Depozitul
necesar
Spre
deosebire de depozitul voluntar, care ia
fiinta prin acordul liber de vointa al partilor, "Daca bunul a fost incredintat
unei persoane sub constrangerea unei intamplari neprevazute, care
facea cu neputinta alegerea persoanei depozitarului si
intocmirea unui inscris constator al contractului, depozitul este necesar."
(art. 2124 alin. (1) C.civ.).
Caracteristica
specifica a depozitului necesar este faptul ca el este facut sub
imperiul unui caz fortuit sau de forta majora care il
sileste pe deponent sa incredinteze lucrul sau spre
pastrare unei alte persoane, neavand posibilitatea alegerii persoanei
depozitarului si a intocmirii inscrisului doveditor al depozitului.
La randul sau,
depozitarul nu poate refuza primirea bunului, decat in cazul in care are un motiv serios pentru aceasta.
Pentru
aceste considerente, depozitul necesar se poate dovedi prin orice mijloace de
proba, inclusiv martori sau prezumtii, indiferent de valoarea
obiectului depozitat.
Depozitul
necesar poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, oricare ar fi
valoarea lui.
Cu exceptia dispozitiilor
mentionate mai sus, depozitul necesar este
guvernat de regulile comune privind contractul de depozit
