Depozitul obisnuit (voluntar)

Depozitul obisnuit (voluntar)

Conditii de validitate

1) Consimtamantul partilor

Consimtamantul partilor (deponent si depozitar) este o conditie necesara, dar nu si suficienta, pentru formarea contractului de depozit.

Pentru formarea contractului de depozit, contract real, este necesara, pe langa consimtamantul partilor si concomitent cu acesta, si predarea (remiterea) materiala a bunului dat in depozit.

Consimtamantul este, de regula, expres, dar poate fi si tacit.

Eroarea depozitarului asupra calitatii si cantitatii bunului primit in depozit nu este viciu de consimtamant si nu antreneaza nulitatea relativa a contractului.

2) Capacitatea partilor

Deponentul trebuie sa aiba capacitatea de a face acte de administrare, iar depozitarul, capacitatea de a face acte de dispozitie.

Incapacitatea partii este sanctionata cu nulitatea relativa a contractului, care poate fi invocata doar de incapabil, fiind o nulitate de protectie.

Daca depozitarul este minor sau pus sub interdictie, deponentul poate cere restituirea bunului remis atat timp cat acesta se afla in mainile depozitarului incapabil.

In cazul in care restituirea in natura nu mai este posibila, deponentul are dreptul de a cere sa i se plateasca o suma de bani egala cu valoarea bunului, dar numai pana la concurenta sumei cu care -s imbogatit depozitarul (art. 2109 C.civ.).

Daca bunul depozitat nu se mai afla la depozitarul incapabil, ci la un tert, deponentul are impotriva acestuia actiunea in revendicare in masura in care poate dovedi ca este proprietarul bunului.

Practica judiciara recunoaste insa valabilitatea depozitului bunului altuia, cum ar fi depozitul facut de locatarul sau de comodatarul unor lucruri mobile.

Daca nu se prevede altfel prin lege, depozitarul nu poate solicita deponentului sa faca dovada ca este proprietar al bunului depozitat. Aceasta dovada nu poate fi ceruta nici persoanei desemnate de catre deponent in vederea restituirii bunului" (art. 2110 C.civ.).1

Daca, in aceasta ipoteza, proprietarul isi revendica bunul de la tertul depozitar, el nu ii datoreaza acestuia remuneratia stipulata in contractul de depozit incheiat de comodatar in calitate de deponent cu tertul depozitar, fara acordul proprietarului, depozitul nefiindu‑i opozabil acestuia din urma.

Pentru a putea fi dovedit, contractul de depozit trebuie incheiat in scris" (art. 2113 C.civ.).

Evident, dispozitia citata se refera la materializarea intr‑un inscris probatoriu al acordului de vointa al partilor.1

Cerinta art. 2113 C.civ. este ad probationem si nu ad validitatem.

Efectele contractului de depozit voluntar

1) Obligatiile depozitarului

a) Obligatia de a pastra (conserva) bunul primit in depozit

Depozitarul raspunde daca nu s-a convenit altfel, numai in cazul in care nu a depus diligenta dovedita pentru pastrarea propriilor sale bunuri (art. 2107 alin. (1) C.civ.).

Raspunderea depozitarului este deci mai redusa decat a debitorului in general. El va raspunde pentru culpa levis in concreto.

Este firesc sa fie asa, pentru ca depozitul este gratuit si deci depozitarul nu are nici un folos din acest contract.

Raspunderea depozitarului va fi agravata in lipsa de stipulatie contrara, atunci cand depozitarul este remunerat sau este un profesionist, ori i s-a permis sa se foloseasca de bunul depozitat, el are obligatia de a pastra bunul cu prudenta si diligenta. (art. 2107 alin. (2) C.civ.). El va raspunde in acest caz pentru culpa levis in abstracto.

Depozitarul este obligat sa schimbe locul si felul pastrarii stabilite prin contract, daca aceasta schimbare este necesara pentru a feri bunul de pieire, pierdere, sustragere sau stricaciune si este atat de urgenta incat consimtamantul deponentului nu ar putea fi asteptat (art. 2111 C.civ.).

Depozitarul nu raspunde niciodata de stricaciunile provenite din forta majora, si chiar daca s‑ar afla in situatiile mentionate mai sus, afara de cazul cand a fost pus in intarziere pentru restituirea bunului si nu l‑a restituit sau partile au stipulat raspunderea depozitarului si pentru cazul de forta majora.

Despagubirile de asigurare incasate de depozitar trebuie restituite deponentului, proprietarul asigurat.

b) Obligatia de a executa personal contractul de depozit.

Depozitarul nu poate incredinta altuia pastrarea bunului, fara consimtamantul deponentului, cu exceptia cazului in care este silit de imprejurari sa procedeze astfel (art. 2112 C.civ.).

Depozitarul indreptatit sa incredinteze unei alte persoane pastrarea bunului raspunde numai pentru alegerea acesteia sau pentru instructiunile pe care i le-a dat, cu conditia sa fi adus de indata la cunostinta deponentului locul depozitului si numele persoanei care a primit bunul.

In caz contrar, depozitarul raspunde pentru fapta subdepozitarului ca pentru fapta sa proprie.

In toate cazurile, subdepozitarul raspunde fata de deponent pentru fapta sa.

Eseu: Protocolul in afaceri Proiect: Primii pasi in afaceri

c) Obligatia de a nu folosi bunul aflat in depozit

Depozitarul nu se poate servi de bunul incredintat lui fara invoirea expresa sau prezumata a deponentului (art. 2108 C.civ.).

Incalcarea acestei interdictii este sanctionata cu plata despagubirilor civile, in masura in care fapta nu intruneste continutul infractiunii de abuz de incredere, cand depozitarul isi va angaja si raspunderea penala.

Depozitarul care, fara a avea acest drept, a schimbat locul sau felul pastrarii ori s-a folosit de bunul depozitat sau l-a incredintat unei terte persoane, raspunde si pentru caz fortuit, cu exceptia situatiei in care dovedeste ca bunul ar fi pierit chiar si daca nu si-ar fi depasit drepturile (art. 2114 C.civ.).

d) Obligatia de a pastra secretul depozitului

Depozitarului ii era interzis sa incerce sa vada lucrurile ce i s‑au depozitat, daca i s‑au incredintat in o lada inchisa sau sub o coperta sigilata prevedea art. 1603 din fostul Cod civil.

Aceasta interdictie nu se mai regaseste in noul Cod civil.

Credem ca nu este vorba despre o omisiune intamplatoare, ci despre faptul ca depozitarul poate cere deponentului sa ii arate bunul pe care il primeste in depozite, tocmai pentru a preintampina depozitarea unor bunuri produse ale unor infractiuni sau cu care ar putea fi savarsite infractiuni.

Dupa aceasta verificare intra in functiune, fireste, obligatia depozitarului de a pastra secretul fata de terti.

In acest sens, in cazul depozitului hotelier, art. 2131 alin. (3) C.civ., prevede expres ca "Hotelierul poate sa examineze bunurile care ii sunt predate spre depozitare si sa ceara depozitarea acestora intr-un loc inchis sau sigilat".

Incalcarea obligatiei de pastrare a secretului depozitului este sanctionata cu plata despagubirilor civile in masura in care nu ar constitui si o infractiune.

Legile speciale privind varietati ale depozitului (in primul rand, depozitul banesc, la CEC sau la banca) reiau si dezvolta obligatia pastrarii fata de terti a secretului depozitului si a operatiunilor pe care le‑ar face deponentul.

Astfel, art. 35 din Legea nr. 58/1998 legea bancara, prevede ca "Banca va pastra confidentialitatea asupra tuturor faptelor, datelor si informatiilor referitoare la activitatea desfasurata, precum si asupra oricarui fapt, data sau informatie, aflata la dispozitia sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relatiile personale sau de afaceri ale clientilor ori informatii referitoare la conturile clientilor - solduri, rulaje, operatiuni derulate - la serviciile prestate sau la contractele incheiate cu clientii. Orice persoana care beneficiaza de serviciile unei banci este considerata client al acesteia".

Totusi, potrivit art. 37 din lege "Obligatia de pastrare a secretului profesional nu poate fi opusa autoritatii competente in exercitarea atributiilor sale prevazute de lege".

e) Obligatia de restituire a bunului depozitat

Deponentul poate sa solicite oricand restituirea bunului depozitat, chiar inauntrul termenului convenit. El este insa obliga sa ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut considerarea acestui termen (art. 2115 alin. (1) C.civ.).

Atunci cand depozitarul a emis un inscris care face dovada depozitului ori care confera detinatorului sau dreptul de a retrage bunul depozitat, depozitarul poate cere sa ii fie inapoiat acel inscris.

Depozitarul poate constrange pe deponent sa reia bunul, daca exista motive grave pentru aceasta, chiar inaintea expirarii termenului convenit.

In cazul in care nu s-a convenit un termen, depozitarul poate restitui oricand bunul, dar poate fi obligat la plata de despagubiri, daca restituirea este intempestiva sau se produce la un moment nepotrivit.

Restituirea bunului primit trebuie sa se faca la locul unde el trebuia pastrat, iar cheltuielile ocazionate de restituire sunt in sarcina deponentului daca nu s-a conveni.

Totusi, atunci cand depozitarul, fara acordul deponentului, a schimbat unilateral locul pastrarii bunului, deponentul poate cere depozitarului sa suporte diferenta dintre cheltuielile prilejuite de restituire si acelea care s-ar fi facut in lipsa acestei schimbari.

Bunul se restituie in starea in care acesta se afla la momentul restituirii. Deteriorarea ce nu a fost pricinuita de fapta depozitarului ramane in sarcina deponentului.

In caz de neexecutare culpabila a obligatiei de restituire, daca bunul nu poate fi recuperat in natura de catre deponent, depozitarul are obligatia de a plati despagubiri, al caror cuantum se determina prin raportare la valoarea de inlocuire a bunului, iar nu la valoarea pe care acesta a avut-o la data la care a fost incheiat contractul.

In caz de deces al deponentului, bunul se restituie mostenitorului, la cererea acestuia, chiar daca prin contract fusese desemnata o alta persoana in acest scop. Atunci cand exista mai multi mostenitori, restituirea facuta unuia sau unora dintre acestia nu le confera alte drepturi decat cele rezultate din aplicarea prevederilor legale referitoare la mostenire.

Aceste reguli se aplica in mod corespunzator atunci cand deponentul este persoana juridica.

Depozitarul este obligat sa restituie fructele bunului daca le-a perceput.

Depozitarul nu datoreaza dobanda pentru fondurile banesti depozitate, decat din ziua in care a fost pus in intarziere sa le restituie.

Cand exista mai multi deponenti si nu s-a convenit altfel, depozitarul este liberat prin restituirea bunului unuia dintre ei numai daca obligatia este indivizibila sau solidara intre acestia. In celelalte cazuri, restituirea se face conform celor stabilite prin hotararea instantei.

Daca sunt mai multi depozitari, obligatia de restituire revine aceluia sau acelora in detinerea carora se afla bunul, cu notificarea catre ceilalti depozitari a efectuarii restituirii (art. 2119 C.civ.).

Daca mostenitorul depozitarului a vandut cu buna credinta bunul, fara sa fi stiut ca este depozitat, el este tinut sa inapoieze numai pretul primit sau sa cedeze deponentului actiunea sa impotriva cumparatorului, daca pretul nu i-a fost platit (art. 2121 C.civ.).

In cazul refuzului depozitarului de a restitui depozitul, deponentul are la indemana doua actiuni: o actiune personala (ex contractu) intemeiata pe obligatia de restituire a depozitarului, supusa prescriptiei extinctive, si o actiune reala, in revendicare, bazata pe dreptul de proprietate, imprescriptibila.

Termenul de prescriptie este cel de drept comun si incepe sa se calculeze de la data implinirii termenului de depozitare prevazut in contract sau, in lipsa lui, din momentul incheierii contractului.

Situatia probatorie a deponentului este relativ usoara in cadrul actiunii personale, pentru ca depozitarul nu va putea pretinde deponentului sa faca dovada proprietatii sale asupra bunului depozitat, fiind suficient ca deponentul sa faca dovada existentei contractului de depozit si a identitatii lucrului reclamat cu cel dat in depozit.      

Depozitarul este aparat de obligatia de a restitui bunul daca acesta i-a fost cerut de catre proprietar sau de o alta persoana indreptatita ori daca a fost rechizitionat de autoritatea publica sau daca i-a fost in alt mod ridicat potrivit legii, ori a pierit prin caz fortuit.

Atunci cand in locul bunului care i-a fost ridicat sau care a pierit depozitarul a primit o suma de bani sau un alt bun, el este obligat sa le predea deponentului.

Daca depozitarul descopera ca bunul depozitat fusese furat ori pierdut, precum si pe adevaratul proprietar al bunului, el trebuie sa-l informeze pe acesta din urma despre depozitul ce i s-a facut si sa-l someze sa isi exercite drepturile intr-un termen determinat si indestulator, fara incalcarea dispozitiilor penale aplicabile. Numai dupa expirarea acelui termen depozitarul se poate libera prin restituirea lucrului catre deponent.

In toate cazurile, depozitarul este tinut, sub sanctiune de obligare la plata de despagubiri, sa denunte deponentului procesul care i-a fost intentat de revendicant, intervenirea rechizitiei sau a altei masuri de ridicare, ori faptul care il impiedica sa restituie bunul (art. 2120 C.civ.).

2) Obligatiile deponentului

Caracterul unilateral al contractului de depozit gratuit face ca deponentul sa nu aiba nici o obligatie contractuala fata de depozitar.

In timpul executarii contractului, in sarcina deponentului se pot naste, totusi, obligatii extracontractuale:

a) Deponentul este obligat sa ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acestea le-a facut pentru pastrarea bunului (art. 2122 alin. (1) C.civ.).

Numai cheltuielile necesare (de conservare) trebuie restituite.

Cheltuielile utile pot fi reclamate numai in masura imbogatirii deponentului.

Actiunea in restituirea cheltuielilor de pastrare a bunului poate fi introdusa si impotriva adevaratului proprietar care, desi nu este parte in contractul de depozit, beneficiaza de aceste cheltuieli.

Cheltuielile voluptuarii nu sunt supuse restituirii.

b) Deponentul trebuie, de asemenea, sa despagubesca pe depozitar pentru toate pierderile suferite ca urmare a depozitarii bunului, cu exceptia cazului in care depozitarul a primit bunul cunoscand sau trebuind sa cunoasca natura sa periculoasa (art. 2122 alin. (2) C.civ.).

In caz de pluralitate a deponentilor, obligatia este conjuncta si nu solidara.

c) Daca partile au convenit ca depozitul sa fie remunerat, deci este cu titlu oneros, deponentul are si obligatia de a plati depozitarului remuneratia datorata.

Daca nu s-a convenit altfel, plata remuneratiei catre depozitar se face la data restituirii bunului (art. 2123 alin. (1) C.civ.).

In lipsa de stipulatie contrara, daca restituirea are loc inainte de termen, depozitarul nu are dreptul decat la partea din remuneratie convenita, corespunzatoare timpului de a pastra bunul.

Cand cuantumul remuneratiei nu este stabilit prin contract, instanta judecatoreasca il va stabili in raport cu valoarea serviciilor  prestate (art. 2106 alin. (2) C.civ.).

d) obligatia de ridicare a lucrului depozitat la termenul convenit sau, in lipsa acestuia, la termenul stabilit de instanta la cererea depozitarului.

In cazul neexecutarii acestei obligatii, deponentul va putea fi obligat, pe langa cheltuielile de pastrare, si la daune‑interese.

In cazul refuzului deponentului de a ridica lucrul, si pentru a fi liberat de obligatia de pastrare, depozitarul poate folosi procedura ofertei de plata urmata de consemnatiune a ceea ce datoreaza, reglementata art. 960‑966 C.pr.civ.