Vanzarea cu optiune de rascumparare

Vanzarea cu optiune de rascumparare

Vanzarea cu optiune de rascumparare este o vanzare afectata de conditie rezolutorie prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara bunul sau dreptul transmis cumparatorului (art. 1758 C.civ.)

Optiunea de rascumparare nu poate fi stipulata pentru un termen mai mare de cinci ani. Daca s-a stabilit un termen mai mare, acesta se reduce de drept la cinci ani.

Exercitarea optiunii de rascumparare de catre vanzator se poate face numai daca acesta restituie cumparatorului pretul primit si cheltuielile pentru incheierea contractului de vanzare si realizarea formalitatilor de publicitate.

Exercitarea optiunii obliga pe vanzator la restituirea catre cumparator a cheltuielilor pentru ridicarea si transportul bunului, a cheltuielilor necesare, precum si a celor utile, insa in acest din urma caz numai in limita sporului de valoare.

In cazul in care vanzatorul nu exercita optiunea in termenul stabilit, conditia rezolutorie care afecta vanzarea este considerata a nu se fi indeplinit, iar dreptul cumparatorului se consolideaza.

Efectele vanzarii cu optiune de rascumparare se stabilesc potrivit dispozitiilor privitoare la conditia rezolutorie, care se aplica in mod corespunzator. Totusi, vanzatorul este tinut de contractele de locatiune incheiate de cumparator inaintea exercitarii optiunii, daca au fost supuse formalitatilor de publicitate, dar nu mai mult de trei ani din momentul exercitarii.

Vanzatorul care intentioneaza sa exercite optiunea de rascumparare trebuie sa notifice pe cumparator, precum si pe orice subdobanditor caruia dreptul de optiune ii este opozabil si fata de care doreste sa isi exercite acest drept.

In termen de o luna de la data notificarii, vanzatorul trebuie sa consemneze sumele aratate mai sus la dispozitia cumparatorului sau, dupa caz, a tertului subdobanditor, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita optiunea de rascumparare.

Daca vanzarea cu optiune de rascumparare are ca obiect o cota dintr-un bun, partajul trebuie cerut si in raport cu vanzatorul daca acesta nu si-a exercitat inca optiunea.

Vanzatorul care nu si-a exercitat optiunea de rascumparare in cadrul partajului decade din dreptul de optiune, chiar si atunci cand bunul este atribuit, in tot sau in parte, cumparatorului.

Vanzarea cu optiune de rascumparare este nula in masura in care diferenta dintre pretul rascumpararii si pretul platit pentru vanzare depaseste nivelul maxim stabilit de lege pentru dobanzi.

Aceasta prevedere se aplica si vanzarilor in care vanzatorul se obliga sa rascumpere bunul vandut (art. 1762 C.civ.).

Vanzarea cu pact de rascumparare era reglementata si de vechiul Cod civil in art. 1371-1387 - care au fost insa abrogate prin art. 4 al Legii impotriva cametei din 2.04.1931, intrucat aceasta varietate de vanzare ascundea imprumuturile camataresti (garantate prin predarea lucrului vandut), prin care se stipula o suma mult superioara, disproportionata ca pret al rascumpararii.

Acest risc este inlaturat de noul Cod civil prin sanctionarea cu nulitatea vanzarii in cazul in care diferenta dintre pretul rascumpararii si pretul platii pentru vanzare depaseste nivelul maxim stabilit de lege pentru dobanzi.