Forma si inregistrarea contractului individual de munca

Forma si inregistrarea contractului individual de munca

Necesitatea formei scrise. Contractul individual de munca trebuie incheiat in scris. Este o cerinta prevazuta de Codul muncii (in art. 16 alin. 1), conform caruia, contractul de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana. Este o obligatie care revine angajatorului; neindeplinirea ei constituie contraventie care se sanctioneaza cu amenda (art. 276 alin. 1 lit. e).

Curtea Constitutionala a decis, judicios, ca textele mentionate sunt conforme cu legea fundamentala. Motivarea pe care o redam integral pentru acuratetea sa este urmatoarea:

"Contractul individual de munca este conventia prin care se materializeaza vointa angajatorului si a viitorului salariat de a intra intr-un raport juridic de munca. In aceasta conventie, negociata si liber consimtita, sunt stabilite, in limitele stabilite de legislatie si de contractele colective de munca, toate elementele necesare pentru cunoasterea conditiilor de desfasurare si de incetare a raportului de munca, drepturile, obligatiile si raspunderile ambelor parti.

Intrucat contractul individual de munca reprezinta cea mai concludenta dovada a ceea ce au convenit partile, documentul pe baza caruia se poate verifica in ce masura si-a indeplinit obligatiile oricare dintre parti, ce drepturi poate revendica si ce raspunderi are, chiar si in cazul solutionarii unor eventuale litigii, incheierea lui, chiar inainte de inceperea raportului de munca si in forma scrisa, este in interesul ambelor parti.

Raspunderea pentru incheierea contractului individual de munca revine, in mod firesc, angajatorului. Existenta contractului previne comportamentul abuziv al acestuia, dar si atitudinea incorecta a salariatului in indeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Incadrarea in munca doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de munca, asigura si cunoasterea si exercitarea obligatiilor legale ce le revin celor care folosesc forta de munca salariata.

Prevederea obligatiei incheierii contractului individual de munca, in forma scrisa, precum si sanctionarea neindeplinirii acestei obligatii legale nu ingradesc in niciun fel exercitiul dreptului la munca si, cu atat mai putin, libertatea comerțului."

In acelasi sens, Curtea Constitutionala a constatat "ca angajatorul si salariatul se afla in situatii obiectiv diferite determinate de drepturile si indatoririle lor specifice in cadrul raportului juridic de munca, astfel ca instituirea unui tratament juridic diferentiat este pe deplin justificata, necontravenind principiului constitutional al egalitatii in drepturi care, in situatii de fapt, obiectiv diferite, permite reglementarea unui tratament juridic diferit".

A mai constatat "ca indeplinirea unei obligatii legale justificate de ratiuni obiective, precum si cele retinute mai sus, nu poate fi in niciun caz privita ca o piedica adusa activitatii angajatorului, de natura sa aduca atingere liberei initiative sau concurentei".

Mentionam ca in practica trebuie utilizat modelul cadru al contractului individual de munca aprobat prin Ordin al ministrului muncii si solidaritatii sociale.

Un astfel de model, care asigura forma scrisa, intitulat "Clauze minime ale contractului individual de munca" este prevazut si de Contractul colectiv de munca unic la nivel national (Anexa nr. 3).

Forma scrisa, desi are o insemnatate incontestabila pentru concretizarea vointei partilor, pentru precizarea drepturilor si obligatiilor lor reciproce si, pe cale de consecinta, pentru dovedirea ulterioara a continutului real al raportului juridic, nu reprezinta o conditie de validitate (ad validitatem), ci una de proba (ad probationem). Ea a fost reglementata in interesul partilor, in special al salariatului, pentru a-si asigura un mijloc de proba sigur si usor de administrat.

Intr-o cauza s-a retinut ca "intre parti au existat raporturi specifice de munca si nu raporturi de colaborare, deoarece drepturile banești incasate de reclamant au fost trecute in evidentele contabile ale paratei+recurente cu titlu de "salariu negociat", iar functia pe care a ocupat-o a fost aceea de "director tehnic", aspect recunoscut si de unitate. Aceste probe, desi nu dovedesc in mod direct existenta contractului de munca, creeaza o prezumtie intemeiata ca intre parti s-a incheiat un asemenea contract".

In lipsa inscrisului, consecintele sunt urmatoarele:

contractul individual de munca exista (in sens de negotium) si isi produce efectele, daca s-a realizat concret acordul partilor;

Lucrare: Organizarea contabilitatii societatii comerciale Lucrare: Vestimentatia omului de afaceri - imaginea unui om de afaceri

se prezuma ca el a fost incheiat pe o perioada nedeterminata;

existenta contractului se poate dovedi prin orice mijloc legal de proba (inceput de proba scrisa, martori, prezumtii).

Formalitatea dublului exemplar. In cazul unei conventii sinalagmatice, pentru ca actul o constata sa serveasca ca mijloc de proba, trebuie sa fie redactat in atatea exemplare cate parti sunt si acest lucru sa rezulte din act (art. 1179 din Codul civil). Lipsa aceste formalitati nu atrage nulitatea conventiei, ci actul, in lipsa formalitatii dublului exemplar, serveste ca un inceput de proba scrisa si ca atare, este susceptibil de a fi completat prin orice mijloc de proba, martori sau prezumtii. Prin urmare, formalitatea dublului exemplar este ceruta de lege ca un mijloc de proba, si nu ca o conditie de care sa depinda existenta conventiei.

Cand partile recurg la forma scrisa, cu ocazia incheierii contractului de munca, si nu redacteaza actul in dublu exemplar, contractul este valabil, el putand fi dovedit sau completat cu proba testimoniala.

Daca unicul exemplar este semnat de ambele parti si se afla in posesia angajatorului si daca acesta se serveste de ele cu ocazia unui litigiu, acest exemplar face deplina dovada fata de ambele parti pentru ceea ce contine.

Daca exemplarul este semnat numai de una din parti, el face dovada in justitie contra acestei parti cand este adus in fata judecatii de partea care are interes sa se serveasca de el. In ce priveste obligatiile asumate prin contract de partea care nu a semnat exemplarul, sau pentru a dovedi consimtamantul dat de aceasta parte la contractul in cauza, cealalta parte litiganta are la dispozitie proba testimoniala si orice mijloace de proba prevazute de lege.

Inregistrarea contractului individual de munca. Legislatia in vigoare prevede o dubla inregistrare a contractului in discutie: in registrul general de evidenta a salariatilor (art. 34 din Codul muncii); la inspectoratul teritorial de munca.

privind cea de a doua situatie, potrivit dispozițiilor Legii nr. 130/1999, sunt supuse inregistrarii la inspectoratele teritoriale de munca contractele urmatoarelor categorii de angajatori:

a)     persoanele fizice;

b)     societatile comerciale cu capital privat;

c)      asociatiile cooperatiste;

d)     asociațiile familiale;

e)     asociatiile, fundatiile, organizatiile sindicale si patronale;

f)      orice alte organizatii care sunt constituite si functioneaza potrivit legii romane (art. 1).

Obligatia de inregistrare trebuie indeplinita in termen de 20 de zile de la incheierea

contractului.

Organul competent poare refuza inregistrarea daca nu au fost respectate dispozitiile legale cu ocazia incheierii acestui contract. De pilda, s-a decis ca este justificat refuzul de inregistrare in ipoteza in care persoana ce urma sa ocupe functia de contabil nu avea studii economice de specialitate absolvite.

Inspectoratele pot aproba unor angajatori sa pastreze si sa completeze carnetele de munca, avand insa obligatia:

sa depuna lunar dovezile de calculare a drepturilor salariale, pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se face plata;

sa prezinte carnetele de munca, la incetarea contractelor individuale de munca ale salariatilor, in vederea certificarii inscrisurilor efectuate (art. 3).

Distinct, Ordonanta de urgența a Guvernului nr. 56/2007 stipuleaza obligatia angajatorilor de a inregistra contractele individuale de munca, precum si acordul de prelungire a valabilitatii contractelor incheiate pe durata determinata cu salariati cetateni straini la inspectoratele teritoriale de munca (art. 17).