca, pe riscul sau, sa execute o anumita lucrare, materiala ori intelectuala, sau sa presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, in schimbul unui pret (art. 1851 alin. (1) C.civ.).

Pretul (stabilit fie printr‑o suma de bani sau printr‑o alta prestatie) este un element esential al contractului de antrepriza.

In lipsa lui contractul este cu titlu gratuit (act dezinteresat).

Pretul trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil in momentul incheierii contractului.

Instanta nu are dreptul sa stabileasca pretul sau sa modifice pretul stabilit de parti.

Totusi la lucrari de mica importanta lipsa determinarii pretului nu duce la nulitatea contractului, prezumandu‑se acceptarea de catre beneficiar a pretului practicat de antreprenor (de exemplu, mici reparatii locative, lucrari de cizmarie ori croitorie).

In temeiul contractului de antrepriza se executa constructii de cladiri, instalatii si reparatii la cladiri si obiective industriale, precum si prestarile de servicii (croitorie, tamplarie, cizmarie, reparatii diverse etc.).

Dispozitiile privind contractul de antrepriza sunt aplicabile, in mod corespunzator, si antreprizei pentru lucrari de constructii, daca sunt compatibile cu regulile particulare prevazute pentru acest contract.

Raporturile intre contractul de antrepriza si alte contracte

1) Antrepriza si contractul de munca

In cazul contractului de munca, salariul se plateste dupa cantitatea si calitatea muncii depuse, in timp ce, in cazul antreprizei, se plateste numai rezultatul muncii antreprenorului predat clientului.

Salariatul se afla in situatia de subordonare juridica fata de patron si este obligat sa respecte regulile stabilite de acesta (uneori, prin regulamentul de ordine interioara).

Antreprenorul, in schimb, nu este subordonat beneficiarului.

El se bucura de independenta juridica privind modul de executare a lucrarii comandate, pe care o efectueaza pe propriul sau risc.

2) Antrepriza se deosebeste de locatiunea lucrurilor (locatio rei) intrucat obiectul locatiunii este prestarea folosintei unui lucru in schimbul unui pret, in timp ce obiectul antreprizei este confectionarea unui lucru in schimbul unui pret.

3) Antrepriza si vanzarea unui lucru viitor

Asemanarea intre cele doua contracte apare atunci cand antreprenorul se obliga sa procure pe langa munca sa, si materialul necesar confectionarii obiectului contractului, iar pretul va cuprinde atat valoarea muncii cat si costul materialului.

Potrivit art. 1853 C.civ. "Dispozitiile art. 1655 alin. (1), care defineste contractul de vanzare-cumparare, se aplica in mod corespunzator si contractului de antrepriza.

Calificarea contractului ca antrepriza, respectiv ca vanzare a unui lucru viitor, este in functie de intentia partilor, care pot considera esential lucrul viitor ca rezultat si in acest caz contractul este de antrepriza, sau materialul care depaseste valoarea muncii si in acest caz contractul este de vanzare a unui lucru viitor.

"Contractul este de vanzare, iar nu de antrepriza atunci cand, potrivit intentiei partilor, executarea lucrarii nu constituie scopul principal al contractului, avandu-se in vedere si valoarea bunurilor furnizate" (art. 1855 C.civ.).

Eseu: Protocolul in afaceri Proiect: Primii pasi in afaceri

4) Antrepriza si contractul de mandat

Obiectul celor doua contracte este diferit.

Mandatul are ca obiect incheierea de catre mandatar de acte juridice cu terte persoane pe seama mandatarului, in timp ce obiectul antreprizei il constituie o lucrare (materiala sau servicii) efectuate de antreprenor pentru client.

In raporturile cu tertii (inclusiv cu subantreprenorii) antreprenorul lucreaza in nume propriu si nu il reprezinta pe client.

Reprezentarea beneficiarului de catre antreprenor se face la nevoie in temeiul unui contract de mandat, si nu al contractului de antrepriza.

Caractere juridice

Contractul de antrepriza este un contract consensual, sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesiva si, in principiu, intuitu personae.

Caracterul intuitu personae priveste organizarea si conducerea lucrarii, pentru ca, in ce priveste executarea ei, antreprenorul poate angaja, fara acordul clientului, subantreprenori si lucratori.

Caracterul intuitu personae functioneaza si cu privire la executarea contractului, cand determinanta la incheierea contractului a fost competenta antreprenorului (un anumit pictor sau un anumit medic).

Contractul de antrepriza trebuie sa indeplineasca conditiile generale de valabilitate ale contractelor privind consimtamantul, obiectul, cauza.

In ce priveste capacitatea partilor, antreprenorul trebuie sa aiba intotdeauna capacitate deplina de exercitiu.

Beneficiarul trebuie sa aiba fie capacitatea deplina de exercitiu atunci cand contractul este un act de dispozitie (construirea unei case), sau capacitatea pentru savarsirea unor acte de administrare a patrimoniului (cand comanda de exemplu reparatii la un imobil).

Predarea lucrului, in cazul in care obiectul contractului sunt reparatiile (cum ar fi pantofii, obiecte casnice etc.), nu il transforma intr‑un contract real pentru ca predarea lucrului poate avea loc si ulterior incheierii contractului.

Cu privire la proprietatea materialelor se vor aplica regulile generale, si anume, daca sunt procurate de antreprenor ele vor fi proprietatea lui (inclusiv puse in opera) pana la terminarea si predarea lucrarii.

Daca din lege sau din contract nu rezulta altfel, antreprenorul este obligat sa execute cu materialele sale.

Antreprenorul care lucreaza cu materialele sale raspunde pentru calitatea acestora potrivit dispozitiilor de la contractul de vanzare (art. 1857 alin. (1) si (2) C.civ.).

Antreprenorul caruia beneficiarul i-a incredintat materialele este obligat sa le pastreze si sa le intrebuinteze potrivit destinatiei lor, conform regulilor tehnice aplicabile, sa justifice modul in care acestea au fost intrebuintate si sa restituie ceea ce nu a fost folosit la executarea lucrarii.

Daca sunt procurate de client acesta pastreaza proprietatea lor si a lucrarii. Ele nu pot fi urmarite de creditorii antreprenorului. Antreprenorul are obligatia de conservare a lor ca un depozitar.

Riscurile in contractul de antrepriza

Antreprenorul este obligat sa il informeze fara intarziere pe beneficiar daca normala executare a lucrarii, trainicia ei sau folosirea potrivit cu destinatia acesteia ar fi primejduita din cauza:

a) materialelor procurate sau a celorlalte mijloace pe care, potrivit contractului, beneficiarul le-a pus la dispozitie;

b) instructiunilor necorespunzatoare date de beneficiar;

c) existentei sau ivirii unor imprejurari pentru care antreprenorul nu este tinut sa raspunda (art. 1858 C.civ.).

In cazul in care beneficiarul, desi a fost instiintat de catre antreprenor nu ia masurile necesare intr-un termen potrivit cu imprejurarile, antreprenorul poate rezilia contractul sau poate continua executarea acestuia pe riscul beneficiarului, notificandu-l in acest sens.

Cu toate acestea, daca lucrarea ar fi de natura sa ameninte sanatatea sau integritatea corporala a persoanelor, antreprenorul este obligat sa ceara rezilierea contractului, sub sanctiunea de a prelua riscul si de a raspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv tertilor (art. 1859 C.civ.).

Daca anterior receptiei lucrarea piere ori se deterioreaza din cauze neimputabile beneficiarului, antreprenorul care a procurat materialul este dator sa o refaca pe cheltuiala sa si cu respectarea conditiilor si termenelor initiale, tinand seama, daca este cazul, de regulile privind suspendarea fortuita a executarii obligatiei.

Atunci cand materialul a fost procurat de beneficiar, acesta este tinut sa suporte cheltuielile refacerii lucrarii numai daca pieirea s-a datorat unui viciu al materialelor. in celelalte cazuri, beneficiarul este obligat sa furnizeze din nou materialele, daca pieirea sau deteriorarea nu este imputabila antreprenorului. Aceste dispozitii nu sunt aplicabile atunci cand pieirea sau deteriorarea are loc dupa receptia lucrarii, situatie in care antreprenorul ramane raspunzator, daca este cazul, in temeiul garantiei contra viciilor si pentru calitatile convenite.

Dupa finalizarea constructiei, se va proceda, in conditiile legii, la receptia provizorie la terminarea lucrarii urmata de receptia finala.

Riscurile trec asupra beneficiarului de la data receptiei provizorii la terminarea lucrarii (art. 1878 C.civ.).

Subantrepriza

Antreprenorul are dreptul sa incheie contracte de subantrepriza pentru executarea unor parti din lucrare.

Prin contractul de subantrepriza antreprenorul poate incredinta unuia sau mai multor subantreprenori executarea unor parti ori elemente ale lucrarii sau serviciilor, afara de cazul in care contractul de antrepriza a fost incheiat in considerarea persoanei sale.

In raporturile cu beneficiarul, antreprenorul raspunde pentru fapta subantreprenorului la fel ca pentru propria sa fapta (art. 1852 C.civ.)

Subantrepriza  este supusa dispozitiilor prevazute pentru contractul de antrepriza.

Subantreprenorul se deosebeste de antreprenorul de specialitate care contracteaza anumite lucrari de specialitate direct cu beneficiarul si raspunde singur, in calitate de antreprenor, fata de acesta pentru lucrarile care formeaza obiectul contractului in care este parte.

La fel, coantreprenorii sunt antreprenori (nu subantreprenori) care se obliga sa execute o lucrare complexa, contractand direct cu beneficiarul si chiar daca unul dintre ei are rolul de coordonator.

Actiunea directa a lucratorilor

Codul civil prevede, prin exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului, ca "In masura in care nu au fost platite de antreprenor, persoanele care, in baza unui contract incheiat cu acesta, au desfasurat o activitate pentru prestarea serviciilor sau executarea lucrarii contractate, au actiune directa impotriva beneficiarului, pana la concurenta sumei pe care acesta din urma o datoreaza antreprenorului la momentul introducerii actiunii" (art. 1856 C.civ.).

Intrucat este o actiune directa impotriva clientului, lucratorii sunt protejati, in sensul ca starea de insolvabilitate sau falimentul antreprenorului nu se va rasfrange asupra creantelor lucratorilor.